Descoperirea istoriei Constanței prin arhitectura sa
Constanța este un oraș vechi, oferind oportunități unice de a explora istoria sa direct prin intermediul clădirilor ce atestă un trecut bogat în evenimente.
Deși nu dispune de o moștenire arhitectonică remarcabilă, casele din Constanța, care au supraviețuit, au fiecare povestea lor, legată atât de proprietarii, cât și de constructorii sau locatarii lor.
Palatul episcopal – o clădire emblematică
Articolul de față se concentrează asupra uneia dintre clădirile semnificative din zona veche a orașului, care își menține destinația inițială – Palatul episcopal, actual sediu al Arhiepiscopiei Tomisului.
Acest edificiu, un simbol al Constanței, se remarcă prin dimensiunile sale impresionante și arhitectura distinctivă, fiind construit conform planurilor arhitectului Ion D. Enescu.
Piatra de temelie a fost așezată pe 24 mai 1925, în prezența unor personalități importante, precum patriarhul Miron Cristea, ministrul Cultelor Al. Lepădatu, prefectul Constanței Nicolae Negulescu și primarul Virgil Andronescu. Lucrările au fost finalizate între anii 1931 și 1932, iar palatul prezintă un stil neobizantin, în armonie cu arhitectura Catedralei.
Construcția se distinge prin cele două fațade, cele două niveluri, precum și prin feroneria semicirculară și dreptunghiulară a feroneriilor, grupate câte trei la ultimul etaj.
Evenimentele legate de construcția palatului
La ceremonia de punere a pietrei fundamentale, Episcopul Ilarie a amintit despre înființarea Episcopiei de Constanța, care își propune să continue tradiția a două vechi mitropolii din Dobrogea, conform relatărilor istoricului Constantin Cheramidoglu.
Cu toate acestea, construcția clădirii este marcată și de un eveniment tragic. Arhitectul Ion Enescu a realizat planurile, iar lucrările au fost încredințate inginerilor C.M. Vasilescu și Gh. Popescu. Relațiile dintre aceștia și arhitectul Gheorghe Pruncu, colaborator al lui Popescu, au fost tensionate.
Într-o scrisoare din 10 noiembrie 1926, Pruncu își exprima îngrijorările legate de cariera sa, intrând într-o stare de impas. La scurt timp, pe 5 decembrie 1926, el s-a sinucis la domiciliul său, având 62 de ani. Moartea sa a lăsat o amprentă profundă asupra comunității constănțene, unde era apreciat ca o figură bine cunoscută și respectată.
Printre cele mai importante lucrări realizate de Gheorghe Pruncu se numără Casa Frații Manissalian, casa Damadian, palatul Serviciului Sanitar al Portului și, desigur, palatul Episcopal.
Întoarcerea la Destinația Inițială a Clădirii Arhiepiscopiei Tomisului
Această clădire impunătoare, care a jucat un rol semnificativ în istoria orașului, își are acum sediul la Arhiepiscopia Tomisului. Finalizată în anul 1934, lucrările au durat până în 1958 din cauza deteriorărilor provocate de bombardamentele sovietice.
Pe 3 august 1941, Constanța a fost devastată, avioane sovietice bombardând portul și zona peninsulară. Într-un timp record, peste 70% din populația orașului a fost evacuată. Bombardamentele au afectat și Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, precum și palatul episcopal din proximitate.
Între anii 1960 și 1970, clădirea a găzduit Muzeul de Istorie Națională și Arheologie. După mutarea acestuia în Piața Ovidiu, Biblioteca Județeană a fost relocată în clădire, funcționând până în 1998. De atunci, clădirea și-a reluat destinul inițial ca reședință a Arhiepiscopiei Tomisului.
Statutul de Monument Istoric
Clădirea este recunoscută ca monument istoric, aducând cu sine povești fascinante despre trecutul orașului Constanța.
