Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Începând cu 1 ianuarie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a lansat inițiativa „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Conform celor anunțate de reprezentanții muzeului, fiecare zi din an va oferi o oportunitate de a explora fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei, incluzând evenimente importante, personalități de seamă, fapte cotidiene documentate în presa vremii, descoperiri arheologice și obiecte de patrimoniu care ilustrează, într-un mod subtil dar convingător, povestea trecutului local. Proiectul va pune accent pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră marcată de transformări semnificative pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Alte epoci vor fi de asemenea incluse, având în vedere că istoria acestui teritoriu se extinde pe o perioadă considerabilă, din preistorie până în zilele noastre.
Spectacolele de gladiatori în Tomis
Acum 1800 de ani, începând cu luna martie, locuitorii Tomisului se adunau pentru a urmări cele mai importante spectacole ale orașului: jocurile de gladiatori. În secolele II-III d.Hr., gladiatorii beneficiau de un statut special în societate. Cetățenii imperiului, atât din Roma cât și din provincii, așteptau cu entuziasm „pâine și circ”, cu fiecare festival și spectacol programat în calendarul religios roman. Sărbătorile dedicate cultului imperial, onorându-l pe caesar și familia sa, precum și celebrarea diverselor divinități și a schimbărilor de anotimp, erau ocazii ideale pentru organizarea acestor jocuri.
Gladiatorii erau adevărate vedete, comparabile cu starurile de fotbal de astăzi. Deși un campion din Tomis nu putea rivaliza cu unul din Roma sau Capua, pe plan regional, el se bucura de o mare popularitate. În perioada romană imperială, un număr tot mai mare de luptători erau oameni liberi, care alegeau această carieră pentru a câștiga avere, faimă și prestigiu. Confruntările erau monitorizate de un arbitru și respectau reguli stricte, încheindu-se adesea nu prin moarte, ci prin recunoașterea înfrângerii. Totuși, autoritățile puteau decide ca o luptă să fie fatală, caz în care învinsul trebuia să moară.
Ruinele amfiteatrului din Tomis
Luptele de gladiatori erau adevărate festivaluri pentru cetate, desfășurându-se în amfiteatrul al cărui sit a fost identificat pe țărmul estic al orașului vechi, în zona Esplanada-Modern, lângă Poarta cea Mare a cetății. Descoperit în 1989 în urma construirii unui hotel, amfiteatrul s-a păstrat parțial și se află în prezent într-o stare de conservare, nefiind inclus în circuitul turistic. Specialiștii care au studiat acest sit arheologic au concluzionat că edificiul a fost utilizat până în secolul IV d.Hr., când a fost construită o basilică creștină peste el.
Amfiteatrul era de dimensiuni medii, cel mai probabil de formă elipsoidală, având aproximativ 100 de metri lungime, 80 de metri lățime și o arenă de circa 60 pe 30 de metri. O ipoteză plauzibilă sugerează că înălțimea sa ar fi fost între 20 și 25 de metri. Perioada sa de maximă popularitate, confirmată prin vestigiile descoperite, a fost în secolele II și III d.Hr., având probabil o capacitate de aproximativ 2.000 de locuri, unde locuitorii Tomisului veneau să își admire eroii.
Gladiatori din Tomis: Povești de Glorie și Sacrificiu
Sportivii antici, cunoscuți pentru curajul și abilitățile lor, au lăsat în urmă o moștenire valoroasă, evidențiată prin monumentele care îi menționează, precum și prin artefactele descoperite de arheologi în ultimul secol.
Argutos – Vicleanul
Unul dintre acești luptători a fost Argutos, un retiarus, care folosea o fuscina (trident) și o plasă pentru a captura sau imobiliza adversarii. Inscripția de pe stela sa funerară, descoperită în 1935 pe strada Cuza Vodă și aflată acum în patrimoniul MINAC, a fost tradusă astfel: „Aici, zac eu, Argutos, retiarul, cel care am învins în luptă de șase ori; m-a înmormântat Orestes, spre amintire. Salutare, trecătorule”.
Attalos – Oameni Liberați
O altă dovadă că gladiatorii din Tomis erau adesea oameni liberi este stela funerară a lui Attalos, care se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie a României din București. Monumentul îl înfățișează alături de soția sa, ceea ce indică statutul său de om liber, întrucât sclavii nu aveau dreptul să se căsătorească. Attalos, un bestiarius activ în secolul III d.Hr., și-a găsit sfârșitul în arenă, fiind ucis de un taur sau poate de un zimbru.
Amarantos – Nemuritorul
Un alt luptător notabil a fost Amarantos, al cărui nume se traduce prin „Nemuritorul”. Stela fragmentară dedicată lui, găsită în 1900 la Constanța, menționează: „Pe Amarantos, care a murit în lupte de eroi, l-a înmormântat Ophellis Longos, ca amintire, a ridicat această stelă, scrisă cu îngrijire, Sophon. Salutare, trecătorule”. Aceste lupte de eroi erau populare în jocurile din Imperiu, gladiatorii fiind costumați în personaje mitologice celebre, precum Ahile sau Ulise. Amarantos a murit, cel mai probabil, în timpul unui astfel de spectacol.
Skirtos Dacul – Epitaf de Glorie
Cel mai cunoscut gladiator din Tomis a fost Skirtos Dacul, ale cărui realizări sunt menționate în epitaf: „Eu, Skirtos Dakesis, de condiție liberă, încununat cu șase victorii, părăsind viața înainte de vreme, zac la Tomis, având drept locuință mormântul. Vă urez sănătate”. Relieful îl prezintă în costum de raetiar, înarmat cu un trident și un pumnal în mâna stângă, iar în mâna dreaptă având un gladius. Alături de el este sculptat un câine de talie mică, posibil animalul său de companie.
Agroicos – Provocatorul
Un alt nume notabil din arena tomitană este Agroicos. Acesta folosea doar pumnii în luptă, fiind un „provocator”, un fel de boxer antic care își înfășura mâinile cu piele, adăugând ținte metalice pentru a provoca răni severe adversarului. Din păcate, informațiile despre el sunt limitate. Un alt gladiator tomitan apare într-un relief de marmură din secolul II-III, dar numele său rămâne necunoscut, fiind reprezentat într-o poziție de luptă.
Descoperiri arheologice din Tomis
Inscripțiile funerare ale gladiatorilor nu reprezintă singurele dovezi ale jocurilor antice din Tomis. La prestigiosul British Museum din Londra se află două monumente descoperite în anul 1860 la Kiustenge (Constanța) de către angajații unei companii feroviare britanice. Acestea sunt două dedicații realizate de conducerea orașului Tomis, Sfatul și Adunarea Poporului, în cinstea a doi cetățeni care au fost sponsori și organizatori ai jocurilor de gladiatori. Cei doi se numeau Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus, probabil tată și fiu, care, având funcții oficiale în oraș (pontarhi), au finanțat și organizat lupte de gladiatori și fiare timp de șase zile, într-un mod strălucit.
Poveștile gladiatorilor și ale sponsorilor
Poveștile acestor gladiatori și ale finanțatorilor de jocuri, deși parțial cunoscute, contribuie la îmbogățirea istoriei orașului antic. Dovezile acestui spectacol continuă să fie descoperite, iar în ultimii ani, arheologii de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au găsit și alte artefacte, precum opaițe decorate și fragmente de relief, care amintesc de aceste lupte din arena orașului Tomis.
