Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Proiectul „Astăzi la Constanța”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a lansat la 1 ianuarie 2026 un nou proiect intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Reprezentanții instituției au anunțat că fiecare zi a anului va oferi ocazia de a explora fragmente din istoria orașului și a Dobrogei. Vor fi prezentate evenimente semnificative, personalități importante, fapte cotidiene consemnate în presa de odinioară, descoperiri arheologice și obiecte de patrimoniu care ilustrează povestea trecutului local. Proiectul va pune accent pe perioada dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări esențiale pentru Constanța, care a evoluat de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Alte epoci nu vor fi neglijate, având în vedere că istoria acestui teritoriu se întinde pe un interval lung, de la preistorie până în prezent.
Descoperirea Tezaurului de la Sucidava-Izvoarele
Pe 11 martie, se va marca una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din Dobrogea și din România: Tezaurul de la Sucidava-Izvoarele. Această colecție impresionantă, formată din 17 obiecte, este rezultatul unei descoperiri întâmplătoare, similară cu multe altele realizate în regiunea dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră, un teritoriu recunoscut pentru bogăția sa arheologică. Cercetătorii Adrian Rădulescu și Traian Cliante au subliniat importanța acestei descoperiri în articolul lor publicat în revista științifică Pontica.
Descoperirea a avut loc în primăvara anului 1984, când a fost găsită în ruptura unui mal al Dunării, aproape de localitatea Izvoarele. Aceasta a fost legată de cetatea identificată anterior cu antica Sucidava. Specialiștii au subliniat că obiectele descoperite contribuie la îmbogățirea patrimoniului de epocă romano-bizantin, deja foarte valoros, din această parte a Imperiului Roman.
Componența Tezaurului
Tezaurul de la Sucidava-Izvoarele cuprinde șase lingurițe, șase boluri, o cană de dimensiuni mari, o căniță trilobată, o pateră, o strecurătoare și un reliquarium. Lingurițele sunt aproape identice, dar au diferențe subtile în dimensiune și decor, fiind decorate cu caneluri longitudinale, iar unele păstrează inscripții precum BIKT sau NAZ. Bolurile sunt realizate cu o finețe deosebită, având cercuri concentrice și caneluri, iar patru dintre ele sunt marcate cu o ștampilă ce prezintă o cruce în relief, înconjurată de o inscripție parțial vizibilă.
Printre piesele mai mari, cana se distinge prin capetele de grifoni la extremitățile toartei și este decorată în partea superioară cu un model de viță de vie. Cănița trilobată prezintă motive geometrice și vegetale, alături de brâuri în relief și câmpuri decorative elaborate. Patera are în centrul cupei un medalion reprezentând un kantharos din care beau doi porumbei, iar mânerul este împodobit cu o ghirlandă de viță de vie. Una dintre cele mai remarcabile piese, strecurătoarea, este decorată cu simboluri creștine, reprezentând doi păuni care se adapă dintr-un kantharos.
Descoperirea Tezaurului de la Sucidava
Întregul ansamblu de argintărie reflectă influențe semnificative ale artei paleocreștine, evidențiate prin decorurile simbolice și prin prezența reliquarium-ului. Acest recipient este ornamentat cu motive geometrice, vegetale, cruci stilizate și o hristogramă, elemente caracteristice creștinismului timpuriu.
Piesele au fost adunate într-un singur lot, în condiții istorice complexe, formând tezaurul sucidavens destinat folosințelor liturgice. Unele dintre acestea sunt grupate în funcție de scopul lor, cum ar fi cutia reliquar și ansamblul format din cănița trilobată cu patera, denumit charnibozeston. Pe câteva vase sunt inscripționate cuvinte esențiale pentru creștinism, precum phos și zoe, care înseamnă lumină și viață.
În bisericile episcopale (mitropolitane) din acea perioadă, era o practică obișnuită ca obiectele necesare practicilor liturgice să fie strânse prin danii de la credincioși, fiind folosite de preoți și ierarhi la sărbătorile religioase și aniversările importante. Acest lucru este evident și în cazul tezaurului de la Sucidava, localitate care a devenit reședința uneia dintre cele 14 eparhii episcopale ale Sciției.
Importanța Tezaurului pentru Sucidava Moesica
Această descoperire, împreună cu altele de dimensiuni mai reduse, a conferit cetății Sucidava Moesica o imagine de bastion al creștinismului la limita Imperiului, făcând parte dintr-o biserică puternică și bine sprijinită de o comunitate creștină bine constituită.
Referitor la Sucidava Moesica, istoricii menționează că orașul a fost un important centru de răspândire a creștinismului și spiritualității generale, cel puțin până la sfârșitul secolului al V-lea și în secolul următor. Cu toate acestea, rolul său a devenit din ce în ce mai greu de îndeplinit spre sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, din cauza atacurilor barbare și a frământărilor interne, care au afectat întreaga regiune a Dunării de Jos. Odată cu prăbușirea sistemului defensiv din această zonă, viața urbană a început să se stingă treptat, iar populația s-a ruralizat sau s-a retras în locuri mai sigure. Momentul exact în care a fost depozitat tezaurul de la Sucidava nu poate fi precizat, dar este strâns legat de unul dintre numeroasele atacuri din acea perioadă.
Patrimoniul Tezaurului
Tezaurul de la Sucidava se află în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar o parte dintre piesele sale pot fi admirate în cadrul expoziției itinerante „ARS SACRA. Primul mileniu al erei creștine în Dobrogea”, organizată de Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, care va dura până la jumătatea lunii mai 2026.
