Magistrați de la Curtea de Apel și Judecătoria din Constanța, printre cei care au adresat observații președintelui României.

Sinteza observațiilor transmise de magistrați privind justiția

Administrația Prezidențială a publicat o sinteză a observațiilor primite de la magistrați și alți actori din sistemul judiciar, referitoare la funcționarea justiției, independența magistraților și mecanismele de carieră ale acestora. Raportul reunește observațiile scrise transmise direct Președintelui României de către magistrați activi sau retrași, în perioada 11 – 19 decembrie 2025. Această inițiativă a fost contextul dezbaterilor publice despre sistemul judiciar, declarațiilor publice ale unor magistrați, pozițiilor divergente exprimate la nivel instituțional și reacțiilor din partea societății civile, inclusiv articole de presă relevante.

Până pe 20 decembrie 2025, s-au înregistrat 320 de emailuri, dintre care peste 135 proveneau de la mai mult de 250 de magistrați care au dorit să își exprime opiniile, sugestiile sau reclamațiile.

Distribuția magistraților pe instanțe și parchete

Distribuția pe instanțe și parchete a magistraților care au contribuit la raport este următoarea:

Instanțe judecătorești:
Judecătorii provenind de la Judecătoria Bistrița, Judecătoria Constanța, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Târgoviște, Judecătoria Brad.
Tribunale: Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Olt, Tribunalul Mureș, Tribunalul Bistrița, Tribunalul Botoșani, Tribunalul Timiș, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Covasna, Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu-Mare, Tribunalul Brașov, Tribunalul Bihor, Tribunalul Galați, Tribunalul Mehedinți.
Curți de Apel: Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Maramureș, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Oradea.

Parchete:
Direcția Națională Anticorupție (atât structura centrală cât și serviciile teritoriale), Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.

În total, magistrații care au trimis emailuri provin de la 27 de instanțe și 14 parchete. Este posibil ca unii magistrați care au transmis observații în mod anonim să facă parte din alte instanțe sau parchete decât cele menționate anterior.

De asemenea, s-au înregistrat peste 180 de emailuri din partea cetățenilor, avocaților, polițiștilor, avertizorilor de integritate, societății civile, solicitând audiențe, executori judecătorești și grefieri. Aceste mesaje conțin observații, reclamații sau percepții bazate pe experiențe personale cu sistemul de justiție și alte autorități publice. Având în vedere gravitatea unor aspecte semnalate, se consideră necesară o analiză detaliată, un dialog constructiv și, unde este cazul, sesizarea autorităților competente.

Preliminarii

Invitația publică adresată de Președintele României către magistrații din România a avut în vedere următoarele aspecte:

1. Rolul constituțional al Președintelui de a asigura respectarea Constituției și buna funcționare a autorităților publice, precum și de a garanta îndeplinirea obligațiilor asumate de România față de Uniunea Europeană.

2. Considerarea prerogativelor constituționale și a legitimității democratice conferite de alegerea sa de către cetățeni.

Rolul activ al Președintelui României în viața publică

Electoratul din întreaga țară solicită Președintelui României să adopte un rol activ, subliniind că prezența sa în viața publică nu poate fi redusă la un simplu exercițiu simbolic și protocolar. Funcțiile de garanție și de veghe stipulate în articolul 80 alineatul (1) din Constituție impun, prin natura lor, o observație atentă asupra existenței și funcționării statului. Acestea necesită o supraveghere vigilentă a activităților actorilor din viața publică – autorități, organizații constituționale și societatea civilă – și a respectării principiilor stabilite prin Constituție, precum și apărarea valorilor consacrate de Legea fundamentală. Veghea și funcția de garanție nu se exercită pasiv, ci printr-o activitate vie și concretă.

Observațiile din Raportul privind statul de drept din 2025

Raportul din 2025, elaborat de Serviciile Comisiei Europene, analizează situația statului de drept în România, evidențiind percepția publicului asupra independenței sistemului judiciar. Astfel, 44% din populația generală și 51% din mediul de afaceri consideră că nivelul de independență al instanțelor și al judecătorilor este „destul de bun sau foarte bun” în 2025. Totuși, această percepție s-a deteriorat semnificativ comparativ cu anul 2024 (52%) și 2021 (51%). Percepția mediului de afaceri a scăzut de la 56% în 2024 la 51% în 2025, deși a crescut față de 2021 (45%). În ceea ce privește corupția, un sondaj Eurobarometru din 2025 arată că 75% dintre respondenți consideră corupția ca fiind răspândită în România, iar 60% se simt afectați de aceasta în viața de zi cu zi, în contrast cu media UE de 30%. De asemenea, 90% dintre întreprinderi consideră că fenomenul corupției este generalizat, iar 72% afirmă că acesta complică desfășurarea activităților economice, comparativ cu media UE de 35%.

Contextul dezbaterilor publice

Raportul a fost prezentat într-un context social distinct, marcat de dezbateri intense asupra sistemului de justiție, de declarațiile publice ale magistraților și de pozițiile divergente exprimate în cadrul instituțiilor judiciare. Acest climat a fost influențat de reacțiile societății civile și de articolele de presă, inclusiv investigații jurnalistice relevante.

Conținutul și obiectivele Raportului

Observațiile incluse în Raport provin de la magistrați care activează sau au activat în diverse instanțe și parchete (judecătorii, tribunale, curți de apel din București, Mureș, Constanța, Cluj, Covasna, Dâmbovița, Iași, Bistrița, Brașov, Prahova, Brăila, Satu Mare, etc.), având diverse funcții (de conducere, de execuție, pensionari sau debutanți). Aceste observații abordează aspecte administrative, manageriale, jurisdicționale și normative.

Având în vedere diversitatea remitenților, se pot trasa unele concluzii referitoare la disfuncționalitățile observate. Este esențial de menționat că Raportul de sinteză:

• Nu stabilește vinovății individuale sau colective;
• Nu califică faptele ca fiind conforme sau contrare legii;
• Nu conține judecăți de valoare;
• Nu substituie competențele CSM, IJ, MJ sau ale altor autorități de control.

Raportul reflectă strict observațiile transmise, într-o formă coerentă și centralizată, având ca scop identificarea tiparelor recurente și a vulnerabilităților structurale rezultate din analiza observațiilor primite.

Introducere

În cadrul discuțiilor referitoare la propunerile de modificare a legislației în vigoare, este important de menționat că raportul de față nu include o sinteză a acestor propuneri, având în vedere obiectivele primare ale documentului și stadiul actual al dezbaterilor publice. Aceste propuneri vor putea fi valorificate ulterior prin înaintarea lor către autoritățile competente pentru inițiativă legislativă, cu scopul de a contribui la procesul de dezbatere publică.

Obiectivele raportului

Raportul nu are ca scop evaluarea situațiilor sau soluțiilor individuale și nu afectează actul de justiție în sine. Acesta se concentrează pe mecanismele administrative, procedurale, judiciare și legislația care, conform unui număr semnificativ de sesizări, ar putea influența:

• a) independența efectivă a judecătorilor și procurorilor,
• b) meritocrația în cariera magistratului,
• c) funcționarea previzibilă și eficientă a justiției,
• d) încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

Confidențialitate

Pentru a asigura confidențialitatea totală a observațiilor primite și a datelor de identificare ale magistraților, s-a stabilit un acces strict și restrâns la aceste informații, limitat la Departamentul responsabil cu procesarea observațiilor. Doar Președintele României poate consulta integral observațiile, până la eventuale directive ulterioare.

Decizia privind utilizarea ulterioară a acestor observații revine exclusiv Președintelui României și autorilor acestora. Aceleași restricții se aplică și sumarului observațiilor, având în vedere riscul de a dezvălui identitatea remitenților.

Concluzii generale

Analizând observațiile primite, se pot formula câteva concluzii generale:

1. O parte semnificativă din observațiile transmise subliniază importanța menținerii confidențialității identității magistraților. Unii dintre aceștia preferă să nu-și divulge numele, ci doar instanța sau parchetul de proveniență, invocând „teama de consecințe” sau „frica de represalii” care ar putea afecta cariera profesională, cum ar fi cercetările disciplinare sau impactul asupra promovărilor.
2. Magistrații nu solicită intervenții directe în carierele lor, ci doresc restabilirea unor garanții instituționale pentru independența în desfășurarea activității, în special în cazul judecătorilor. Observațiile sugerează o percepție de neîncredere, derivată din concentrarea decizională și fragilizarea independenței interne.
3. Observațiile nu par a fi incidente izolate, ci evidențiază un cumul de vulnerabilități structurale ale sistemului judiciar.

Vulnerabilități și Propuneri în Sistemul Judiciar

Analiza recentă a evidențiat că sistemul de justiție se confruntă cu multiple vulnerabilități care, dacă nu sunt corectate, riscă să submineze independența magistraților, în special a judecătorilor, calitatea actului de justiție și încrederea publicului în acest sistem.

Factorii Generatori de Risc

Printre aceste vulnerabilități se numără:

• Lipsa de transparență: Absența unor criterii obiective în aspecte sensibile ale carierei magistraților, precum delegarea și promovarea, facilitează selecția informală și inhibă contestarea.
• Fenomenul „gatekeeping”: Interviurile și rapoartele Inspecției Judiciare sunt percepute ca un veto, cu justificări îndoielnice și predictibilitate scăzută.
• Lipsa mecanismelor standardizate: Absența unor proceduri clare pentru adoptarea și comunicarea deciziilor administrative limitează accesul la informații esențiale.
• Efectul descurajant: Presiunea sistemică poate inhiba exercitarea drepturilor de a contesta sau de a candida, afectând astfel libertatea de exprimare.
• Presiunea sistemică: Volumul mare de activitate afectează calitatea muncii și crește vulnerabilitatea la erori, ceea ce poate duce la anchete disciplinare.
• Neclaritățile legislative: Insuficiențele din legislație generează o presiune suplimentară asupra magistraților, inclusiv în privința instrumentelor de asigurare a integrității.

Propuneri pentru Îmbunătățire

Din observațiile efectuate, se conturează un set repetitiv de propuneri menite să îmbunătățească situația actuală:

• Descentralizarea puterii decizionale: Întărirea rolului colegiilor de conducere și asigurarea unei reprezentativități efective, cu reducerea concentrației de putere în jurul președinților instanțelor.
• Limitarea delegărilor: Stabilirea unor proceduri competitive și transparente pentru delegări și detașări, însoțite de criterii clare.
• Proceduri competitive pentru funcțiile de conducere: Implementarea unor criterii transparente pentru accesul la funcțiile de conducere, inclusiv vicepreședinți și președinți de secții.
• Revizuirea criteriilor de promovare: Revenirea la probe obiective în procesul de promovare a magistraților, reducând astfel ponderea interviurilor în evaluare.

Aceste propuneri vizează consolidarea sistemului judiciar și asigurarea unei justiții mai transparente și mai eficiente pentru toți cetățenii.

Reformarea sistemului judiciar

În contextul reformării sistemului judiciar, se propun mai multe măsuri menite să asigure eficiența și transparența activităților desfășurate de instituțiile judiciare. Printre acestea se numără:

1. Îmbunătățirea Inspecției Judiciare

Este necesară reformarea Inspecției Judiciare pentru a stabili proceduri clare și transparente de numire a inspectorilor, precum și pentru derularea cercetărilor disciplinare. De asemenea, se va institui un sistem de răspundere eficient pentru inspectorii implicați, având în vedere finalitatea acțiunilor disciplinare.

2. Managementul resurselor umane

Un alt obiectiv este asigurarea unui management eficient al resursei umane în cadrul sistemului judiciar, care să acopere întreg parcursul profesional al magistratului, de la intrarea în profesie până la pensionare.

3. Eficientizarea managementului logistic

Este esențială asigurarea unui management logistic corespunzător, care să sprijine activitatea instanțelor și a procurorilor.

4. Cercetarea infracțiunilor de corupție

Se propune crearea unui cadru normativ și instituțional care să faciliteze cercetarea și judecarea infracțiunilor de corupție în rândul magistraților, având în vedere că mecanismul actual este considerat ineficient.

5. Rolul avertizorilor în interes public

Clarificarea și asigurarea rolului avertizorilor în interes public este o altă măsură importantă, care trebuie să fie implementată efectiv.

6. Stabilizarea cadrului normativ penal

Este necesară clarificarea cadrului normativ penal, corelată cu asigurarea continuității completelor de judecată din secțiile penale și cu mecanisme eficiente care să prevină prescripția răspunderii penale.

7. Valorificarea resurselor DGA

Valorificarea resurselor umane și tehnice ale Direcției Generale Anticorupție se va realiza prin extinderea competențelor ofițerilor și clarificarea regimului poliției judiciare, în scopul eficientizării activității de urmărire penală.

8. Recalibrarea competențelor instanțelor

Recalibrarea competențelor instanțelor este necesară pentru a degreva instanțele suprasolicitate, inclusiv prin măsuri ce vizează regimul taxelor judiciare și introducerea unor noi proceduri administrativ-jurisdicționale.

Observații și evaluări

Unele observații includ percepții și evaluări care necesită o atenție deosebită. Este important ca aceste observații să fie tratate cu rezervă și să se recomande aprofundarea lor, extinderea dialogului și, acolo unde este cazul, sesizarea autorităților competente.

Exemple concrete menționate includ percepția existenței unor „favoruri” prin delegări și detașări, precum și probleme legate de transparența acestor procese. De asemenea, s-au raportat situații în care delegările au fost aprobate în ciuda interdicțiilor, ceea ce ridică semne de întrebare asupra integrității proceselor decizionale.

Este esențial ca aceste aspecte să fie investigate și abordate cu seriozitate pentru a asigura un sistem judiciar mai robust și mai credibil.

Climatul Instituțional în Sistemul Judiciar

În cadrul sistemului judiciar, s-a conturat un climat caracterizat prin frică și descurajare a exprimării opiniilor critice. Accesul la funcții de conducere sau promovare pare a fi condiționat de conformarea la anumite standarde impuse, ceea ce sugerează abandonarea unui sistem meritocratic bazat pe profesionalism și responsabilitate. În locul acestuia, s-a dezvoltat un sistem bazat pe evaluări subiective și decizii netransparente.

Utilizarea Mecanismelor de Presiune

Există semnale că mecanismele legale sunt utilizate contrar scopului lor inițial. Acestea sunt deturnate pentru a fideliza, recompensa sau sancționa magistrați, ceea ce contribuie la menținerea unor vulnerabilități în rândul acestora. Factori externi, precum volumul de muncă și lipsa resurselor umane și logistice, amplifică aceste vulnerabilități, iar neconformarea la directivele conducerii poate duce la inițierea unor anchete disciplinare.

Rolul Inspecției Judiciare

Inspecția Judiciară și comisiile de evaluare sunt percepute ca instrumente de semnalizare negativă pentru magistrații incomozi, mai degrabă decât ca mecanisme de prevenire și corecție. Această percepție contribuie la pierderea atractivității profesiei de magistrat, manifestată prin pensionări și demisii timpurii.

Magistrați competenți, fără mecanisme eficiente de recuperare

Observațiile unor magistrați evidențiază importanța reacției rapide din partea conducerii sistemului judiciar, care se manifestă prin cel puțin trei direcții principale de acțiune:

• Sesizarea Inspecției Judiciare în legătură cu judecătorul Beșu în termen de 24 de ore de la publicarea unei investigații jurnalistice;
• Acceptarea unei cereri de recuzare a judecătoarei Moroșanu, cerere fundamentată pe opiniile sale proferite în sprijinul magistraților intervievați;
• Inițierea unui apel public la dialog în rândul magistraților, care, însă, nu se concretizează în consultări reale, ci în convocări interne ale conducerilor instanțelor pentru a aduna „alte probleme”, mecanism perceput de unii judecători ca o tentativă de disciplinare și aliniere, exploatând teama lor de repercusiuni administrative.

Pe baza acestor premise, tăcerea majorității magistraților este interpretată nu ca o acceptare a stării curente sau ca o lipsă de opinie, ci ca o strategie de autoprotecție profesională, destinată să evite polarizarea, represaliile sau compromiterea carierei. Această tăcere ar putea fi explicată prin vulnerabilitățile concrete din sistem, cum ar fi întârzierile în motivarea hotărârilor, utilizarea programului flexibil, erorile inevitabile cauzate de volumul mare de muncă și aspirațiile de promovare. Astfel de aspecte sunt percepute ca pârghii informale de control, descurajând exprimarea critică.

Cauze structurale ale climatului actual

Climatul existent este atribuit de mulți magistrați legilor justiției din 2022, care:

• Au concentrat puterea decizională în mâinile președintelui instanței, acesta având un rol central în desemnarea vicepreședinților și președinților de secții, formând o majoritate confortabilă în colegiul de conducere;
• Au diminuat legitimitatea democratică și rolul efectiv al colegiului de conducere;
• Au creat o rețea ierarhică în care fiecare președinte de instanță devine un vector de control asupra colectivului, inclusiv asupra completelor, mutărilor între secții, evaluărilor profesionale, promovărilor, detașărilor și modalităților de influențare a accesului la programe mai flexibile.

Conform unor observații, această structură este de natură să explice:

• Conformismul generalizat;
• Uniformitatea „suspectă” a voturilor în cadrul alegerilor pentru CSM;
• Succesul aproape garantat al candidaților susținuți de structurile de conducere.

Prezentarea mecanismelor de organizare judiciară

În viziunea comentariilor formulate, intervențiile legislative din 2022 au remodelat profund structura de conducere a instanțelor, având efecte directe asupra echilibrului puterii și asupra independenței funcționale a judecătorilor. Printre modificările esențiale se numără aspectele legate de conducerea instanțelor, cariera și promovarea magistraților, pensionarea și regimul Consiliului Superior al Magistraturii. Multe observații subliniază că cadrul normativ anterior se caracteriza prin transparență decizională, participare și reprezentativitate mai mare a magistraților în organele de conducere, precum și un grad sporit de independență.

Procedura de selecție și numire a președinților instanțelor judecătorești

Procedura de selecție și numire a președinților instanțelor este reglementată prin Legea nr. 303/2022, în corelație cu Legea nr. 304/2022 și regulamentele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii. Aceasta nu se desfășoară printr-un mecanism electiv la nivelul instanței, ci reprezintă un sistem de numire centralizat.

Numirea președinților instanțelor: un proces centralizat sub controlul CSM

Funcțiile de conducere ale instanțelor sunt reglementate printr-un sistem centralizat, aflat sub autoritatea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în special a Secției pentru judecători. Președinții instanțelor nu sunt aleși de colegiul judecătorilor din respectivele instanțe, ci sunt numiți printr-un concurs național organizat de CSM. De obicei, mandatul acestora durează trei ani, cu posibilitatea de reînvestire o singură dată. Menținerea funcției este condiționată de sprijinul instituțional din partea organelor implicate în proces.

Procedura de numire

Procedura de numire a președinților instanțelor începe cu decizia CSM de a organiza concursuri pentru funcțiile vacante sau care urmează să devină vacante. Secția pentru judecători stabilește posturile disponibile, calendarul concursului și condițiile de desfășurare, publicând anunțul oficial. În această etapă, controlul este strict instituțional, fără intervenția instanțelor sau a adunărilor generale ale judecătorilor în inițierea procedurii.

Candidaturile și evaluarea

Judecătorii care îndeplinesc cerințele legale de vechime și integritate pot depune candidaturi. Dosarul de înscriere trebuie să conțină un proiect de management al instanței, în care candidatul își prezintă viziunea administrativă și organizatorică, precum și documentele care atestă activitatea profesională. Deși această etapă este deschisă tuturor celor eligibili, este adesea influențată de climatul instituțional și de relațiile candidatului cu structurile de conducere.

Consultările și raportul Inspecției Judiciare

Ulterior, se solicită avize consultative, în special din partea colegiului de conducere al instanței și, în anumite cazuri, din partea conducerii instanței superioare. Deși aceste avize nu sunt obligatorii, ele au un impact semnificativ asupra evaluării candidaturii, în special când sunt negative. În această etapă, se pot contura primele mecanisme informale de selecție a candidaților.

Inspecția Judiciară are un rol esențial în proces, întocmind un raport de evaluare a activității și conduitei profesionale a candidatului. Acest raport nu constituie o sancțiune, dar poate include observații care, chiar și formulate generic, pot influența negativ percepția asupra candidatului. O mențiune defavorabilă, chiar și marginală, poate fi decisivă în etapele ulterioare.

Interviul și decizia finală

Interviul reprezintă etapa crucială a procedurii, unde candidatul se prezintă în fața Secției pentru judecători a CSM. Acesta are loc pentru a evalua proiectul de management, capacitatea de conducere și viziunea instituțională, dar nu este reglementat de criterii clare sau de o grilă de evaluare transparentă. Evaluarea este subiectivă, iar Secția dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce poate duce la respingerea unui candidat fără o motivare solidă sau acordarea unor note sub pragul necesar.

La final, Secția CSM ia decizia de numire sau respingere a candidatului. Această decizie are caracter administrativ și poate fi contestată în instanță, competența revenind Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totuși, controlul judecătoresc se limitează la legalitatea formală a procedurii, fără a permite o analiză detaliată a evaluărilor efectuate.

Oportunitatea și temeinicia aprecierilor CSM

Legislația actuală nu permite alegerea președintelui instanței de către judecătorii acesteia, nu impune respectarea unui clasament obiectiv și nu garantează transparența deliberărilor CSM în procesul decizional. De asemenea, nu există o probă scrisă teoretică sau practică standardizată, iar criteriile nu sunt cuantificabile, comparabile cu un examen tradițional. Ca urmare, funcția de președinte de instanță este considerată de magistrați ca fiind profund influențată de voința CSM, ceea ce generează o relație de subordonare instituțională care poate afecta, chiar și indirect, independența judecătorilor în plan administrativ și profesional.

Conducerea instanțelor

O altă modificare importantă în observațiile emise se referă la colegiul de conducere. Acest colegiu nu mai reprezintă colectivul instanței, ci este format în mare parte din membrii echipei de conducere – președinte, vicepreședinți și președinți de secție – care sunt membri de drept, la care se adaugă doi judecători aleși. Această structură reduce semnificativ caracterul participativ al colegiului.

În plus, rolul colegiului a fost restrâns, transformându-se dintr-un organ cu atribuții decizionale într-unul în principal consultativ. Deși legea păstrează, în mod formal, competența colegiului în „problemele generale de conducere”, atribuțiile sale specifice sunt stabilite prin Regulamentul de ordine interioară. Astfel, se constată că deciziile importante sunt, de fapt, luate de președintele instanței prin acte administrative individuale. Această schimbare ridică întrebări legate de transparență, deoarece hotărârile colegiului au o vizibilitate internă limitată, în timp ce actele președintelui nu sunt supuse acelorași cerințe.

O altă modificare semnificativă se referă la modul în care sunt desemnați vicepreședinții și președinții de secție, procesul neavând loc prin concurs, ci exclusiv la propunerea președintelui instanței. Această soluție, în opinia magistraților, concentrează controlul asupra echipei de conducere în mâinile unei singure persoane, eliminând mecanismele de selecție bazate pe merit.

Centralaizarea este accentuată de faptul că președintele instanței are atribuții importante și în domeniul carierei judecătorilor, cum ar fi delegarea, detașarea, evaluarea și promovarea, zone în care aprecierea comportamentului și activității profesionale joacă un rol esențial. Deși aceste prerogative nu influențează direct actul de judecată, pot afecta raporturile administrative și climatul profesional din instanță.

Promovarea judecătorilor

Procedura de promovare a judecătorilor se împarte în promovarea pe loc, care permite obținerea unui grad profesional superior fără schimbarea instanței, și promovarea efectivă, ce implică ocuparea unui post vacant la o instanță superioară. Din punctul de vedere al funcționării sistemului judiciar și al independenței judecătorilor, promovarea efectivă are cele mai mari implicații instituționale și generează cele mai multe dificultăți în aplicare.

În prezent, promovarea efectivă nu se realizează printr-un examen scris pentru verificarea cunoștințelor juridice. Nu există probe anonimizate, subiecte unice sau bareme de evaluare care să permită o clasificare obiectivă și verificabilă a candidaților. Selecția se face printr-un mecanism de evaluare bazat pe aprecierea activității profesionale anterioare, în special a calității hotărârilor judecătorești pronunțate și a comportamentului magistratului în exercitarea funcției. Procedura începe cu înscrierea judecătorului care îndeplinește condițiile de vechime și pentru care există posturi vacante la instanța superioară, urmată de evaluarea unui portofoliu de hotărâri judecătorești, realizată de o comisie constituită la nivelul instanței.

Evaluarea Judecătorilor și Rolul Delegării

Curțile de Apel au stabilit un mecanism de evaluare a judecătorilor, care include președintele instanței și patru judecători specializați, propuși de colegiul de conducere. Această abordare este văzută ca un instrument suplimentar de putere în mâinile președintelui instanței. Procesul de evaluare se bazează pe criterii subiective, care nu pot fi măsurate exact, ceea ce permite variații semnificative în evaluarea candidaților, conform opiniei magistraților.

În paralel, Inspecția Judiciară elaborează un raport referitor la activitatea profesională și conduita judecătorului. Acest raport conține detalii despre activitatea de judecată, eventualele sancțiuni sau sesizări, precum și informații despre poziții publice sau apartenența la asociații profesionale. Deși acest raport nu este un criteriu eliminatoriu, el influențează semnificativ percepția generală asupra candidatului și rezultatul final al procedurii.

Deși procedura este teoretic națională și unitară, se susține că, în practică, conducerea instanțelor are o influență considerabilă asupra procesului de evaluare. Avizele și evaluările interne, precum și atitudinea președinților de instanță, pot afecta conținutul rapoartelor Inspecției Judiciare și percepția asupra candidaților.

Un alt factor de dezechilibru este discrepanța dintre promovarea pe loc și promovarea efectivă. Concursurile din 2022 au dus la creșterea numărului de judecători cu grade profesionale superioare, dar care nu au putut ocupa funcții corespunzătoare în instanțe superioare. Această situație a crescut dependența de măsuri administrative, cum ar fi delegarea, care este decisă în mare parte de conducerea instanțelor. Este de remarcat că un post ocupat prin delegare poate împiedica ocuparea unui alt post în cadrul unei proceduri de transfer.

Aceste aspecte generează vulnerabilități structurale, afectând percepția de meritocrație în sistemul judiciar și creând presiuni asupra judecătorilor în ceea ce privește exprimarea publică și relațiile interne de autoritate, diminuând astfel încrederea în echitatea mecanismelor de evoluție profesională.

Aspectele Legale ale Delegării

Delegarea, conform legislației, este considerată o măsură temporară și excepțională, destinată asigurării continuității activității instanțelor și parchetelor în situații precum lipsa temporară de personal sau vacanța unor funcții. Din punct de vedere juridic, competența de a dispune delegarea judecătorilor revine președintelui Curții de Apel pentru delegări intra-circumscripție, iar CSM, prin Secția pentru judecători, are autoritate pentru alte curți de apel sau funcții de conducere vacante, cu acordul judecătorului.

Observațiile sugerează că în practică există o discrepanță semnificativă între competența formală și controlul efectiv al procedurii de delegare. Susținerea președintelui curții de apel este considerată esențială pentru aprobarea delegării de către CSM. Delegarea se dispune pentru perioade de maximum șase luni, cu posibilitatea de prelungire, iar această opțiune se susține că…

Delegarea Judecătorilor și Impactul Asupra Sistemului Judiciar

Delegarea judecătorilor a fost utilizată pe scară largă, ceea ce a dus la situații în care aceștia sunt desemnați pentru perioade extinse, fără a se organiza un concurs sau o procedură formală de numire. Această practică transformă delegarea dintr-un mecanism temporar într-un mod de ocupare permanentă a funcțiilor, inclusiv a celor de conducere, menținându-se în același timp postul inițial al judecătorului delegat. Aceasta poate crea o supraîncărcare a activității în instanțele de origine. În plus, delegarea are efecte negative asupra proceselor penale, mai ales în ceea ce privește continuitatea completului și readministrarea probelor, precum și în ceea ce privește promovările, deoarece postul ocupat temporar prin delegare nu poate fi considerat vacant pentru a permite promovarea.

Un aspect problematic al regimului delegării este lipsa unor criterii legale clare pentru selecție și departajare, care să fie obiective și justificate, axate pe asigurarea funcționării eficiente a instanței. Conform unor magistrați, legea nu prevede o procedură concurențială sau un sistem de punctaj, iar deciziile nu sunt motiviate comparativ în cazul mai multor cereri pentru același post. Delegarea este percepută, în aceste condiții, ca un act de oportunitate administrativă, iar refuzul sau neprelungirea acesteia nu pot fi contestate eficient, deși consecințele asupra carierei judecătorului sunt semnificative.

În acest context, delegarea s-a transformat, implicit, într-o etapă premergătoare a transferurilor, promovărilor sau numirilor în funcții de conducere. Accesul la instanțe superioare sau la poziții importante în sistem depinde, în practică, de parcurgerea acestei etape, ceea ce face ca delegarea să devină un instrument informal de selecție în cariera judiciară. Au fost semnalate și două cazuri de delegare care au ridicat probleme legale, în special în ceea ce privește respectarea termenului minim după promovarea în funcție.

Din observațiile magistraților rezultă că actuala funcționare a delegării generează efecte sistemice semnificative, inclusiv diluarea caracterului său excepțional, substituirea procedurilor de concurs cu decizii administrative, întărirea controlului ierarhic asupra judecătorilor și accentuarea conformismului instituțional. Aceste aspecte afectează, conform observațiilor primite, independența judecătorilor, nu doar în ceea ce privește soluțiile pronunțate, ci și în contextul traseului profesional și relației cu ierarhia administrativă.

Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară

Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul constituțional al independenței justiției, își exercită această funcție printr-o structură instituțională duală. La nivel legislativ, competențele sunt împărțite între Plen și cele două secții dedicate carierelor judiciare. Această distribuție a atribuțiilor a dus, conform observațiilor, la o discrepanță semnificativă între rolul formal al Plenului și puterea decizională efectivă exercitată de secții, cu impact direct asupra funcționării sistemului judiciar și asupra percepției interne a independenței magistraților.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este organul colegial format din toți membrii Consiliului, inclusiv judecători și procurori aleși, membri de drept (printre care se numără și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție) și reprezentanți ai societății civile.

Punct de vedere normativ asupra atribuțiilor Plenului CSM

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) se ocupă cu atribuții de natură instituțională, administrativă și strategică. Acesta are rolul de a aproba regulamentele de organizare și funcționare ale CSM, de a adopta reglementările-cadru pentru instanțe și parchete, de a aviza proiectele de acte normative ce vizează justiția și de a reprezenta autoritatea judecătorească în relațiile cu celelalte puteri ale statului și cu organismele internaționale. De asemenea, Plenul se ocupă de responsabilitățile bugetare, inclusiv aprobarea proiectului de buget al CSM și gestionarea resurselor administrative, având competența de a numi conducerea Inspecției Judiciare.

Cu toate acestea, Plenul nu se implică direct în carierele individuale ale judecătorilor și procurorilor. Acesta nu decide asupra promovărilor, numirilor în funcții de conducere, delegărilor, detașărilor sau sancțiunilor disciplinare și nu soluționează conflicte specifice legate de independența unui magistrat. Această separare a atribuțiilor este crucială, deoarece reorientează puterea decizională către secțiile CSM.

Rolul secțiilor CSM în cariera magistraților

Conform opiniilor exprimate de magistrați, membrii secției de judecători din cadrul CSM sunt considerați reprezentanți ai președinților de instanțe, în special ai celor de curți de apel, care își exercită astfel o sferă extinsă de putere decizională. Secția pentru judecători și Secția pentru procurori au competențe esențiale în privința carierelor magistraților. Aceste secții decid asupra promovărilor, evaluărilor profesionale, numirilor și revocărilor din funcții de conducere, delegărilor și detașărilor, precum și asupra răspunderii disciplinare.

În plus, secțiile validează sau resping candidaturile pentru funcții superioare, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, având un rol discreționar în evaluarea conduitelor profesionale și manageriale ale magistraților. În acest context, rolul Plenului rămâne unul secundar, fără un control efectiv asupra deciziilor secțiilor.

Vulnerabilitățile structurale ale CSM

Observațiile magistraților subliniază o vulnerabilitate structurală majoră, aceea că, deși Plenul este forul suprem al CSM, nu poate interveni pentru a corecta decizii ale secțiilor considerate arbitrare sau neunitare. Inspecția Judiciară, deși se află formal sub controlul Plenului, funcționează operațional în cadrul procedurilor gestionate de secții, iar rapoartele acesteia influențează semnificativ promovările și cercetările disciplinare.

Această configurație favorizează o concentrare indirectă a puterii în mâinile unui număr redus de decidenți, cu o responsabilitate diluată și cu mecanisme limitate de transparență și control intern. Observațiile magistraților sugerează că această arhitectură instituțională încurajează conformismul și inhibă exprimarea critică, generând percepția că avansarea profesională depinde mai degrabă de relațiile cu structurile de conducere și decidenții din secții decât de criterii obiective și verificabile.

Impactul asupra independenței justiției

În acest context, rolul constituțional al CSM ca garant al independenței justiției riscă să își piardă substanța în practică. Deși independența este protejată formal împotriva ingerințelor externe, aceasta rămâne vulnerabilă în fața ierarhiei interne și a mecanismelor administrative. Concluzionând, competențele Plenului CSM sunt esențiale pentru funcționarea sistemului judiciar, dar insuficiente pentru a asigura un echilibru real al puterii în interiorul acestuia. Fără o regândire a raportului dintre Plen și secții și fără mecanisme suplimentare de transparență și control, actuala distribuție a atribuțiilor va continua să genereze tensiuni, afectând încrederea internă și fragilizând standardul independenței judiciare.

Observații privind activitatea magistraților și mecanismele de control

În cadrul discuțiilor recente, s-a evidențiat că Plenul are responsabilitatea de a propune procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorii care se ocupă de urmărirea penală a magistraților. Este subliniat faptul că, având în vedere majoritatea judecătorilor (zece), propunerile au fost adesea fie respinse fără o justificare adecvată, fie acceptate pe baza unor criterii necorespunzătoare, neavând în vedere meritele individuale. De asemenea, s-a menționat că Secția pentru judecători a CSM poate respinge un candidat fără a oferi explicații, ceea ce afectează transparența procesului de promovare, fără a exista criterii clare pentru evaluarea candidaților la Înalta Curte.

În ceea ce privește activitatea Inspecției Judiciare, au fost formulate observații care pun la îndoială natura sa de control, fiind percepută ca un mecanism de conformare la deciziile conducerii instanțelor. Procedurile de numire a inspectorilor sunt considerate subiective și arbitrare, fără a se baza pe criterii clare care să evalueze competențele profesionale și etice. Această percepție este amplificată de interviurile cu caracter eliminatoriu, care nu reflectă cu adevărat capacitatea inspectorilor. Există, de asemenea, preocupări legate de delegarea magistraților în cadrul Inspecției, care ar putea compromite independența cercetărilor disciplinare, fiind sugerate propuneri pentru un sistem de evaluare a inspectorilor pe baza rezultatelor hotărârilor judecătorești.

Disfuncționalități în răspunderea penală și protecția avertizorilor

Magistrații au abordat problema prescripției răspunderii penale, subliniind atât cauzele, cât și propunerile cu privire la acest aspect. Subiectul relevă un cadru legislativ ineficient, sancționat de Curtea Constituțională prin două decizii, cea dintâi (nr. 297/26.08.2018) nefiind urmată de ajustări legislative corespunzătoare. Astfel, s-a constatat o scurtare a termenelor în care persoanele investigate puteau fi trase la răspundere penală, întreruperea prescripției fiind aplicabilă doar în mod general.

Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că normele privind întreruperea prescripției sunt parte a dreptului penal material și se aplică conform legii penale mai favorabile. Astfel, între 01.02.2014 și 30.05.2022, nu au existat cazuri în care termenul de prescripție să fi fost întrerupt, ceea ce a dus la aplicarea strictă a termenelor stabilite de lege.

Prescripția Răspunderii Penale și Efectele Sale

Prescripția răspunderii penale a dus la închiderea unui număr semnificativ de dosare penale, ceea ce a avut un impact negativ asupra percepției publicului cu privire la eficiența și credibilitatea sistemului de justiție. Magistrații remitenți au subliniat, de asemenea, că pe 16 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 8 în dosarul nr. 531/1/2025, stabilind că „lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze, prin delegare, în conformitate cu legea, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent în cazurile de infracțiuni prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005”.

Extinderea Competentelor Poliției Judiciare

Magistrații au evidențiat necesitatea extinderii competențelor poliției judiciare în investigarea corupției la un nivel general, nu doar limitat la structurile Ministerului Afacerilor Interne. Această propunere este justificată prin faptul că resursa umană în acest domeniu este specializată și experimentată, având în vedere eforturile depuse pentru calificarea ofițerilor de poliție judiciară și investițiile semnificative în tehnica necesară instrumentării cauzelor de corupție.

Delegarea Poliției în Cauze de Corupție

Observațiile transmise indică faptul că interdicția de a delega organele de poliție din cadrul DGA în cazurile de corupție este comparabilă cu „frâna de mână” aplicată în lupta împotriva corupției. De asemenea, s-a propus ca detașarea polițiștilor la DNA să fie reglementată printr-o procedură care să verifice experiența și calitățile acestora.

Probleme în Cercetarea Infracțiunilor Comise de Magistrați

În ceea ce privește structurile de cercetare a infracțiunilor comise de magistrați, observațiile au subliniat ineficiența și nefuncționalitatea acestora, cauzate de lipsa resurselor umane și tehnice adecvate.

Protecția Avertizorilor în Interes Public

Un alt aspect important este protecția avertizorilor în interes public, subiect abordat în mai multe observații. O hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii din 2025 indică faptul că normele de protecție nu se aplică instanțelor de judecată, ceea ce este perceput ca o presiune asupra magistraților. Această interpretare ar necesita o intervenție legislativă clară pentru a asigura aplicarea acestor norme. De menționat, pe site-ul Inspecției Judiciare, la secțiunea referitoare la legislația aplicabilă, figurează Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public.

Concluzii și Recomandări

Aspectele semnalate de magistrați evidențiază deficiențe în diverse componente ale sistemului judiciar, incluzând organizarea judiciară, carierele magistraților și cadrul legislativ aplicabil. Aceste observații sugerează necesitatea unor analize suplimentare, inclusiv prin colectarea de date obiective, pentru a distinge între percepții instituționale și fapte verificabile. În conformitate cu atribuțiile sale constituționale, Președintele României ar trebui să inițieze un dialog instituțional pentru a aborda aceste probleme.

Evaluarea Sistemului Judiciar în România

Structurarea colaborării cu autoritățile competente și actorii relevanți a fost realizată prin solicitarea unor evaluări tehnice și juridice din partea organismelor competente, precum și prin sprijinirea autorităților legislative în adaptarea cadrului normativ. Aceste demersuri au ca scop asigurarea unei funcționări coerente, transparente și echilibrate a sistemului judiciar. Președintele României a stabilit ca termen limită data de 18 decembrie 2025 pentru aceste inițiative. În continuare, au fost primite observații din partea mai multor magistrați și alți actori din sistemul judiciar.

Deși nu se poate determina cu exactitate numărul magistraților care au transmis observații, s-au întâlnit formulări precum „vă scriem în calitate de judecători” sau exprimări la plural, fără a specifica numărul exact sau numele celor care au făcut remarcile. Din acest motiv, raportul ia în considerare un număr minim de magistrați.

Reglementări și Avertizări

Avizul consultativ al Curții Constituționale nr. 1 din 5 aprilie 2007, referitor la propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României, a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Datele din Eurobarometrul special 561 și Eurobarometrul Flash 557 din 2025 susțin aceste observații.

Există un risc asociat mecanismului de trasabilitate, care poate conduce la dezvăluirea identității magistraților care au formulat observații, contrar dorinței acestora. Din acest motiv, anexa nu este destinată altor persoane. De asemenea, conform unor remitenți, anchetele disciplinare ar putea fi inițiate pe baza vulnerabilităților menționate, dar motivul principal ar fi opoziția sau exprimarea unei opinii diferite față de propunerile conducerii instanțelor, de obicei reprezentate de președinții acestora. Aceste situații sunt caracterizate ca mecanisme de inhibare a opiniilor magistraților.

Confidențialitatea Observațiilor

Nota Direcției de Resurse Umane și Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din 26 mai 2025, referitoare la aplicabilitatea Legii nr. 361 din 16 decembrie 2022 privind protecția avertizorilor în interes public, a subliniat inaplicabilitatea acestor prevederi. Acest document a fost asumat de CSM și transmis către Curtea de Apel Iași.

Modalitatea de citare parțială a fost aleasă pentru a proteja confidențialitatea observațiilor și identitatea magistraților, conform dorinței exprimate de aceștia. Situația a fost menționată de mai mulți remitenți în diverse formulări.

Criterii de Evaluare

Articolul 140 alin. (1) stabilește criteriile pe baza cărora comisiile de evaluare analizează activitatea judecătorilor: capacitatea de analiză și sinteză, coerența în exprimare, argumentația clară și logică, respectarea jurisprudenței unitare și respectarea termenelor rezonabile pentru soluționarea cauzelor. Punctajul maxim total care poate fi acordat în urma evaluării este de 60 de puncte, cu un maxim de 20 de puncte pentru fiecare criteriu. Comisia va acorda un singur punctaj total pentru fiecare evaluare.

Candidatul și Președintele Comisiei

Candidatul a fost desemnat pentru a reprezenta interesele grupului, având responsabilitatea de a menține un dialog constructiv între membrii comisiei. Președintele comisiei va asigura medierea eficientă în situațiile în care apar divergențe de opinii sau conflicte între participanți.