Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța lansează un nou proiect
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a început, începând cu 1 ianuarie 2026, proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Reprezentanții instituției au anunțat că fiecare zi a anului va oferi ocazia de a explora fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei, incluzând evenimente importante, personalități de seamă, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care ilustrează, subtil dar convingător, povestea locală. Proiectul se va concentra în special pe perioada dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră de transformări profunde pentru Constanța, care a evoluat de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, și alte perioade istorice vor fi incluse, având în vedere că istoria acestui ținut se întinde pe un interval de timp vast, de la preistorie până în zilele noastre.
Problema socială a prețurilor mari la pâine în 1900
Ediția din 23 ianuarie a acestui proiect va aborda o problemă socială cu care populația s-a confruntat în anul 1900: prețurile ridicate ale pâinii. În acea zi, Comisia Interimară a comunei urbane Constanța a convocat o întâlnire cu brutarilor din oraș, solicitându-le să reducă prețurile produselor oferite, având în vedere că puterea de cumpărare a locuitorilor din Constanța și din mediul rural era extrem de scăzută. Criza pâinii a apărut în contextul unei foamete generalizate care afecta întreaga regiune. Brutarii invitați de autorități au refuzat să accepte cerințele administrației, iar prețurile au rămas în continuare prohibitive pentru mulți dintre constănțeni. Aceasta era o situație gravă, gestionată de președintele recent numit al Comisiei Interimare, Ion Bănescu, profesor de istorie și avocat, care a devenit primar între 1905 și 1907.
Reflecții asupra crizei alimentare din 1900
Referitor la această criză, ziarul local a publicat în aceeași zi un articol detaliat intitulat “Foametea și Milioanele Constanței”, care expunea întreaga situație: “Se știe că în Dobrogea bântuie foamea, îngrozitor de chinuitoare, și că administrația Constanței, în scopul de a evita o năvălire a celor flămânzi în oraș, a fost nevoită să intervină oficial pentru a solicita celor care mai aveau provizii să împartă din ele celor amenințați. Până pe 15 ianuarie, termenul a trecut deja de o săptămână, fără a fi fost contractate măcar cele 20 de milioane de hectolitri de porumb necesare pentru distribuție. Tătarii își sacrificau caii pentru a supraviețui, iar românii din satele noi își consumau vitele albe fără a avea o bucată de pâine sau legume. Administrația a fost nevoită să emită un ordin prin care se oprea cu forța venirea sătenilor în oraș. În toamnă, nu s-a efectuat nicio lucrare agricolă în județ, iar nimeni nu avea un bob de orz sau de grâu pentru sămânța de primăvară. Informațiile au fost incluse în Memoriul adresat Măriei Sale Regelui, de către delegația județeană, semănăturile principale de primăvară începând în Dobrogea la sfârșitul lui februarie, în condiții de teren nisipos și uscat în martie. De asemenea, produsele erau extrem de rare în toate magazinele din Brăila, Galați și restul țării.”
Critica adusă administrației constănțene
Locuitorii din Constanța au acuzat autoritățile locale că nu dispun de fonduri pentru a asigura provizii necesare celor nevoiași din județ, în timp ce găsesc resurse financiare pentru angajarea avocaților în diverse procese civile desfășurate la București. O publicație locală a subliniat faptul că, pe 23 ianuarie, Primăria a aprobat angajarea avocatului Butter, plătit cu suma de 500 de lei, și a comentat ironic: „Noua eră la Primărie s-a inaugurat așadar destul de bine, cu pâine și UNT!”.
Contextul istoric al foametei din 1899
Este esențial să se înțeleagă fundalul istoric al acestei probleme. În anul 1899, România s-a confruntat cu o foamete generalizată, însă județele Constanța și Tulcea nu au beneficiat de ajutoare din partea statului, în contrast cu alte regiuni, Dobrogea fiind considerată o provincie cu regim excepțional. Foametea a afectat în mod special zona dintre Dunăre și Marea Neagră, unde seceta prelungită a distrus recoltele de cereale, într-o regiune deja sărăcită, în care agricultura de subzistență era predominantă. Această recoltă slabă a dus la inaniție și acumularea de datorii, malnutriția afectând grav imunitatea populației și favorizând apariția și răspândirea epidemii de holeră și tifos, care au provocat multe victime. Astfel, foametea din 1899 a fost o criză alimentară locală, endemică, ce a continuat și în anii următori. Autoritățile au încercat să gestioneze situația, dar nu aveau suficiente resurse pentru a face față problemei. Cu toate acestea, oamenii au reușit să supraviețuiască, găsind soluții și continuându-și viața. Urmările acestei crize alimentare sunt documentate doar în paginile ziarelor din acea perioadă.
Anunț public
Avem plăcerea de a informa publicul că s-a deschis în orașul nostru, pe strada Mircea cel Mare (fosta farmacie a dlui Bombcheș), o Fabrică de Rahat și Halva – sucursala fabricii noastre din Galați. Aici producem și vindem, atât angro cât și în detaliu, rahaturi, halva, diverse dulcețuri de munte, bomboane, confeturi, prăjituri și alte produse din acest domeniu, la cele mai avantajoase prețuri. Garantăm calitatea bună a mărfurilor noastre și primim comenzi de orice cantitate, pe care le executăm prompt. Sperăm că publicul ne va susține. Cu stimă – E. Crondira și V. Limberopulos. (1894)
File din istoria orașului Constanța
Pe 22 ianuarie, se revine asupra subiectelor precum „O stradă oropsită”, problema gazului lampant și o școală de gospodine.
