Problema Infrastructurii Teatrale în Constanța
După analiza comparativă între Spitalul Comunal și viitorul Spital Regional, ne îndreptăm atenția către o altă necesitate cronică a Constanței, care a fost ignorată timp de aproape un secol: lipsa unei infrastructuri teatrale moderne, conforme cu standardele actuale. Puțini sunt cei care știu că, încă din anii ’20, orașul de la malul mării a conceput un plan ambițios pentru un teatru modern, integrat într-un palat cultural. Acest proiect urbanistic și cultural a rămas doar pe hârtie, dar reflectă probleme similare cu cele cu care se confruntă în prezent Teatrul de Stat Constanța.
Directorul Teatrului de Stat Constanța, Erwin Șimșensohn, a subliniat frecvent nevoia stringentă de a avea o sală de spectacole corespunzătoare standardelor contemporane. El a discutat și despre importanța unei viziuni culturale coerente pentru oraș, avansând propuneri care depășesc simpla construcție a unei săli de spectacole. Acestea includ candidatura Constanței pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, realizarea unei clădiri noi pentru Teatrul de Stat și schimbarea denumirii instituției din „teatru de stat” în „teatru național”, fără a o desprinde de subordonarea Consiliului Județean Constanța.
Potențialul cultural al Constanței este evident: diversitatea etnică și tradițiile care caracterizează orașul oferă un fundal propice pentru un proiect cultural de amploare națională și europeană.
Istoricul Proiectului Teatrului Modern
Nevoia unui teatru modern nu este o chestiune recentă. Discuțiile pe această temă au început încă din anii 1920. În acea perioadă, orașul contura un proiect vast pentru un palat cultural, ce urma să includă o sală de teatru, o sală de concerte și o scenă pentru operă, alături de o bibliotecă și un muzeu.
Conform lucrării „Constanța, Memoriile orașului”, semnată de profesorii Aurelia și Ștefan Lăpușan, proiectul preconiza amplasarea viitorului teatru pe strada Carol (actualul Bulevard Tomis), pe întreaga lungime a parcului central, fiind conceput ca o construcție monumentală, reprezentativă pentru oraș. Această arteră era centrul investițiilor, având în vedere că și proiectul Spitalului Regional urma să fie realizat în acea zonă, iar infrastructura educațională se concentra tot acolo.
Realitatea Teatrului din Constanța
În același timp, autorii menționează că ceea ce este denumit „teatru” în Constanța reprezenta, de fapt, sala de gimnastică a Liceului „Mircea cel Bătrân”, adaptată cu diverse improvizații pentru activități culturale, o soluție temporară din cauza lipsei unei clădiri dedicate.
Investiții și Proiecte Nebune
În 1925, Consiliul Comunal anunța alocarea sumei de 3 milioane de lei pentru construcția teatrului comunal, ca prim fond pentru demararea lucrărilor. Parcul orașului avea atunci o suprafață de aproximativ 20.000 de metri pătrați, iar documentele arată că o parte din acest teren urma să fie rezervată exclusiv noilor instituții culturale. În prezent, în zona respectivă se află Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”. De asemenea, arhitectul Petre Antonescu, una dintre personalitățile de seamă ale arhitecturii românești interbelice, a fost implicat în elaborarea proiectului, construcțiile fiind planificate în stil românesc. În anul 1926, deja existau progrese semnificative în această direcție.
Proiectul Teatrului din Constanța: O Inițiativă Nefinalizată
O schiță de proiect pentru teatrul din Constanța a fost prezentată oficial, în prezența familiei regale, însă, în ciuda planurilor ambițioase, finanțării și sprijinului public, construcția nu a mai fost realizată. Palatul cultural al Constanței a rămas o inițiativă nefinalizată, consemnată doar în arhivele vremii și în memoria comunității.
Teatrul Elpis: O Construcție cu O Valoare Culturală Ridicată
În contrast cu acest proiect, orașul a continuat să se dezvolte cultural, iar Demostene Tranulis, un filantrop de origine greacă, a decis să contribuie prin construcția unei clădiri dedicate artei teatrale. Astfel, a fost înființat Teatrul de Stat Constanța, cunoscut anterior sub denumirile de Teatrul Tranulis și Teatrul Fantasio. În 1927, Tranulis a ridicat clădirea cinematografului Ligii Culturale „Ctitoria Demostene Tranulis”, investind resurse financiare considerabile, totalizând peste 5,5 milioane lei, în ciuda estimărilor inițiale de aproximativ 1,4 până la 1,5 milioane lei. Această situație reflectă angajamentul figurilor importante din oraș de a construi instituții culturale, în absența acțiunii autorităților locale și județene.
Problema Continuu: Lipsa unei Săli de Spectacole Moderne
La aproape un secol distanță, Constanța se confruntă cu aceeași dificultate: lipsa unei săli de spectacole moderne care să răspundă nevoilor artistice și tehnice contemporane. Aceasta subliniază faptul că nevoia identificată încă din anii ’20 nu a fost niciodată soluționată. Istoria demonstrează că problema nu a fost lipsa viziunii, ci incapacitatea de a finaliza proiectele, o realitate care continuă să persiste și în prezent.
