Amenințarea copiilor manipulați de grupurile criminale
Catherine De Bolle, directorul executiv al Europol, a declarat că cea mai gravă amenințare criminală pentru societatea europeană provine acum din partea copiilor manipulați să comită acte de violență. Rețelele criminale utilizează acești copii ca pe arme, recrutându-i prin intermediul jocurilor video multiplayer și smartphone-urilor, adesea fără ca părinții să fie conștienți de pericolele la care sunt expuși.
Aceste grupuri criminale reprezintă o amenințare majoră pentru Uniunea Europeană, destabilizând societatea prin atacarea copiilor și distrugerea familiilor. De Bolle a subliniat că transformarea copiilor în instrumente de violență este o realitate alarmantă pe teritoriul european. „Nu mai este vorba de furturi mărunte, ci de crime grave”, a adăugat ea într-un interviu recent.
Cazuri extreme de violență
Directorul Europol a menționat „cel mai grav caz” întâlnit, în care un băiat a fost instruit să-și ucidă sora mai mică, un act de violență extrem de șocant. De Bolle a remarcat că astfel de acte sunt crude și fără precedent. În plus, a sugerat că tinerii sunt folosiți de state ostile ca spioni involuntari pentru a obține informații despre clădirile guvernamentale.
Impactul tehnologiei și provocările actuale
De Bolle a evidențiat și impactul semnificativ al dezvoltării inteligenței artificiale asupra criminalității online, menționând că infractorii folosesc acum submarine pentru a transporta cocaină din America de Sud în Europa. Aceasta a subliniat, de asemenea, amenințările crescute la adresa securității europene din cauza războiului hibrid dus de Rusia.
Declarațiile sale vin în contextul unei dezbateri continue despre necesitatea de a supraveghea internetul și rețelele sociale pentru a proteja tinerii și persoanele vulnerabile. De Bolle a subliniat că grupurile criminale au „industrializat” recrutarea copiilor, subliniind importanța protejării acestora, deoarece reprezintă viitorul Uniunii Europene.
Strategiile de recrutare ale infractorilor
Procesul de recrutare a copiilor începe adesea prin participarea acestora la jocuri video multiplayer, unde infractorii câștigă încrederea lor discutând despre subiecte inofensive. Ulterior, aceștia trec la conversații mai periculoase în chaturi închise, unde conving copiii să dezvăluie informații personale. Odată ce au obținut aceste informații, infractorii pot recurge la șantaj sau mită pentru a-i determina pe copii să comită acte violente, inclusiv tortură sau chiar crime.
Europol a identificat 105 cazuri în care minori au fost implicați în acte violente, dintre care 10 au fost crime la comandă. Deși multe dintre aceste tentative eșuează din cauza lipsei de experiență a copiilor, agenția a subliniat gravitatea situației și necesitatea de a lua măsuri eficiente pentru a proteja tinerii de aceste influențe periculoase.
Avertizări privind recrutarea copiilor pentru crime
De Bolle atrage atenția asupra modului în care infractorii amenință copiii pentru a-i constrânge să comită crime. Aceștia ucid animalele de companie ale copiilor pentru a le transmite un mesaj clar: „Știm unde locuiești, știm cine ești, vei asculta, iar dacă nu o faci, vom merge și mai departe și îți vom face rău familiei.”
Criminalii oferă sume considerabile, de până la 20.000 de dolari, pentru a încuraja tinerii să participe la acte violente. Uneori, aceștia își onorează promisiunile de plată, iar alteori nu. De Bolle subliniază că aceste rețele vizează în special copiii vulnerabili, dar și cei care par sănătoși și fericiți, având în vedere că mulți dintre ei sunt atrași de lucruri materiale, precum pantofii scumpi.
În plus, există și tineri recrutați de stat pentru a participa la războaie hibride. De Bolle menționează că „există actori hibrizi care caută tineri infractori pentru a-i folosi în scopuri nelegale, inclusiv pentru a monitoriza comunicațiile din jurul anumitor clădiri.” Odată ce un copil este prins de autorități, infractorii îi abandonează pe aceștia și își canalizează eforturile către un alt tânăr, pe care îl transformă într-o „armă” controlată de la distanță.
„În multe cazuri, părinții se simt vinovați și nu înțeleg cum s-a ajuns aici”, a adăugat ea. „Problema este că nu au acces la toate activitățile copiilor și trebuie să respecte intimitatea acestora. Totuși, ca părinte, este esențial să discuți despre pericolele internetului.”
