Lăzărelul, sărbătoarea din sâmbăta dinaintea Floriilor
În satul tradițional românesc, sâmbăta dinaintea Floriilor este marcată prin celebrarea „Lăzărelului”, o zi dedicată în special cultului morților, conform informațiilor de la Muzeul de Artă Populară Constanța.
În această zi, femeile oferă de pomană plăcinte pentru sufletele celor decedați și se îndreaptă spre biserică cu colivă. În calendarul creștin-ortodox, această zi este cunoscută sub denumirea de „Sâmbăta lui Lazăr”, făcând referire la personajul biblic Lazăr, care a fost înviat de Iisus Hristos la patru zile după moarte.
Numele lui Lazăr din Betania a inspirat și denumirea personajului din mitologia populară românească, Lăzărel.
Legenda lui Lăzărel
Despre Lăzărel se povestește că a plecat cu oile sau caprele la păscut, gândindu-se la plăcintele pe care mama sa le pregătise, dar pe care nu reușise să le guste. În timp ce se urca într-un copac pentru a scutura frunzele animalelor, Lăzărel a căzut și a murit. Surorile lui l-au găsit fără viață, l-au dus acasă, l-au îmbăiat în lapte dulce, l-au îmbrăcat în frunze de nuc și l-au îngropat, iar acesta a înviat transformându-se în flori.
Conform unor legende, Lăzărel ar fi murit „de dor de plăcinte”, motiv pentru care femeile coace diverse prăjituri pe care le oferă de pomană în „Sâmbăta lui Lazăr”, așa cum subliniază Muzeul de Artă Populară Constanța.
Tradiții în sâmbăta lui Lazăr
În trecut, în satul tradițional, fetele purtând coronițe din flori, printre care una numită „Lăzăriță”, mergeau din casă în casă cântând despre moartea lui Lazăr. Gazdele le răsplăteau cu ouă, care erau folosite ulterior în Săptămâna Mare la pregătirea pascăi sau pentru a fi vopsite.
