Reglementări mai stricte pentru eșalonarea datoriilor
Începând cu 1 ianuarie 2026, persoanele fizice și firmele care nu își pot achita la timp taxele vor fi supuse unui sistem mai riguros de eșalonare a datoriilor către stat. Noile reglementări impun restricții în ceea ce privește accesul la eșalonarea „fără garanții”, ceea ce înseamnă că cei cu restanțe semnificative vor trebui să aducă bunuri sau garanții personale.
Conceptul de fidejusiune
Prin termenul de „fidejusiune” se face referire la un angajament, de obicei din partea administratorului sau asociatului unei firme, care promite, printr-un contract autentic, să achite datoriile din bunurile și banii săi în cazul în care firma nu reușește să plătească ratele. Aceste modificări fac parte dintr-o reformă menită să prevină utilizarea eșalonărilor ca un mecanism de amânare pe termen lung a obligațiilor fiscale, sprijinind în același timp contribuabilii care se confruntă cu dificultăți temporare reale.
Definirea eșalonării la plată
Eșalonarea reprezintă procedura prin care ANAF permite contribuabililor să își achite datoriile către buget în rate lunare, stabilite printr-un calendar oficial, în loc să le plătească integral dintr-o singură tranșă. Statul le oferă astfel contribuabililor posibilitatea de a plăti în rate, însă cu obligația de a respecta strict programul de plată. Până acum, acest mecanism era utilizat și de firme cu probleme financiare serioase, care acumulau datorii fără a le achita. De la 1 ianuarie 2026, statul va face o distincție mai clară între datornicii „mici și temporari” și cei cu probleme structurale.
Tipuri de eșalonare conform ANAF
Conform unui comunicat oficial, ANAF a anunțat că noile modificări ale Codului de procedură fiscală aduc reforme în sistemul de eșalonări, prin reducerea tratamentelor fiscale preferențiale și întărirea disciplinei fiscale. Astfel, contribuabilii nu vor mai fi tratați uniform: cei cu datorii mici și recente vor beneficia de o variantă simplificată, în timp ce cei cu datorii mari vor fi supuși unor reguli mai stricte.
Prima variantă este eșalonarea simplificată, destinată celor cu datorii mai reduse. Plafoanele sunt stabilite clar: maximum 100.000 de lei pentru persoanele fizice și 400.000 de lei pentru firme. De asemenea, societățile trebuie să fie înființate de cel puțin 12 luni, iar datoriile să fie mai recente de un an. Eșalonarea oferă un termen de maxim 12 luni, fără a necesita garanții, și este concepută pentru a sprijini firmele și persoanele care au întâmpinat un blocaj temporar de cash, dar care au o activitate viabilă.
Eșalonarea clasică și condițiile sale
A doua variantă, eșalonarea clasică, se aplică automat pentru sumele care depășesc plafoanele menționate. Aceasta poate fi accesată de orice contribuabil, inclusiv persoane fizice, dar cu condiția de a dovedi capacitatea de a plăti ratele. Perioada maximă de eșalonare este de cinci ani, fără o limită specifică a sumei. Diferența principală constă în faptul că ANAF solicită garanții, cum ar fi bunuri puse gaj sau un contract de fidejusiune, care garantează că datoria va fi achitată. În cazul în care firma nu respectă termenii stabiliti, statul are dreptul de a urmări bunurile pentru recuperarea datoriilor.
ANAF și noile reglementări privind garanțiile
ANAF are dreptul de a solicita garanții din partea firmelor care nu dispun de suficiente bunuri, care au datorii neacoperite sau care sunt recent înființate. De asemenea, fidejusiunea poate fi impusă și în cazul în care apar datorii noi pe parcursul eșalonării. Autoritățile au subliniat că aceste garanții vor fi executate doar în situația în care ratele nu sunt achitate conform planului stabilit.
Motivul schimbării sistemului
Conform ANAF, modificările aduse sunt destinate să prevină utilizarea abuzivă a eșalonărilor. În trecut, anumite firme acumulau datorii din ce în ce mai mari în timpul eșalonării, ceea ce ducea, în final, la insolvență sau la concordat preventiv. Aceste proceduri juridice implică recunoașterea de către o firmă a imposibilității de a-și plăti datoriile, iar statul reușește să recupereze doar o mică parte din sumă.
Noile reglementări permit ca eșalonarea să rămână o soluție viabilă pentru contribuabilii „loiali”, însă devine mult mai riscantă pentru cei care o consideră doar o metodă de amânare a plăților.
