Decizie definitivă în procesul dintre ABADL și Pescăria lui Matei
Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral (ABADL) a pierdut definitiv procesul deschis împotriva Pescăriei lui Matei din Agigea, prin care revendica o parte din plaja localității. Această porțiune este deținută în prezent de familia Datcu, formată din Matei și Liliana Camelia. Procesul a fost soluționat la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat verdictul final în această acțiune civilă inițiată de stat.
Litigiul se referă la o porțiune de plajă din Agigea, deținută din 2004 de Matei Datcu, cunoscut ca proprietar al restaurantului „Pescăria lui Matei“. ABADL a solicitat în instanță restituirea unei suprafețe de 2.800 mp de plajă în patrimoniul public al Statului Român și rectificarea cărții funciare, radind mențiunile de proprietate în favoarea familiei Datcu asupra terenului disputat. De asemenea, s-a cerut anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1576/18.06.2004.
Reclamanta a argumentat că, conform Constituției României, plajele litoralului românesc sunt parte a domeniului public al statului, iar acesta are dreptul și obligația de a proteja patrimoniul public, inclusiv prin acțiuni în instanță pentru recuperarea bunurilor intrate nelegal în posesia terților. ABADL a menționat că porțiunea de plajă în dispută este deținută de familia Datcu, care a obținut intabularea acesteia, invocând totodată dreptul de inalienabilitate al bunurilor de interes public, conform Legii Fundamentale. Aceasta înseamnă că orice act juridic încheiat în contrarietate cu acest principiu este considerat nul.
Punctul de vedere al familiei Datcu
Matei și Liliana Camelia Datcu au declarat că au obținut dreptul asupra acestui sector de plajă printr-o licitație publică organizată de Primăria Agigea în 2004. Ulterior, pe baza Hotărârii Consiliului Local Agigea nr. 25/17.01.2014, a extrasului de carte funciară și a altor acte administrative emise de Primărie, suprafața de 1.354 mp a fost înscrisă provizoriu în Cartea funciară. În urma demersurilor efectuate, au primit informații că nu a fost emisă o Hotărâre de Guvern pentru includerea acestei suprafețe în domeniul public, conform inventarului realizat de Comuna Agigea.
Analizând schițele cadastrale, s-a constatat că documentația cadastrală întocmită în 2009 nu se aliniază cu schița cadastrală originală din 2004, referitor la delimitarea terenului.
Cazul de litigiu privind terenul de plajă din Agigea
În sud-vestul proprietății, s-a constatat o discrepanță între schițele existente și cele utilizate în cadastrul realizat de Comuna Agigea. Aceasta a dus la concluzia că suprafața plajei a fost „translatată“, iar terenul intabulat de Comuna Agigea pentru crearea aleii golfului se suprapune parțial cu un teren deținut de Datcu. Comparând schița din contractul de vânzare-cumpărare din 2004 cu cea din dosarul cadastral din 2010, s-a observat o translatare scriptică a proprietății cu aproximativ 6,5 metri spre plajă.
Pentru a evita o situație incertă, în 2013 s-a semnat un contract pentru întreaga suprafață de plajă „sportivă“ intabulată în apropierea terenului, având o dimensiune de 1.617 mp, inclusiv zona generată de translatarea de 6,5 m. Astfel, pârâții au susținut că nu ocupă ilegal nicio porțiune din domeniul public al statului.
Acțiunea în revendicare a ABADL
Referitor la acțiunea în revendicare inițiată de ABADL, pârâții au argumentat că aceasta vizează o suprafață de 2.800 mp, pe care o consideră plajă și parte a domeniului public. Reclamanta nu a prezentat dovezi sau măsurători care să susțină aceste pretenții, iar o mare parte din terenul revendicat nu îndeplinește caracteristicile unei plaje.
Deciziile instanțelor
Toate instanțele au respins acțiunea. Tribunalul Constanța a declarat, pe 18 iunie 2024, că acțiunea ABADL este nefondată, având în vedere că terenul în litigiu a fost achiziționat prin licitație. Cazul a fost supus Curții de Apel, care a confirmat decizia primei instanțe prin respingerea apelului formulat de ABADL.
Ulterior, Apele Române au atacat hotărârea cu un recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă instanța a respins recursurile pe 17 septembrie, declarându-le nefondate. Verdictul final a subliniat nulitatea recursurilor declarate de Administrația Națională „Apele Române“ și Statul Român, confirmând astfel sentința Curții de Apel Constanța.
