Pomenirea Cuviosului Părintelui Spiridon
În această lună, pe data de 12, se celebrează pomenirea Cuviosului Părinte Spiridon, făcătorul de minuni. Acesta a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare și a fiului său, Constantie. Era cunoscut pentru simplitatea și smerenia sa. La început, a fost păstor de oi, iar ulterior s-a căsătorit. După moartea soției, a fost hirotonit episcop, iar Dumnezeu i-a dăruit harul tămăduirilor, devenind astfel un renumit făcător de minuni.
Printre minunile sale se numără aducerea ploii în vreme de secetă, precum și oprirea ploii excesive prin rugăciunile sale. A pus capăt foametei provocată de comercianții de grâu, distrugând hambarele în care își păstrau marfa. O altă minune a fost transformarea unui șarpe în aur, pe care l-a readus la forma inițială după ce a ajutat un sărac aflat în nevoie. A oprit curgerile râurilor și a dezvăluit gândurile păcătoase ale unei femei desfrânate, determinând-o să-și mărturisească păcatul.
La Sinodul de la Niceea, a tăcut gura celor care se lăudau cu știința lor, prin puterea Sfântului Duh. Când o femeie i-a cerut ajutor pentru a recupera o sumă de bani pe care o lăsase fiicei sale, care murise, sfântul a întrebat-o pe aceasta și, aflând unde erau ascunși banii, i-a restituit stăpânei. De asemenea, a vindecat împăratul Constantie de o boală grea și a readus la viață copilul unei femei.
Cuviosul Spiridon a mustrat pe cineva care dorea să ia o capră fără a o plăti, făcând ca aceasta să fugă de cel care o trăgea cu sila. După ce a numărat prețul, capra s-a așezat calm alături de cele cumpărate. A vindecat muțenia unui diacon, care a fost pedepsit pentru că a lungit o rugăciune din vanitate.
Într-o zi, slujitorii bisericii au aprins puține lumânări, iar când sfântul i-a mustrat, ei au răspuns că nu era nimeni în biserică, deci nu era nevoie de mai multă lumină. Sfântul a adus mărturie că avea îngeri care cântau împreună cu el. O minune remarcabilă a fost izvorârea de untdelemn în candela sa, în momentul în care aceasta era pe cale să se stingă. Mulți au fost profețiți de el despre evenimente viitoare, datorită darului său divin de cunoaștere.
Pentru episcopul Trifilie, care ducea o viață de plăceri lumești, sfântul a fost un îndrumător, încurajându-l să aspire către bunurile viitoare. A certat o femeie căzută în desfrânare, care se făcea vinovată de minciuni în legătură cu nașterea unui copil, pretinzând că acesta era al soțului ei decedat de mult timp. În zilele călduroase de vară, capul său era adesea acoperit de rouă, simbolizând cinstea ce urma să i se acorde.
Milostenia și îndurarea sa sunt evidențiate prin numeroasele sale fapte de ajutorare a celor în nevoie.
Pomenirea Sfântului Mucenic Sinet
În această zi, se face pomenirea Sfântului Mucenic Sinet, care a trăit în timpul împăratului Aurelian. Acesta a fost numit anagnost al bisericii din Roma de către Sfântul Xist. Într-o ocazie, când împăratul Aurelian oferea jertfe idolilor în Roma, Sinet a avut o discuție cu el, în timpul căreia împăratul a promis, în mod ironic, că va jertfi și el idolilor. Odată ce adevărul despre Sinet a fost descoperit, acesta a fost supus unor chinuri severe pe o perioadă îndelungată, fiind închis în templul Panteon, de unde, în cele din urmă, a fost scos și i s-a tăiat capul.
Pomenirea Sfântului Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea celui între sfinți, Părintele nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului. Pe vremea împărăției lui Deciu, a avut loc o mare prigoană împotriva creștinilor, împăratul trimițând oameni în diferite țări pentru a-i constrânge pe creștini să se închine idolilor și să se lepede de Hristos. Cei care refuzau erau supuși unor torturi cumplite. În acele vremuri, Alexandru era episcop în Ierusalim. Acesta a fost denunțat prefectului Cezareei Palestinei, care l-a adus legat în fața sa.
Alexandru a predicat cu îndrăzneală, mărturisind că Hristos este Dumnezeu și Împărat, Făcătorul tuturor, iar idolii nu sunt altceva decât demoni. Cuvintele sale au stârnit furia tiranului, care l-a pedepsit cu diferite chinuri, osândindu-l să fie mâncat de fiare. A fost dezbrăcat de haine și legat gol în mijlocul locului de tortură, ca un berbec. Tiranul a trimis fiare să-l devoreze, dar Sfântul s-a rugat, încheind cuvintele sale astfel: „Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârșesc acum, facă-se precum voiești Tu!”.
Atunci, unele dintre fiare s-au închinat, înclinându-și capetele, altele se apropiau și îi lingeau picioarele, iar altele îi îngrijeau rănile. Marele arhiereu, mulțumind lui Dumnezeu, a zburat la Domnul, lăsând pe pământ trupul său nevătămat, care a fost îngrijit de binecredincioși, unși cu miresme și înfășurați în giulgiuri, fiind îngropați într-un loc de cinste.
Pomenirea Cuvioșilor Părinți Amonata și Antu
De asemenea, se face pomenirea Cuvioșilor Părinți Amonata și Antu. Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
