Pomenirea Sfântului Apostol Filip
În această lună, în ziua a paisprezecea, se sărbătorește pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece apostoli. Originar din Betsaida Galileii, Filip era contemporan cu Andrei și Petru. Acest apostol, plin de înțelepciune, s-a dedicat studiului cărților proorocilor și a dus o viață fecioară. Domnul l-a chemat după botezul său în Galileea să devină urmașul său. După ce l-a întâlnit pe Natanael, Filip i-a spus: „Am găsit pe Cel despre care a scris Moise în Lege și prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”. Alte relatări despre el se regăsesc în Evanghelie.
Filip a primit prin sorți pământul Asiei și a fost însoțit de Apostolul Vartolomeu, care l-a ajutat în misiunea de a propovădui Evanghelia. De asemenea, sora sa, Mariamni, îi urma și le oferea sprijin. Apostolii au călătorit prin orașele Lidiei și Misiei, unde au întâmpinat numeroase persecuții din partea celor necredincioși, fiind bătuți, închiși și supuși la diverse necazuri.
După aceea, Filip l-a întâlnit pe ucenicul Ioan, care propovăduia în Asia. În acea perioadă, soția proconsulului Nicanor a îmbrățișat credința în Hristos. Ajungând la Ierapoli, Filip a fost târât pe străzile orașului de elini, iar ulterior a fost supus la torturi, având gleznele sfredelite și fiind răstignit cu capul în jos. În timp ce se ruga, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Imediat după moartea sa, pământul s-a cutremurat, producând un zgomot înfricoșător și înghițind mulți dintre cei necredincioși. Ceilalți, temându-se, s-au înfățișat la Apostolul Vartolomeu și la Sfânta Mariamni, care fuseseră spânzurați, iar aceștia au fost eliberați, întorcându-se la credința în Hristos. Moaștele apostolului au fost îngropate cu respect. Sfântul Vartolomeu l-a numit pe Stahie episcop în Bizanț și apoi a plecat împreună cu Mariamni în Licaonia.
Pomenirea Sfântului Grigorie Palama
În aceeași zi, se sărbătorește și Părintele nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, cunoscut pentru minunile sale, care a trăit în perioada anilor 1340. Sf. Grigore Palama s-a născut în anul 1296 la Constantinopol. Tatăl său a fost un demnitar important la curtea lui Andronic al II-lea Paleologul, dar a decedat prematur, lăsându-l pe Grigore orfan. Cu toate acestea, Grigore a dovedit abilități intelectuale remarcabile și o ambiție deosebită, stăpânind toate disciplinele studiate în acea perioadă.
Împăratul dorea ca tânărul să urmeze o carieră în guvern, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, a ales să se retragă în Muntele Athos în anul 1316 (sau 1318, conform altor surse), devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea Părintelui Nicodim de la Vatoped. Acolo a fost tuns și a început călătoria spre sfințenie.
Viața Sf. Grigore și Influentele Isihasmului
În viziune divină, Sf. Grigore a primit o promisiune de protecție pe calea sa spirituală. Mama și surorile sale au ales, de asemenea, calea călugăriei. După moartea Părintelui Nicodim, Grigore a petrecut opt ani sub îndrumarea Părintelui Nichifor. După decesul acestuia, s-a mutat la Lavra Sf. Atanasie Athonitul, unde a început să slujească la trapeză și ulterior a devenit cântăreț în biserică. După o perioadă de trei ani, a decis să se retragă la schitul Glossia, dedicându-se și mai mult căutării perfecțiunii spirituale.
Sub îndrumarea starețului mănăstirii, Grigore a învățat despre rugăciunea neîncetată, o practică începută de marii pustnici din secolul al IV-lea, precum Evagrie Ponticul și Sf. Macarie al Egiptului. În secolul al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog a oferit îndrumări detaliate pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar sfinții din Athos au implementat aceste învățături. Rugăciunea minții, care necesită liniște și solitudine, este denumită „isihasm”, derivată din termenul grecesc „hesychia”, ce înseamnă calm și liniște. Practicanții acestei forme de rugăciune sunt numiți isihaști.
În perioada petrecută la Glossia, viitorul ierarh Grigore a fost profund influențat de spiritul isihast, adoptându-l ca stil de viață. În anul 1326, din cauza amenințării invaziei turce, el și ceilalți frați ai schitului s-au refugiat în Tesalonic, unde a fost hirotonit preot. Sf. Grigore a reușit să îmbine îndatoririle preoțești cu viața de pustnic, dedicând cinci zile pe săptămână rugăciunii și liniștii, iar sâmbăta și duminica slujind comunității și predicând, inspirându-i pe oameni cu cuvintele sale pline de iubire și emoție.
De asemenea, el participa la întâlnirile duhovnicești ale tinerilor conduse de viitorul patriarh Isidor. După întoarcerea din Constantinopol, a găsit un loc propice pentru traiul în solitudine, la Bereia, lângă Tesalonic. Aici, a reunit rapid un grup de călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.
Contribuția lui Grigore la Biserica Ortodoxă
În anii 1330, Biserica de Răsărit a trecut prin evenimente semnificative, iar Sf. Grigore a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apologeți ai ortodoxiei, devenind un renumit profesor al isihasmului. În 1330, călugărul Varlaam a ajuns în Constantinopol venind din Calabria, Italia. Acesta, cunoscut pentru talentul său oratoric și pentru lucrările sale în domeniul logicii și astronomie, a fost numit profesor la universitatea din capitală, aprofundând studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul, apreciate atât în Bisericile de Răsărit, cât și în cele de Apus.
Varlaam a călătorit ulterior către Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viața spirituală a isihaștilor. El a contestat posibilitatea cunoașterii esenței lui Dumnezeu, considerând rugăciunea minții o erezie. În timpul vizitelor sale la Constantinopol și Tesalonic, Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercând să argumenteze natura materială a luminii de la Schimbarea la față a Mântuitorului.
Viața și Lupta Sf. Grigore Palama
Pe Muntele Tabor, Sf. Grigore Palama a contestat învățăturile călugărilor care ridiculizau metodele rugăciunii și luminile necreate percepute de isihasti. La solicitarea călugărilor de la Muntele Athos, el a inițiat un dialog prin critici verbale, dar observând lipsa de efect, a decis să-și formuleze argumentele teologice în scris. Astfel, în anul 1338, a redactat „Triade în apărarea sfinților isihasti”. În jurul anului 1340, sfinții de pe Muntele Athos, cu ajutorul său, au elaborat un răspuns general la atacurile lui Varlaam, intitulat „Tomul Aghiorit”.
În 1341, la Sinodul din Constantinopol desfășurat la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a purtat polemici cu Varlaam, concentrându-se asupra naturii luminii de pe Muntele Tabor. Sinodul a adoptat poziția sfântului, recunoscând că, deși Dumnezeu este inaccesibil în esența Sa, Se revelează prin energiile Sale, cum ar fi lumina de pe Tabor, care nu este nici materială, nici creată. Teoriile lui Varlaam au fost declarate eretice, el fiind anatemizat și exilat în Calabria.
Disputele dintre palamiți și varlaamiți au continuat, Varlaam fiind susținut de discipolul său, călugărul bulgar Akyndinos, precum și de Patriarhul Ioan XIV Kalekas. Împăratul Andronic III Paleologul a avut, de asemenea, o înclinație către această poziție. Akyndinos, deși numele său înseamnă „cel care nu face rău”, a provocat o mare distrugere prin învățăturile sale eretice. El a redactat tratate în care îl denunța pe Sf. Grigore și călugării athoniți ca fiind perturbatori ai unității Bisericii. Sf. Grigore a răspuns cu un document detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos, însă patriarhul l-a susținut pe acesta, acuzându-l pe Sf. Grigore de toate neliniștile din Biserică. În 1344, Sf. Grigore a fost întemnițat timp de patru ani.
În 1347, după înlocuirea lui Ioan XIV de către Isidor, Sf. Grigore a fost eliberat și numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a confirmat cu solemnitate ortodoxia învățăturilor sale, dar Sf. Grigore nu a fost acceptat cu ușurință de către populație, ceea ce l-a determinat să se mute frecvent. Într-una din călătoriile sale către Constantinopol, a fost capturat de turci. Chiar și în captivitate, Sf. Grigore a continuat să predice atât prizonierilor creștini, cât și răpitorilor musulmani. Înțelepciunea sa a impresionat pe mulți, dar musulmanii, incapabili să suporte mesajul său, l-au bătut, dorind să-l omoare, dar sperând totodată la o răscumpărare.
După un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat și s-a întors la Tesalonic, unde a realizat numeroase minuni în ultimii trei ani ai vieții sale, vindecând mulți bolnavi. În ajunul morții, i s-a arătat în viziune Sf. Ioan Hrisostom, îndemnându-l cu cuvintele: „Spre înălțimi! Spre înălțimi!” Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul pe 14 noiembrie 1359. În 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol, sub conducerea Patriarhului Filotei.
Pomenirea Sfântului Împărat Iustinian și a Împărătesei Teodora
În această zi, este comemorat Sfântul și drept-credinciosul Împărat Iustinian I, născut pe 11 mai 483 și decedat pe 14 noiembrie 565. El a condus Imperiul Roman de Răsărit începând cu 1 august 527, până la moartea sa. Iustinian a fost căsătorit cu Împărăteasa Teodora și este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți lideri ai antichității târzii, având o influență semnificativă asupra istoriei imperiului bizantin. De asemenea, el a fost un apărător fervent al Ortodoxiei și un ctitor de biserici.
Sub domnia sa, Bizanțul a obținut glorie prin diverse victorii militare în Persia, Africa și Italia, contribuind astfel la eradicarea păgânismului printre triburile germane, cum ar fi vandalii și vizigotii. Iustinian este adesea denumit „ultimul împărat roman”, fiind cunoscut pentru recucerirea Romei de la ostrogoți. Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Iustinian pe 14 noiembrie, iar în unele sinaxare, pe 15 noiembrie.
Pomenirea Sfântului Noul Mucenic Constantin
În aceeași zi, este comemorat și Sfântul Noul Mucenic Constantin, originar din Idra, care a mărturisit în Rodos în anii 1800 și a suferit martiriul prin sugrumare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
