Pomenirea Preacuviosului Părinte Partenie
În această lună, pe data de 7, este comemorat preacuviosul părinte Partenie, episcopul Lampsacului. Acest sfânt a trăit în timpul domniei marelui Constantin și era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Deși la început nu cunoștea lectura, se străduia să se angajeze în fapte bune. De multe ori, se ocupa cu pescuitul, oferind pește celor care îi cereau. Evlavia și virtutea sa ascunsă erau atât de profunde încât a primit de la Dumnezeu darul de a alunga demonii și de a vindeca diverse boli. După ce a perseverat în învățătura cărții, a fost hirotonit preot de Filip, episcopul Melitopolei, iar ulterior a devenit episcop al Lampsacului, hirotonit de Ahile, mitropolitul Cizicului. A săvârșit multe minuni și a profețit evenimente viitoare, iar, trăind astfel, s-a mutat la Domnul.
Pomenirea Cuviosului Părinte Luca din Elada
În aceeași zi, se comemorează și cuviosul părinte Luca din Elada. Părinții săi proveneau din insula Egina, dar, neputând suporta invaziile agarenilor, au părăsit insula și s-au stabilit în Elada, unde s-a născut fericitul Luca. De mic, el s-a înfrânat nu doar de la carne, ci și de la ouă și brânză. Hrana și băutura sa erau compuse din pâine de orz, legume și apă. Supunându-și trupul la diverse suferințe și înfrânându-se, considera o mare bucurie să hrănească pe cei flămânzi și să ofere haine celor lipsiți. De multe ori, dăruindu-și chiar haina de pe el, se întorcea acasă gol. Atunci când se ruga lui Dumnezeu, picioarele sale se ridicau de la pământ, dând impresia că plutește. După ce a îmbrățișat viața călugărească, a îndurat o răbdare și suferințe greu de descris. Răspândind minuni în toate locașurile de lângă mare, a devenit o sursă de mântuire pentru mulți. Mai târziu, încetând să se mai deplaseze, s-a retras pe muntele Stir, unde a petrecut șapte ani, anunțându-i pe toți despre moartea sa, și astfel s-a mutat din această viață.
Pomenirea Sfinților Mucenici din Nicomidia
Tot în această zi, se face pomenirea celor o mie și trei slujitori mucenici și a celor patru demnitari care au suferit martiriul în Nicomidia. Acești mucenici erau slujitori ai celor patru demnitari care, la porunca împărătească, l-au prins și i-au tăiat capul pe preasfințitul Petru, episcopul Alexandriei. După moartea acestuia, demnitarii, împreună cu întreaga lor familie, au crezut în Hristos și au suferit martiriul. Slujitorii lor, îmbătați de credința în Hristos, s-au dus de bunăvoie la împăratul Dioclețian în Nicomidia, împreună cu femeile și copiii lor, mărturisind că sunt creștini. Neavând intenția de a se lepăda de Hristos, au fost tăiați cu sabia de soldați.
Pomenirea Sfântului Serapion
În aceași zi, se pomenește și sfântul Serapion, episcop de Tmuis (Egipt), care a suferit moartea prin foc. Sfântul Serapion era un om erudit, cunoscut pentru vasta sa cultură și abilități retorice. Totuși, s-a lepădat de lucrurile lumești și a devenit ucenic al sfântului Antonie cel Mare. A ajuns stareț al unei mănăstiri, unde a fost călăuzit duhovnicește.
Viața și contribuțiile Sfântului Serapion
Sfântul Serapion a fost consacrat episcop și a fost un apropiat al Sfântului Atanasie cel Mare. În anul 339, Sfântul Atanasie, aflat în exil la Roma, i-a scris lui Serapion pentru a-i oferi îndrumări privind conducerea Bisericii lui Hristos.
În 353, Sfântul Atanasie l-a trimis pe Serapion la Roma, conducând o delegație de preoți și episcopi, cu scopul de a-i explica împăratului Constantiu și papei Liberiu intrigile arienilor. După ce a suportat exilul pentru apărarea credinței ortodoxe, similar cu soarta lui Atanasie, Sfântul Serapion a trecut la cele veșnice în jurul anului 356.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea a șase mucenici din Frigia, care și-au încheiat viața prin foc. De asemenea, este adusă aminte și de preacuviosul părintele nostru Aprion, episcopul Ciprului, precum și de preacuviosul părintele nostru Petru, care s-a nevoit în Monovata, și de Sfântul Teopempt, împreună cu cei care au suferit alături de el.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
