Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom
În data de 12 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom, un episcop din Italia. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, ordonate de împăratul Dioclețian (284-305), Sfântul Autonom a părăsit patria și s-a stabilit în Bitinia (Asia Mică), în localitatea Soreus, împreună cu un alt bărbat pe nume Cornelius.
Cu o râvnă deosebită, Sfântul Autonom a îndeplinit misiunea sa apostolică, reușind să boteze mulți păgâni în numele lui Hristos și să formeze o comunitate semnificativă, care a avut ca hram Biserica Sfântului Arhanghel Mihail. În această biserică, el l-a hirotonit pe Cornelius, inițial ca diacon, iar mai apoi ca preot. În călătoriile sale apostolice, predicând învățătura mântuitoare, Sfântul Autonom a ajuns și în regiunile Lykaonia și Isauria.
Din cauza ordinului de arestare emis de Dioclețian, Sfântul s-a retras la Claudiopolis, pe malul Mării Negre. După aceea, s-a întors la Soreus, unde l-a ridicat pe Cornelius la treapta de episcop. Ulterior, a plecat să predice în Asia și, la întoarcerea din acea regiune, a continuat să predice în apropierea Soreusului, la Limna.
Într-o zi, unii dintre noii convertiți au distrus un templu păgân, ceea ce a provocat furia păgânilor, care au decis să se răzbune pe creștini. Profitând de ocazie, aceștia au atacat biserica Sfântului Arhanghel Mihail în timpul slujbei oficiate de Sfântul Autonom. După ce l-au supus la chinuri, l-au omorât, iar sângele său mucenicesc a pătruns altarul sfânt. Diaconița Maria a recuperat trupul sfântului de sub dărâmături și i-a oferit o îngropăciune corespunzătoare.
În vremea împăratului Constantin, a fost construită o biserică deasupra mormântului său. În anul 430, un preot a distrus această biserică, fără a ști că a fost ridicată peste mormântul sfântului, și a reconstruit-o într-un alt loc. După 60 de ani, moaștele sfântului au fost găsite nestricăcioase, iar acolo a fost edificată o nouă biserică dedicată Sfântului Ierarh Mucenic Autonom.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Curnut, episcopul Iconiei. Acest sfânt, aflat în satul Sursalul, a fost prins de prigonitori și dus înaintea domnitorului Perinie, pe care l-a mustrat pentru nebunia sa. Ca urmare, acesta a ordonat să i se taie capul.
De asemenea, se sărbătorește și Sfântul Mucenic Teodor din Alexandria, care nu trebuie confundat cu arhiepiscopul Teodor, celebrat pe 3 decembrie. Acest sfânt a fost prins de locuitorii din Alexandria, care s-au înfuriat pe el pentru că predica despre Hristos. A fost încununat cu spini, bătut și purtat legat prin oraș, fiind aruncat în mare. Cu ajutorul divin, a supraviețuit tuturor acestor chinuri, dar, în cele din urmă, a fost decapitat prin porunca domnitorului și a urcat astfel la ceruri, purtător de biruință.
În această zi, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Machedonie, Tatian și Teodul, precum și Sfântul Mucenic Ochian, care a suferit prin foc. De asemenea, se aduce aminte de Sfântul Mucenic Iulian din Galatia și cei 40 de împreună-pătimitori cu el, care au trăit în vremea lui Diocletian, în cetatea Galatia. Domnitorul acestei cetăți, Antonie, a aflat că sfântul era creștin și se afla în compania altor credincioși.
Mucenicia Fericitului Iulian și a celor patruzeci de pustnici
În fața domnitorului, Fericitul Iulian a fost prins și forțat să dezvăluie identitatea celorlalți. Cu un glas puternic, sfântul a strigat către colegii săi pustnici: „Iată, m-au prins și mă duc să mărturisesc, dar nu vă vând; grăbiți-vă să veniți să mă găsiți!” Antonie i-a spus: „Apropie-te de Dumnezeu și adu jertfă.” Iulian a răspuns: „Tu te-ai dovedit a fi un bun sfetnic pentru noi, căci nu există nimic mai bun și folositor decât a muri pentru credința în care am fost crescuți.”
După ce judecătorul a terminat cu întrebările, a ordonat să fie ars un pat de fier, iar sfântul a fost așezat pe acesta cu fața în sus. Iulian, semnându-se cu semnul cinstitei Cruci, s-a așezat pe patul încins, iar îngerul Domnului a stins flacăra, păzindu-l nevătămat. Antonie, uimit, l-a întrebat pe sfânt: „Cine ești tu, de biruiești focul atât de ușor?” Mucenicul a răspuns: „Sunt slujitor al lui Dumnezeu și mă cheamă Iulian.” Antonie a întrebat: „Dar care îți sunt părinții?” iar sfântul a spus: „Mama mea este o bătrână, iar tatăl meu s-a mutat la Domnul.”
Judecătorul a poruncit ca mama sfântului să fie adusă înaintea lui. Când a ajuns, el a privit-o cu sălbăticie și i-a spus: „Înduplecă-ți fiul să tămâieze la zei, căci altfel oamenii te vor umili.” Mama, plină de curaj, a răspuns: „Ce pedeapsă voi avea dacă trupul meu va fi rușinat împotriva voinței mele? Aceasta îmi va fi mai degrabă răsplată și cunună.” Uimit de răspunsul ei, tiranul a ordonat să fie lăsată liber, iar Fericitului Iulian i-a fost tăiat capul.
Pe drumul spre locul execuției, sfântul a cerut să se roage pentru câteva momente. El a spus: „Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai păzit neumilit până la vărsarea sângelui meu. Dă-i iertare de păcate celor care vor lua pământ din mormântul meu și păzește-i de păsări stricătoare sau lăcuste și de alte vietăți dăunătoare; primește-mi duhul cu pace.” Atunci, din cer a răsunat un glas: „Puitorul de nevoințe a deschis porțile, iar tu intră ca cel ce te-ai nevoit după lege.” Ceilalți patruzeci de creștini ascunși la poalele muntelui au aflat astfel de sfârșitul mucenicului lui Hristos.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea Cuviosului Daniil din Tasios, care s-a mutat în pace, și a Cuviosului Andronic de la Atroa, în Muntele Olimp al Bitiniei, care a trecut la cele veșnice tot în pace. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
