Pomenirea Sfinţitului Mucenic Teopempt
În această lună, în ziua a cincea, se sărbătorește pomenirea sfinţitului mucenic Teopempt, episcopul, care a fost martirizat prin sabie, precum și a mucenicului Teona. Sfântul Teopempt a fost episcop în timpul împăratului Diocleţian, în anul 290. Atunci când Diocleţian a declanșat o prigoană împotriva creștinilor, Teopempt a fost primul care a mărturisit credința sa în Hristos ca fiind Dumnezeu. Capturat și confruntat cu înșelăciunea idolatriei în fața împăratului, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i s-a scos un ochi și a fost supus la otrăvire. Chiar și după toate aceste chinuri, a reușit să-l aducă la credință pe fermecătorul Teona, care îi administrase otrava, dar a fost ulterior supus altor torturi, culminând cu decapitarea sa, astfel primind cununa muceniciei. Teona, care a fost fermecător și a crezut, a fost aruncat într-o groapă, fiind acoperit cu pământ, și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfintei Sinclitichia
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea sfintei Sinclitichia. Această sfântă provenea dintr-o familie aleasă, fiind bogată și evlavioasă, iar mulți tineri o doreau în căsătorie datorită frumuseții și averii sale. Totuși, ea își îndrepta tot mai mult dorințele către Dumnezeu, abandonând grijile lumești pentru a se dedica îmbunătățirii sufletului prin înfrânare. Biruind ispitele diavolului, a reușit să își concentreze gândurile spre Dumnezeu, chiar înainte de a părăsi trupul. Aproape de sfârșitul vieții, a fost din nou ispitită de diavol, care a acoperit-o cu răni și bube, dar tăria ei sufletească nu a slăbit. A continuat să lupte cu bărbăție până la vârsta de 80 de ani, când a trecut în pace, dându-și sufletul lui Dumnezeu și primind cununa victoriei alături de sfinți.
Pomenirea Cuviosului Grigorie cel din Acrita
Tot în această zi, se pomenește și cuviosul părinte Grigorie cel din Acrita. Acest sfânt provenea din vestita insulă Creta, fiind fiul unor părinți evlavioși, Teofan și Iuliana. După mulți ani de studiu, părinții i-au cerut să se ocupe de pășunatul oilor. În acea perioadă, mărturisitorii credinței adevărate sufereau mari neajunsuri din partea celor care se opuneau icoanelor. Tânărul Grigorie, dorind cu ardoare să păstreze dreapta credință, a plecat de acasă, îndreptându-se spre Seleucia. Acolo, a trăit mult timp, hrănindu-se cu puțină pâine și apă, dedicându-se ostenelilor plăcute lui Dumnezeu.
După moartea împăratului Leon, cunoscut pentru persecuțiile sale împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie s-a îndreptat spre Ierusalim pentru a se închina locurilor sfinte. A petrecut acolo doisprezece ani, iar suferințele sale din partea agarenilor sunt greu de descris, având în vedere succintitudinea cuvintelor. De la Ierusalim, a călătorit spre Roma, unde a primit tunderea și haina călugărească, îmblânzindu-și trupul prin înfrânare. După moartea împăratului Stavrachie, Mihail Curopalatul Rangavi a preluat conducerea. Atunci, sfântul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, i-a trimis lui Leon, papa Romei, pe sfântul Mihail episcopul Sinadelor, cu o scrisoare sobornicească. În Roma, sfântul Mihail s-a apropiat de cuviosul Grigorie și la întoarcere l-a adus cu sine, așezându-l în mănăstire.
Cuviosul Fostirie și Nevoințele Sale
Cuviosul Fostirie a trăit în nevoințe mari, alegând să sufere pentru credință. Mergea desculț, purta doar o cămașă și dormea pe o rogojină, hrănindu-se cu puțină pâine la intervale de două sau trei zile. Locuia într-o groapă adâncă, unde plângea din cauza tulburărilor din Bisericile creștine. Ulterior, a părăsit groapa și a petrecut într-o chilie mică, îmbrăcat cu o cămașă din piele. Umplând un vas mare din grădină cu apă, își scotea cămașa noaptea și intra în vas, citind întreaga Psaltire. După ce termina lectura, ieșea și se întorcea în chilie, repetând acest ritual zi de zi. Astfel, cu aceste lupte, fericitul și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu.
Pomenirea Cuviosului Fostirie
Cuviosul Fostirie, venind din Răsărit, a strălucit ca soarele, aducând lumină și în Apus. Viețuia pe un munte înalt, în pustie, dedicându-se rugăciunii neîncetate și supunându-se postului, privegherilor nocturne și altor lipsuri. Prin nevoințele sale, strălucea ca un luceafăr, reflectând numele său de Fostirie și iluminând lumea. A reușit să-și curețe trupul și să-și sfințească sufletul, păstrând, pe cât era omeneste posibil, chipul lui Dumnezeu în sine, devenind astfel un sălaș pentru Duhul Sfânt. Datorită darului divin, el avea puterea de a vindeca neputințele și rănile celor care veneau la el cu credință.
Asemenea proorocului Ilie, cuviosul Fostirie primea hrană din cer, dar nu prin corbi, ci prin intermediul unui înger al Domnului. Acest trimis ceresc punea zilnic pâine într-un loc cunoscut pentru cuvios, iar atunci când vizitatorii veneau, găseau acolo pâine și pentru ei. Această minune a bunăvoinței divine s-a desfășurat nu doar câteva zile, ca în cazul lui Ilie pe muntele Carmel, ci pe parcursul anilor în care cuviosul Fostirie a trăit în singurătate și tăcere.
Mai târziu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuviosul a întemeiat o mănăstire, adunând un număr mare de frați. De data aceasta, nu mai primea hrană din cer, ci le oferea fraților hrana obținută din munca lor. Aceasta nu s-a întâmplat din lipsa puterii divine, ci pentru că Dumnezeu a dorit ca frații să își câștige hrana prin osteneala lor. Astfel, cuviosul Fostirie a fost îndrumat să nu primească nimic de la alții, ci să se bazeze pe munca mâinilor lor. Neprimind daruri, el îi învăța pe frați să se dedice rugăciunii, citirilor folositoare și muncii, fiind un exemplu pentru toți.
Minuni și Pomeniri în Ziua Sfântului Fostirie
În Biserica Sfântului Fostirie au apărut unele eresuri, ceea ce a determinat convocarea mai multor părinți, inclusiv a cuviosului Fostirie. Acesta a venit la sobor și a mărturisit cu curaj dreapta credință, prezentând dovezi convingătoare, ceea ce a dus la întoarcerea multor eretici la comuniunea cu Biserica. Unii dintre ei au ales să se alăture călugărilor, inspirați fiind de viața sfântă a marelui nevoitor Fostirie, ale cărui rugăciuni au generat numeroase minuni, atât în timpul vieții sale, cât și după moartea sa fericită, survenită în seara zilei de 5 ianuarie.
Pomeniri ale Sfinților în Această Zi
În aceeași zi, se face pomenirea sfântului mucenic Sais, care a murit înecat în mare. De asemenea, se comemorează și sfântul mucenic Teoid, care a fost călcat în picioare de către chinuitori. Totodată, este pomenită cuvioasa Domnina, care a trecut la cele veșnice în pace, precum și cuvioasa Tatiana, care a avut o moarte liniștită.
În această zi se mai menționează și sfântul noul cuvios mucenic Romano din Carpensia, care a mărturisit în Bizanț în anul 1794 și a fost omorât prin sabie.
Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
