Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat, începând cu 1 ianuarie 2026, proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
Reprezentanții instituției au subliniat că fiecare zi a anului va oferi oportunitatea de a explora fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei. Acestea vor include evenimente importante, personalități remarcabile, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și obiecte de patrimoniu care ilustrează povestea trecutului local. Proiectul va pune accent pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră de transformări semnificative pentru Constanța, care a evoluat de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, și alte perioade istorice vor fi abordate, având în vedere lungimea impresionantă a istoriei acestui teritoriu, de la preistorie până în prezent.
Rolul femeilor în antichitatea cetății Tomis
Ediția de astăzi se concentrează asupra contribuției femeilor în antichitatea cetății Tomis. Începem cu analiza societății grecești. Deși Grecia este cunoscută ca fiind leagănul democrației, femeile din perioada arhaică (până în 490-480 î.H.) nu beneficiau de un rol privilegiat. Ele erau complet excluse din viața publică, fiind supuse soților și dedicate exclusiv îndatoririlor casnice. Această situație a început să se schimbe treptat în epoca elenistică (secolul IV î.H. – secolul I d.H.), când au fost consemnate cazuri de femei din familii influente care au ocupat funcții publice, precum sacerdoții și mari preotese ale diverselor culturi religioase din panteonul grecesc.
În perioada stăpânirii romane, statutul femeilor a evoluat și mai mult. Grija față de familie și supunerea față de soți nu mai erau suficiente pentru multe tinere educate, provenind din familii înstărite, care aspirau la funcții publice. Această tendință s-a manifestat și în Scythia Minor, unde femeile au început să se implice activ în viața religioasă a cetății, preoția rămânând singurul domeniu public accesibil lor. Această implicare le-a conferit influență și le-a permis să ocupe roluri semnificative. Ele sunt menționate în inscripții ca preotese ale diverselor culte și temple sau ca lideri și membri importanți ai unor asociații religioase, implicate în organizarea de evenimente publice.
Un exemplu notabil este Sossia Africana, o figură din secolele II-III d.H., când orașul era recunoscut ca o mare metropolă a Pontului Vestic. Sossia este atestată prin două dovezi distincte. Prima este o bază de calcar cu un fragment dintr-o statuie dispărută, iar inscripția de pe soclu indică faptul că Sfatul și Poporul Tomisului au ridicat o statuie în cinstea lui Quietus, un veteran roman care a servit cu onoare și a fost agoranom, magistrat responsabil cu controlul pieței și aspectele economice ale orașului.
Statuia Sossiei și Rolul ei în Tomis
Inscripția descoperită ne dezvăluie că statuia a fost dedicată de soția sa, Sossia. Într-un alt context, Sossia apare nu doar ca soție, ci și ca figura centrală a unui monument. Aceasta are o bază de statuie sprijinită de “Sfatul și Poporul Tomisului”. Inscripția de pe baza de calcar afirmă clar că Sossia, mare preoteasă a zeiței Cybele, este reprezentată aici: “Noroc bun! Sfatul și poporul metropolei Tomis, pentru Sossia Africana, soția lui Quietus, care a fost preoteasă a Mamei Zeilor și, ca o adevărată fiică a lui C. Iulius Africanus, a depășit pe predecesoarele sale întru preoție și a completat podoabele zeiței cu ofrande de aur… în semn de prețuire”.
Este evident că Sossia poseda calitățile necesare pentru a ocupa această funcție de înaltă distincție, iar faptele lăudate de Sfat și Popor demonstrează eforturile ei de a-și câștiga recunoașterea publică. Este remarcabil că, acum aproximativ 1800 de ani, locuitorii metropolei Tomis aveau ocazia să admire statuia unei femei puternice, Sossia Africana.
Menia Iuliane – Mater Romanorum
Un alt exemplu relevant este cel al unei femei care își asumă titlul de “Mater Romanorum”, adică „Mama Romanilor”. Monumentul dedicat ei prezintă pe fronton un relief cu Cavalerul Trac, eroul protector al mormintelor, aflat la vânătoare. Inscripția începe cu următoarele cuvinte: “Eroului și Stăpânului (n.a. Eros et Domnus), a ridicat acest monument Menia Iuliane, născută în Tiana, mama romanilor scriși mai jos…” (urmează numele a 13 bărbați, membri ai aceleași asociații, originari din diferite zone, în special din Asia Mică).
Un aspect interesant este că Menia Iuliane conduce acest colegiu de adoratori ai Cavalerului și este considerată “mama” acestor orientali romanizați. Cultul Cavalerului poate fi asociat și cu Cybele, Marea Mamă a Zeilor, pe care romanii au îmbinat-o cu imaginea zeiței strămoașe Venus Genetrix, adesea denumită “Mater Romanorum”.
Aceaste colegii religioase, dedicate venerării unei divinități, aveau un rol semnificativ în viața publică a comunității. Cu siguranță, Menia Iuliane și colegii săi se ocupau de organizarea sărbătorilor și evenimentelor publice, precum și de ceremonii religioase. În calitate de “președinte” al colegiului, Menia Iuliane putea de asemenea să aibă atribuții de ordin financiar-administrativ.
Este foarte probabil ca Menia Iuliane să nu fi provenit dintr-o familie deosebită (sau nu a considerat necesar să menționeze acest lucru). Numele ei este roman, ea fiind o orientală romanizată. Este posibil să fi fost o simplă femeie liberă sau o fostă libertă, adică un sclav eliberat care a obținut cetățenia romană.
Epifania – O Femeie de Binefacere
Multe femei din Pontul Stâng au rămas în istoria locului datorită faptelor lor de binefacere. Un astfel de exemplu este Epifania, care a trăit în secolele II-III d.H. Din inscripția sa funerară aflăm că era născută în Grecia Mamă, cu mamă ateniană și tată originar din Hermione. Fiică și soție de armator, Epifania s-a stabilit la Tomis și a contribuit activ la ajutorarea sărmanilor: “…M-am născut între muze și m-am împărtășit din bunurile înțelepciunii. Ca femeie, unor femei am dat mult ajutor soțiilor părăsite, stăpânită fiind…”
Preotesele din Tomis în perioada romană
În afară de celebra Sossia Aficana, Tomisul mai avea două preotese de seamă, despre care nu se cunosc detalii precise legate de culturile în care activau. Având în vedere că erau soțiile unor funcționari importanți ai orașului în secolele II-III d.H., este foarte probabil ca ele să fi fost implicate în cultul imperial, dedicat venerării împăratului. Acestea se numeau Ulpia Matrona și Iulia Apolauste, fiind soțiile lui Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus, care erau pontarhi și sponsori ai jocurilor de gladiatori.
Conducătoarele asociației dendrophorilor
În continuare, amintim trei femei de frunte din Tomis, în perioada romană. Primele două erau membre de vază ale unei asociații de “dendrophori” („purtători de arbore”), parte a cultului Marii Mame Cybele și a lui Attis. Printre numele menționate, alături de mulți bărbați, se află “Nanas, fiica lui Theodon, mamă a dendrophorilor” și “P. Aelia Olimpia, mai marea purtătoarelor de vergele”. Ultimul exemplu este Flavia Nona (“mater dumi”), cunoscută ca fiind mama unui colegiu dedicat cultului Cybelei. Ea apare alături de “pater dumi”, Aurelius Valerianus, ca donatoare și dedicantă a unui monument.
Importanța femeilor în viața publică a Tomisului
Aceste femei au avut un impact semnificativ asupra vieții publice din cetatea Tomis și merită recunoaștere și astăzi.
