Vernisajul expoziției „Îngerii de lângă noi”
Marți, 29 iulie 2025, la ora 12.00, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” va găzdui vernisajul expoziției „Îngerii de lângă noi”, realizată de artistul plastic Levente Csatlós, recunoscut în România și Ungaria ca membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Acest eveniment este organizat de Muzeul Național al Marinei Române, în colaborare cu Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, cu ocazia Zilei Marinei Române, sărbătorită pe 15 august.
Expoziția va fi deschisă publicului gratuit în perioada 29 iulie – 18 august 2025, conform următorului program: luni-vineri, între orele 10.00-20.00, iar sâmbăta și duminica, între orele 12.00-20.00.
Îngerii de lângă noi
„Dimineața era la fel de frumoasă ca cea de ieri și ca cea viitoare. Înainte de Facerea Lumii, din primele scântei de Lumină, Dumnezeu a zămislit îngerii. Aceștia roiau prin Paradis, asemenea unor albinuțe încărcate cu polen pe aripile lor străvezii. Era liniște și pace. Țesătura vieții prindea contur, iar apele începeau să se coloreze în nuanțele purtătorilor de Lumină: turcoaz catifelat, verde smarald, albastru celest și indigo, strălucind cu licăriri de răsărit de Soare, ce transformau apa în puritatea pântecului de fecioară. Din când în când, o rază mângâia pământul, făcându-l să zâmbească. Primul surâs recunoscător a dat naștere vieții. Bucuria era atât de intensă încât pădurile au început să înverzească în toate nuanțele, iar munții s-au înălțat pentru a săruta Cerul. Îngerii vegheau.
Undeva, la capătul lumii, m-am oprit o clipă pentru a recapitula totul. Apa era la fel de darnică, iar Soarele neschimbat. Admirând crepusculul, am zărit o barcă care se arăta înaintea ochilor mei. Aceasta purta culorile începuturilor: verde, albastru, turcoaz și indigo, armonios pictate. M-am îndrăgostit pe loc. Abia după aceea am observat urmele loviturilor de topor. Era peticită, iar căușul ei fusese vindecat de mâini pline de iubire. Am realizat atunci că Lumea adăpostea sentimente precum invidia, ura, lăcomia și lipsa de admirație, dar am învățat că acestea pot fi transformate prin iubire în speranță, bucurie, admirație și dărnicie. Astfel, Lumea avea să revină la viață, ca la Început. Așa am înțeles desăvârșirea. Întregul prin vindecare nu era rana provocată, ci manifestarea completă a Creației în dragoste, prin posibilitatea reparației. Un întreg nedivizat. Îngerii roiau ca albinuțele. Erau ușor de recunoscut după modul în care bunul lor simț răspândea discreția Universului. Nu cereau nimic, ci dăruiau totul, iar aceasta era singura lor formă de recunoaștere, bunătatea lor. Acea bunătate care nu necesita dovezi demonstrative ale mulțumirii ulterioare.
O bunicuță în halat de casă împărțea gogoși copiilor de pe stradă. În buzunare avea un mănunchi de pene de porumbel, iar mirosul de pudră de zahăr și cocă dospită umplea aerul. Puțin mai încolo, pe baltă, un pescar cu inimă mare restitua peștii apelor, binecuvântându-i cu un surâs, amintindu-le naturalețea înotului fără griji și încrederea în generozitate. În mijlocul pădurii, cerbul reflecta constelațiile prin sine, insuflând roua dimineții pe fiecare frunză, martor al renașterii. Perseidele zâmbeau, iar Calea Lactee își aranja trena cu solemnitate. Un pui de lup se juca cu bucurie pentru a-și onora binefăcătorul.
Reflecții asupra unei lumi uitate
Într-un moment de liniște, când lumea părea să fi uitat de el, un băiețel a fost mângâiat pe creștet, confundându-se cu tristețea întunericului. Cu sufletul său plin de constelații, el reflecta Steaua Nordului, îndrumându-l pe cărarea îngerului navigator. În vuietul mării, întunericul căpăta formă, iar Sfântul își amintea de eforturile edecarilor care se străduiau să aducă șlepurile la țărm. A închis ochii pentru o clipă, iar în imaginația sa apărea o barcă-viață, înghițită de adâncuri.
După aceea, o lumină necunoscută se contura la orizont. Era Speranța. A mai clipit o dată și întunericul s-a risipit. Dincolo de ape, un copil culegea cireșe, având aripi ce semănau cu frunzele. Nervurile acestora se îmbinau cu bătăile inimii lui. Un marinar sărbătorea cu un pahar de rom în cinstea grațiilor sale, iar corăbiile răspundeau, ridicându-și velele ca niște fuste în bătaia vântului. Mestecenii se înălțau cu coloana lor alb-argintie, dând naștere unui nou început. Totul era așa cum trebuia să fie.
O dimineață plină de promisiuni
Dimineața strălucea la fel de frumos ca cea de ieri și ca cea ce avea să vină, a declarat Alina Csatlos în legătură cu expoziția.
