Pomenirea Sfinților Cuvioși în Muntele Sinai
În această lună, pe data de paisprezece, se sărbătorește pomenirea sfinților cuvioși părinți uciși în Muntele Sinai. Acești cuvioși părinți, dorind să ducă o viață pustnicească, au renunțat la bunurile lumesti și s-au retras în pustiu. Printre ei se afla și fericitul Nil, fost prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învățat și având darul Sfântului Duh, a scris multe lucrări de folos, îndemnând la nevoințe pustnicești și relatând despre viața, robirea și uciderea acestor părinți. Aceștia au fost omorâți de vlemizi, oameni de neam barbar, care trăiau în Arabia, între Marea Roșie și Egipt. Aceștia, cu mulți ani înainte, în timpul împărăției lui Dioclețian și al patriarhului Petru al Alexandriei, uciseseră sihaștri care se aflau în Muntele Sinai.
După moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau în Muntele Sinai au pornit împotriva lor și au ucis pe mulți sihaștri, lăsându-i să scape doar pe câțiva care s-au refugiat în cetate. Într-o noapte, o pară de foc a apărut și a cuprins întregul munte, ridicându-se până la cer. Sarazinii, speriați de această minune, au fugit, abandonându-și armele. Numărul celor uciși inițial a fost de treizeci și opt, având multe răni pe trupuri. Printre cei decedați s-au aflat și doi care au supraviețuit, Sava și Isaia. Unora dintre cei uciși li s-au tăiat capetele complet, altora le-au fost menționate doar printr-o bucată de piele, iar alții aveau capetele despicate. Cei doi părinți rămași în viață au îngropat morții și au povestit ulterior cele întâmplate.
Pomenirea celor treizeci și trei de părinți uciși în Rait
Tot în această zi se pomenește și de cei treizeci și trei de părinți uciși în Rait. Acești fericiți părinți trăiau o viață de pustnic într-un loc unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de trunchiuri de finic. Trei sute de vlemizi, îmbarcându-se pe luntre mari, au trecut marea Etiopiei și, ajungând într-un loc oarecare, au găsit o corabie mare și s-au urcat în ea, ajungând în țara faraonilor. Acolo, au fost întâmpinați, dar au reușit să biruie pe cei din urmă, ucigând patruzeci și șapte de bărbați. Vlemizii au răpit femeile și copiii acestora și s-au întors în cetate, unde se afla biserica sfinților părinți, care își închiseseră porțile așteptând moartea. Vlemizii, intrând în cetate și neavând bani, au ucis pe toți părinții. Apoi, după ce și-au luat robii, s-au pregătit să treacă marea, dar oamenii luați de corvoadă au scufundat corabia și au fugit. Astfel, vlemizii, furioși, au înjunghiat toți robii și s-au sinucis unii pe alții.
Pomenirea Părintelui Teodul
Tot în această zi, se pomenește și de cuviosul părintele nostru Teodul, fiul lui Nil cel înțelept. Acest cuvios părinte era fiul lui Nil, care, lăsând mărirea lumii, s-a călugărit împreună cu fiul său în Muntele Sinai. Trăind acolo o viață pustnicească, au fost atacați fără avertisment de barbari, care au început să-i înjunghie pe sfinții părinți. Nil a reușit să fugă, dar fiul său Teodul și un alt tânăr au fost capturați. Ajunși la corturile barbarilor, aceștia au decis să-i jertfească luceafărului de dimineață.
Pomenirea Sfântului Teodul
Tânărul Teodul a reușit să fugă, rămânând singur. Dumnezeu a adus somn asupra barbarilor, care s-au trezit doar după răsăritul soarelui, când nu mai era momentul potrivit pentru a aduce jertfa. Astfel, au decis să-l vândă pe Teodul. Însă, din cauza ofertei mici, un barbar a încercat să-l junghie. În cele din urmă, Teodul a fost achiziționat de episcopul din zonă, care l-a eliberat. Teodul a trăit apoi în mănăstire, plin de evlavie, până la sfârșitul vieții sale.
Pomenirea Cuviosului Părinte Ștefan
În aceeași zi, se pomenește și cuviosul părinte Ștefan, fondatorul mănăstirii Hinolacul. Acest sfânt provenea din părțile Răsăritului, având un neam deosebit. Încă din tinerețe, el a râvnit la viața sihăstrească, vizitând mănăstirile de la Iordan și din pustie, precum cele ale sfântului Eftimie, sfântului Sava și sfântului Teodosie. După ce a învățat despre modul de viață al fiecăruia, a ajuns la Constantinopol în vremea împăratului Leon Isaurul și a fost primit de patriarhul Gherman. Rămânând alături de acesta o vreme, a acumulat învățăminte valoroase și a devenit un bun sfetnic al patriarhului. Ulterior, a întemeiat mănăstirea Hinolacul, unde s-au adunat mulți călugări bine povățuiți, ajungând la maturitatea duhovnicească. Într-o zi, i s-a descoperit, prin revelație, momentul în care sufletul său urma să se desprindă de cele pământești pentru a ajunge în locașurile dumnezeiești.
Pomenirea Sfântului Sava
Tot în această zi, se face pomenirea cuviosului părinte Sava, arhiepiscopul Serbiei și ctitorul sfintei mănăstiri Hilandar. De asemenea, este amintită și sfânta muceniță Agni, care și-a dat sfârșitul în întunericul unei temnițe.
Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
