Pomenirea Preacuviosului Părinte Martinian
În această lună, pe data de treisprezece, este comemorat preacuviosul părinte Martinian. Originar din Cezareea Palestinei, Martinian a început să ducă o viață de sihastru la vârsta de optsprezece ani, retrăgându-se în pustietăți și munți. După douăzeci și cinci de ani de nevoințe, a fost supus unei încercări din partea celui rău: o femeie desfrânată, îmbrăcată în haine de om sărăcăcios, a venit la locul său de sihăstrie. La lăsarea serii, ea a început să plângă, pretinzând că s-a rătăcit și că se teme de fiarele sălbatice dacă va rămâne afară.
Femeia s-a rugat de sfânt să o primească în chilie, temându-se de soarta ei. Văzând că nu poate să o lase afară, Martinian a acceptat-o înăuntru, retrăgându-se în partea cea mai ascunsă a chilii sale. A doua zi dimineața, observând că femeia se schimbase la înfățișare și purta îmbrăcăminte frumoasă, a întrebat-o cine este și de ce a venit acolo. Fără pic de rușine, ea a răspuns că a venit pentru el, disprețuind viața de sihastru și afirmând că toți drepții din Vechiul Testament s-au bucurat de compania femeilor, îndemnându-l să se apropie de ea.
Deși la început Martinian a fost tentat și aproape să cadă în păcat, gândul la consecințele faptei sale l-a tras înapoi. Prin harul divin, el s-a hotărât să își înfrunte tentația. Aprinzând multe mărăcini, s-a aruncat în mijlocul focului, îndemnându-se pe sine să reziste poftei. A reușit astfel să își stăpânească dorințele și, văzând că femeia s-a înțelepțit, a trimis-o la mănăstire.
Vindecându-se de rănile provocate de foc, Martinian a fost transportat de un corăbier pe o stâncă îndepărtată, unde a locuit timp de zece ani, fiind hrănit de acesta. După un timp, a plecat de acolo pentru că o fată, salvată dintr-un naufragiu, a ajuns la stânca unde se afla. Martinian a scos-o din apă, dar a decis să plece, considerând că nu poate conviețui cu ispitele din jur. Sărind în mare, a fost ajutat de delfini, care l-au dus la uscat.
Continuându-și călătoria prin diverse cetăți, Martinian s-a îndepărtat de ispită, hotărât să își petreacă restul vieții în liniște. În cele din urmă, a ajuns la Atena, unde a adormit în Domnul și a fost îngropat cu mare cinste de episcopul local și de întreaga comunitate. Despre cele două femei, se spune că prima a ajuns la o mănăstire și, trăind în curăție, a fost învrednicită de a face minuni, în timp ce cea de-a doua a rămas pe stânca unde se afla Martinian.
Pomenirea Sfinților Apostoli și Mucenici Achila și Priscila
În această zi, se sărbătoresc sfinții apostoli și mucenici Achila și Priscila. Sfântul Achila, cizmar de meserie, a auzit despre sfântul apostol Pavel și a mers împreună cu soția sa, Priscila, la el. După ce au fost botezați de Pavel, au rămas alături de el, slujindu-l și călătorind împreună prin orașe și sate, confruntându-se cu diverse pericole. Pavel i-a iubit profund pentru bunătatea și credința lor în Hristos, menționându-i în epistolele sale. Astfel, plăcând lui Hristos și apostolului, au realizat multe minuni, însă, în cele din urmă, au fost prinși de necredincioși și au suferit moarte martirică, mutându-se astfel în ceruri.
Pomenirea Preacuviosului Părinte Evloghie
De asemenea, în această zi, este pomenit preacuviosul părinte Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei. Acest sfânt a trăit pe timpul împărăției lui Iraclie și a fost arhiepiscop al Alexandriei înainte de sfântul Ioan cel milostiv. Evloghie a săvârșit numeroase minuni, printre care se numără și primirea Epistolei ortodoxiei scrise de papa Leon pentru Sinodul din Calcedon. Cuviosul Evloghie a lăudat și a propovăduit această epistolă. Dumnezeu, dorind să-i aducă mângâiere, a trimis un înger în chipul arhidiaconului Leon, care i-a mulțumit pentru primirea epistolei. Evloghie a vorbit cu îngerul ca și cum ar fi fost un om, considerându-l diaconul papii. După ce îngerul a dispărut, el și-a înălțat mulțumirile către Dumnezeu pentru minunea primită și și-a predat sufletul în mâinile Sale.
Pomenirea altor Sfinți
Tot în această zi, se pomenește și un tată și fiul său, care au fost răstigniți pe cruce. De asemenea, este amintit cuviosul Simeon, ctitorul Mănăstirii Hilandar din Athos, care a trăit în jurul anului 1190 și care s-a mutat în pace.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
