Pomenirea Sfântului Mucenic Clement
În această lună, pe data de douăzeci și trei, se celebrează pomenirea sfântului mucenic Clement, episcopul Ancirei. Fericitul și minunatul Clement a trăit în mucenicie aproape întreaga sa viață pământească. Timp de douăzeci și opt de ani, s-a confruntat continuu cu tiranii, fără a avea vreodată un moment de liniște sau odihnă, chiar și în zilele în care, în mod obișnuit, războaiele încetau. Războaiele sale au fost neîncetate și intense. Astfel, nu ne minunăm doar de anii în care a suferit, ci și de chinurile pe care le-a îndurat. A trecut prin diverse suferințe și, înfruntând împărații și tiranii vremii sale, a devenit o figură cunoscută în întreaga lume, impresionând chiar și îngerii cu răbdarea sa, și astfel a obținut cununa măririi.
Sfântul Clement provenea din Ancira Galației, fiind fiul unui elin și al unei mame cucernice, pe nume Sofia. A intrat în monahism la vârsta de 12 ani, iar la 20 de ani a fost hirotonit arhiereu. A suferit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, sub nouă guvernatori: Domețian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
Pomenirea Sfântului Mucenic Agatanghel
În aceeași zi, se face pomenirea sfântului mucenic Agatanghel. Fericitul Agatanghel era roman de neam, botezat de sfântul Clement. A fost închis împreună cu Clement și alții în Roma. A reușit să evadeze din închisoare, iar când Clement a fost urcat pe o corabie spre Nicomidia, Agatanghel s-a furișat și a intrat în aceeași corabie. Amândoi au suferit până la sosirea în Ancira, fiind aduși înaintea lui Lucius. La porunca lui Lucius, li s-au tăiat capetele, alături de alți bărbați, femei și copii care crezuseră în Hristos. Sufletele lor s-au înălțat către ceruri.
Pomenirea Cuviosului Eusebiu
Tot în această zi, se pomenește și cuviosul nostru părinte Eusebiu.
Pomenirea Cuviosului Mavisma Sirul
În cetatea Cirului din Antiohia Siriei a trăit un bărbat cuvios, pe nume Mavisma, care vorbea limba siriacă. Deși crescut în viața țărănească și neînvățat, el a strălucit prin calitățile naturale ale sufletului său. Se povestește că avea o singură haină, iar când aceasta se deteriora, nu o arunca, ci cosea petice peste găurile vechi pentru a-și acoperi goliciunea trupului. Era extrem de ospitalier cu străinii și săracii, deschizându-le mereu uşa chiliei sale. Deținea două vase, unul plin cu grâu și altul cu untdelemn, din care oferea tuturor celor în nevoie; acestea se înmulțeau mereu și nu se epuizau niciodată. Dumnezeu, care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă, a binecuvântat astfel pe Mavisma, iubitorul de oameni.
Pomenirea cuviosului Salaman sihastrul
În această zi, se sărbătorește pomenirea cuviosului părinte Salaman sihastrul. Originar dintr-un sat situat pe malul vestic al râului Eufrat, numit Capersana, Salaman a dus o viață de liniște și retragere. A găsit o chilie mică într-un sat de dincolo de râu, unde s-a închis, fără uși sau feronerie care să îi permită ieșirea sau să-i ofere lumină. O dată pe an, săpa în pământul de dedesubt pentru a obține hrană pentru restul anului.
Arhiereul din acea zonă, aflând despre viața sa plină de evlavie, a mers să-l hirotonească. Intrând în chilia sa, a săvârșit rugăciunea hirotoniei, punându-și mâinile pe capul lui, dar Salaman nu a spus nimic. După plecarea arhiereului, acesta a ordonat să fie reparată partea găurită a chiliei. La un moment dat, creștinii din localitate au trecut râul Eufrat și, fără consimțământul său, l-au luat și l-au dus într-o altă chilie deja pregătită. Salaman a rămas liniștit și acolo, fără a interacționa cu cei din jur.
În scurt timp, creștinii dintr-un alt sat au făcut același lucru, distrugând noua sa chilie și ducându-l în satul lor, fără ca el să protesteze. Astfel, fericitul Salaman și-a trăit viața în nevoințe, până s-a mutat către Domnul, unde se va bucura în veșnicie.
Pomenirea sfinților mucenici și a sfântului Paulin milostivul
În această zi, este marcată și pomenirea celor doi sfinți mucenici, care au fost aruncați într-o groapă în orașul Parfum și s-au săvârșit. De asemenea, este pomenit și sfântul Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campania, prieten al sfântului Niceta, episcopul Remesianei din Dacia, care a trecut la cele veșnice în anul 431.
Sfântul Paulin, provenind dintr-o familie aristocrată și înstărită din Bordeaux, Franța, a fost ales senator al Romei la vârsta de 20 de ani, devenind ulterior consul și guvernator al regiunii Campagna din Italia. La 25 de ani, el și soția sa au fost botezați în Hristos, schimbându-și radical stilul de viață prin vânzarea tuturor proprietăților și donarea banilor celor nevoiași, fapt ce a atras disprețul servitorilor și al prietenilor.
Neputând avea copii, cuplul a adoptat orfani sărmani, pe care i-au crescut cu frică de Dumnezeu. Căutând o viață retrasă, Sf. Paulin s-a mutat în Barcelona, Spania. După ce renumele său s-a răspândit, în anul 393 a fost rugat să accepte hirotonirea ca preot. Întorcându-se în orașul Nola din Italia, a fost ales episcop. În timpul invaziei vandalilor, el a folosit fondurile bisericii pentru a răscumpăra oameni capturați de barbari și duși în sclavie în Africa.
Viața Sf. Paulin și Moaștele Sale
Sf. Paulin nu a avut resursele financiare necesare pentru a răscumpăra toți captivii. Astfel, neputând să salveze fiul unei văduve sărace, care risca să devină sclav pe moșia prințului vandalilor, a decis să preia locul acestuia. Îmbrăcat în haine de sclav, Sf. Paulin a muncit ca grădinar pentru prinț. Totuși, identitatea sa a fost dezvăluită în vis regelui vandalilor, Riga, care nu doar că l-a eliberat pe Sf. Paulin, dar a permis și altor prizonieri din Campagna să se întoarcă acasă.
Sf. Paulin este recunoscut atât ca arhitect al bisericilor, cât și ca poet creștin. Dintre numeroasele sale virtuti, dragostea față de semeni și compasiunea pentru cei nevoiași au fost cele mai remarcabile. A încetat din viață la vârsta de 78 de ani, pe 22 iunie 431. Până în prezent, au supraviețuit 32 de poezii și 51 de epistole morale, scrise cu profundă evlavie. Moaștele sale sunt păstrate în biserica Sf. Apostol Bartolomeu din Roma.
Pomenirea Sfântului Sinod Ecumenic al Șaselea
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Sinod al șaselea Ecumenic, care a condamnat pe cei care afirmau că Hristos a avut o singură voință după Întrupare. Acest sinod a fost convocat în perioada lui Constantin Pogonatul, tatăl lui Iustinian Rinotmitul, la Constantinopol.
Convocat de Împăratul Constantin Pogonatul între anii 668-685, al șaselea Sinod Ecumenic a avut loc în anul 681, având ca scop combaterea ereziei Monoteliste. La acest sinod au participat 171 de Sfinți Părinți care au confirmat doctrina celor două firi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea divină și cea umană. Un alt sinod a urmat în anul 691, cunoscut sub numele de „Sinodul din Trullo”, unde s-au discutat probleme practice și s-au adoptat 102 canoane.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
