Decizia Înaltei Curți în Procesul Dintre ABADL și Pescăria lui Matei
Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral (ABADL) a pierdut în mod definitiv procesul intentat împotriva Pescăriei lui Matei din Agigea, prin care revendica o porțiune de teren deținută de familia Datcu, respectiv Matei și Liliana Camelia. Verdictul final a fost emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unei acțiuni civile inițiate de stat.
Controversata revendicare se referă la o porțiune de plajă din Agigea, care a fost în proprietatea lui Matei Datcu, cunoscut pentru restaurantul său „Pescăria lui Matei“, încă din anul 2004. ABADL a solicitat instanței restituirea unei suprafețe de 2.800 mp de plajă în patrimoniul public al Statului Român, precum și rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al familiei Datcu asupra terenului în litigiu. În plus, ABADL a cerut anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1576/18.06.2004.
Reclamanta a invocat, în cererea de revendicare, prevederile Constituției României care afirmă că plajele litoralului românesc, inclusiv faleza, aparțin domeniului public al statului. Conform acestora, statul are atât dreptul, cât și obligația de a proteja patrimoniul public, inclusiv prin acțiuni legale pentru recuperarea bunurilor care au intrat nelegal în posesia unor terți.
ABADL a susținut că porțiunea de plajă disputată este deținută de familia Datcu, care a intabulat acest teren, dar a argumentat și că, potrivit Constituției, bunurile care constituie obiect al dreptului de proprietate publică nu pot fi dobândite de terți prin alte modalități legale. Acest principiu de inalienabilitate face ca actele juridice încheiate în contrarietate cu acesta să fie nule, afectând astfel toate tranzacțiile realizate de familia Datcu pentru bunuri care, prin lege, sunt în domeniul public de interes național.
Replicile Familiei Datcu
Matei și Liliana Camelia Datcu au declarat că au obținut sectorul de plajă în urma unei licitații publice organizate de Primăria Agigea în 2004. Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 25/17.01.2014 și documentele emise de Primărie, a fost înregistrată provizoriu în Cartea funciară o suprafață de 1.354 mp. Datcu a primit un răspuns conform căruia nu a fost adoptată o Hotărâre de Guvern pentru a include această suprafață în domeniul public, conform inventarului realizat de Comuna Agigea.
Analizând schițele cadastrale, s-a constatat că documentația întocmită în 2009 nu corespunde schiței cadastrale originale din 2004, în ceea ce privește delimitarea liniei trasate.
Litigiu privind proprietatea de pe litoralul românesc
În sud-vestul proprietății și la colțul acesteia, au fost realizate comparații între schițele existente și cele utilizate pentru cadastrul întocmit de Comuna Agigea. Aceasta a dus la concluzia că suprafața de plajă a fost „translatată“, iar terenul intabulat de Comuna Agigea, destinat creării unei alei în golful respectiv, se suprapune parțial cu terenul deținut de Datcu.
Analizând schița asociată contractului de vânzare-cumpărare din anul 2004 în raport cu cea din dosarul cadastral care a stat la baza intabulării din 2010, s-a constatat că proprietatea a fost mutată scriptic spre plajă cu aproximativ 6,5 metri. Pentru a evita eventuale neclarități, în 2013 a fost semnat un contract pentru întreaga suprafață de plajă „sportivă“ de 1.617 mp, care include și zona generată de mutarea de 6,5 metri a proprietății.
Pârâții au susținut că nu ocupă ilegal nicio suprafață din domeniul public al statului. În privința acțiunii în revendicare inițiate de ABADL, aceștia au afirmat că aceasta vizează o suprafață de 2.800 mp pe care o consideră plajă, astfel făcând parte din domeniul public. Totuși, reclamanta nu a adus dovezi sau măsurători care să susțină pretențiile formulate în instanță, iar o mare parte din terenul revendicat nu corespundea caracteristicilor unei plaje.
Deciziile instanțelor
Tribunalul Constanța a respins, pe 18 iunie 2024, acțiunea ABADL, considerând-o nefondată, având în vedere că terenul în litigiu a fost achiziționat prin licitație. Cazul a fost ulterior înaintat Curții de Apel, care a menținut decizia primei instanțe, respingând apelul formulat de ABADL.
În continuare, Apele Române au atacat decizia la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), dar instanța supremă a respins recursurile ca fiind nefondate pe 17 septembrie. Verdictul a stabilit că recursurile declarate de Administrația Națională „Apele Române“ și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, sunt nule, confirmând astfel decizia Curții de Apel Constanța din 18 noiembrie 2024, care a fost considerată definitivă.
