Prezența elenă în Constanța și Dobrogea
Elementul elen a fost prezent în Constanța și în Dobrogea fără întrerupere încă din epoca precreștină. Continuitatea prezenței grecilor este susținută de numeroase documente și cronici, fiind un aspect incontestabil. În perioada interbelică, populația greacă din Constanța varia, conform unor surse, între 6.000 și 8.000 de membri, comunitatea având un patrimoniu semnificativ ce includea școli, spitale, teatre, biserici, clădiri și terenuri. Deși perioada comunistă a fost nefavorabilă dezvoltării acestei comunități, nu a reușit să știrbească frumoasa moștenire culturală a grecilor.
Clădiri de patrimoniu grecesc în Constanța
Astăzi, Constanța se mândrește cu numeroase clădiri de patrimoniu ce își au originile în zestrea comunității elene. Printre cele mai cunoscute edificii, atât de către localnici, cât și de turiști, se numără Hotelul Grand, Palatul Șuțu, Teatrul Elpis, Biserica Greacă, Casa Manicatide, Casa Hrisicos, Casa Cuculis, Casa Papadopol și Teatrul „Tranulis”, cunoscut astăzi sub numele de „Fantasio”.
Hotelul Grand
Hotelul Grand, situat la intersecția bulevardului Ferdinand cu bulevardul Tomis, a fost construit în anul 1920. Arhitectura clădirii, realizată de Edgar de Goue, se încadrează în stilul Art Nouveau, având balcoane cu colțuri rotunjite. Amplasarea sa, aproape de portul turistic și comercial, de centrul orașului și de faleză, îi conferă o localizare ideală pentru diverse activități.
Vila Șuțu
Vila Șuțu a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea de arhitectul Grigore Cerchez, în jurul anului 1898, pe strada Krikor Zambaccian. Această clădire, situată pe o stâncă, este realizată în stil maur și se remarcă prin detaliile sale orientale, inclusiv cupola și turnul crenelat. Inginerul Mihail Șuțu, care a fost un renumit membru al Academiei Române, a folosit vila ca reședință de vară. După naționalizare în perioada comunistă, vila a fost restituită moștenitorilor în 2011 și, ulterior, vândută în 2018. Vila este asociată cu istoria juridică a Constanței, având legături cu prima Curte de Apel înființată în oraș.
Teatrul Elpis
Teatrul „Elpis” a fost inaugurat pe 20 decembrie 1898, fiind construit conform planurilor arhitectului francez L. Piver, cu antreprenor grec, I. Vlahopoulos. Acesta a fost cunoscut ca fiind singura sală de festivități din Constanța, având un interior elegant, cu pardoseală din parchet și oglinzi mari pe pereți, fiind un loc deosebit pentru evenimente culturale.
Imobilul „Elpis” și Importanța sa Culturală
„Elpis” reprezintă unul dintre cele mai semnificative edificii ale memoriei culturale din Constanța. La 24 septembrie 1890, a fost fondată o societate cu același nume, având ca scop consolidarea legăturilor dintre comunitățile grecești din orașul de la malul mării, sprijinirea materială a școlilor grecești din Constanța și ajutorarea persoanelor nevoiașe, indiferent de naționalitate, rasă sau religie.
De-a lungul timpului, sala „Elpis” a fost gazda unor nume marcante ale culturii românești. George Enescu a concertat aici, apreciind calitatea acustică a sălii. Într-un an de pace, pe 8 februarie 1916, Enescu a susținut un prim concert, iar în 1920, la a doua sa apariție, a fost întâmpinat cu ovații și recenzii extrem de favorabile. În prezent, fosta clădire „Elpis” găzduiește Teatrul pentru copii și tineret „Căluțul de mare”.
Biserica Greacă „Metamorfosis”
Conform mărturiilor vârstnicilor, încă din 1862 exista o biserică din lemn pe locul unde se află actualmente Școala Greacă, vizavi de actuala biserică. Biserica Greacă „Metamorphosis” este cel mai vechi lăcaș de cult ortodox din Constanța. Construcția acestei biserici de lemn a fost posibilă datorită donației familiei Ikonomou, care locuia în Tergești. Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia a avut un rol semnificativ în construirea bisericii, fiind ajutat și de directorul Societății Engleze a Căilor Ferate, Baker.
Priima liturghie a fost oficiată în Vinerea Mare a anului 1862. În 1954, biserica a fost declarată monument istoric și a fost inclusă în lista obiectivelor de patrimoniu național și cultural. În 1974, Patriarhia Română a aprobat integrarea bisericii parohiale cu patrimoniu și enoriași în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos.
