Responsabilitatea Statului Român pentru Datoriile Istorice
Creditul acordat în anul 1992, cu o durată de 30 de ani, a fost utilizat pentru achiziția de materie primă destinată industriei textile din România, prin intermediul operatorilor economici desemnați. Din cauza falimentului sau radierii acestor operatori, recuperarea datoriilor s-a dovedit imposibilă. Cele trei societăți care au rămas cu plăți restante și care au fost radiate sunt SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL și SC Tuvic Impex SRL.
Statul român își asumă responsabilitatea totală pentru plata acestor datorii, asigurându-se astfel că respectă obligațiile internaționale, evitând penalitățile suplimentare și menținând relațiile comerciale și diplomatice cu partenerii americani. La data de 30 iunie 2025, suma totală datorată se ridica la 6.793.115,54 USD, care include rate de capital restante (4.890.152,09 USD), dobânzi neplătite (821.066,45 USD) și penalități de întârziere (1.081.897,00 USD). Această sumă va fi supusă unor eventuale penalități și costuri de transfer până la efectuarea plății.
Conform Declarației de arierate transmise de USDA, la data de 30 septembrie 2025, suma totală de plată, inclusiv penalitățile, este de 6.830.093,12 USD. Aceasta va fi alocată în bugetul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului pentru anul 2026, la care se vor adăuga penalitățile acumulate până la momentul efectuării plăților restante, precum și costurile de transfer bancar.
Plata se va realiza printr-o poziție bugetară distinctă în cadrul Ministerului Economiei, ceea ce va permite o gestionare directă și transparentă a fondurilor. Proiectul de lege prevede cadrul legal necesar pentru identificarea sumelor datorate, efectuarea plăților și integrarea acestora în bugetul de stat, clarificând astfel situația datoriei istorice și protejând interesele financiare ale României.
Prin această măsură, România își menține eligibilitatea pentru statutul de „Dependable Undertaking”, facilitând participarea la programe internaționale de achiziții, asigurând transparența în gestionarea fondurilor publice și consolidând responsabilitatea statului în relațiile externe.
Ministerul Economiei coordonează întregul proces, inclusiv transmiterea informațiilor către Departamentul Agriculturii al SUA, gestionarea sumelor și aplicarea legislației relevante, finalizând astfel un demers început în 1992, care a fost continuat prin multiple memorandume și proiecte legislative anterioare nefinalizate.
