Nașterea și educația lui Altai Kerim
Pe 13 martie 1937, în satul Movilița din comuna Topraisar, județul Constanța, s-a născut tătarul Altai Kerim. În 1956, el a finalizat cursurile gimnaziale în limba tătară la Constanța, iar în 1962 a obținut diploma de licență în filologie, specializarea turcă, la Universitatea din București.
Cariera profesională
Între anii 1962 și 1976, Altai Kerim a activat ca profesor, după care a părăsit catedra pentru a se alătura echipei Radio-Televiziunii Române, unde a lucrat ca reporter până în 1997, când s-a pensionat.
Activitatea publicistică
Pe lângă cariera sa de jurnalist, Altai Kerim a avut o contribuție semnificativă în domeniul publicisticii. A colaborat, alături de alți intelectuali de origine tătară, la redactarea revistei „Renkler” („Culori”) în perioada 1987-1989 și 1992-1995, precum și la revista „Karadeniz” („Marea Neagră”), unde a ocupat funcția de redactor-șef.
Debutul editorial
În 1984, a debutat editorial cu volumul de schițe și nuvele în limba tătară intitulat „Kâniye”. În 1999, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.
Participări internaționale
De-a lungul carierei, Altai Kerim a participat la numeroase simpozioane internaționale de turcologie desfășurate în diverse țări, inclusiv România, Turcia, Olanda și Ciprul de Nord.
Contribuții literare și premii
Printre volumele scrise de Altai Kerim se numără „Dicționar Tătar – Turc – Român” (coautor; București, editura Kriterion, 1996), „Antologia poeziei române în limba turcă” (București, editura Kriterion, 1999) și „Tinichigiul Șamil” (Constanța, editura Europolis, 2006). A fost distins cu premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din România și al revistei „Tomis” în 1992, precum și cu premiul „Ovidius” pentru traduceri în 1999.
Decesul
Altai Kerim a trecut la cele veșnice pe 5 mai 2006, la vârsta de 69 de ani.
