Clarificări de la Administrația Națională „Apele Române”
Administrația Națională „Apele Române” a emis un comunicat în care subliniază că Uniunea Europeană nu a transmis României instrucțiuni sau obligații referitoare la demolarea barajelor sau golirea acumulărilor importante de apă de pe teritoriul național. În spațiul public circulă informații conform cărora o directivă europeană ar impune desființarea barajelor, invocându-se existența a aproximativ 1,2 milioane de „bariere” în Europa. Instituția a clarificat că acest termen nu se referă la baraje mari sau strategice, precum Porțile de Fier, Izvorul Muntelui – Bicaz, Vidraru sau Paltinu, ci la lucrări hidrotehnice minore, învechite și fără utilitate.
Conform datelor furnizate de ICOLD (Comisia Internațională a Marilor Baraje) și EuroCOLD, în Europa există între 4.000 și 5.000 de baraje mari. Diferența considerabilă între această cifră și cea de 1,2 milioane sugerează că „barierele” menționate în discuțiile publice sunt, în principal, structuri precum praguri mici, stăvilare vechi, podețe și amenajări piscicole, care sunt adesea nefuncționale sau abandonate.
Informații suplimentare
Administrația Națională „Apele Române” a subliniat că aceste structuri hidrotehnice minore au de obicei înălțimi mici, nu oferă folosințe utile și nu pot fi considerate baraje în sensul adevărat al cuvântului. În cele mai multe cazuri, soluțiile propuse vizează adaptări constructive, cum ar fi reprofilarea pantei sau realizarea de pasaje pentru pești, iar demolarea se referă exclusiv la acele praguri degradate sau care nu mai sunt funcționale, fiind propuse alternative moderne pentru îmbunătățirea condițiilor de curgere și a sănătății populației.
Un exemplu relevant este situația din județul Galați, unde două baraje piscicole de mică importanță s-au rupt din cauza viiturilor cauzate de precipitațiile abundente. Aceste lucrări erau destinate exclusiv pisciculturii, aveau importanță redusă, nu erau gestionate de Administrația Națională „Apele Române” și prezentau deficiențe în ceea ce privește întreținerea.
Incidentul din Galați, care a fost inclus în rapoartele Curții de Conturi, evidențiază că vulnerabilitățile se regăsesc mai ales la lucrările hidrotehnice minore, nu la barajele mari, care sunt proiectate și construite conform unor standarde stricte, fiind monitorizate constant și exploatate în conformitate cu norme riguroase de siguranță. De asemenea, este important de menționat că în România, Administrația Națională „Apele Române” nu este singurul deținător de baraje.
Administrarea barajelor în România
Compania Națională „Apele Române” gestionează 82 de baraje de importanță majoră și 329 de baraje de dimensiuni reduse. Hidroelectrica S.A. are în administrare 99 de baraje importante, iar peste 1.500 de baraje mici, destinate în principal pisciculturii și agrementului, sunt deținute de autoritățile locale, societăți comerciale sau persoane fizice.
Deciziile privind barajele
Deciziile referitoare la conservarea, modernizarea sau, în cazuri extraordinare, dezafectarea barajelor sunt luate exclusiv de autoritățile române, conform legislației naționale. Aceste decizii se bazează pe evaluări realizate de specialiști, inclusiv experți internaționali. Este important de menționat că Uniunea Europeană nu impune o listă de baraje din România care ar trebui să fie dezafectate.
Evaluarea barajelor
Analiza și deciziile legate de conservare, postutilizare sau abandonare a barajelor se efectuează conform normativului NTLH-033/2002. Acest document, promovat înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, va fi revizuit în 2025 pentru a facilita implementarea unor soluții moderne de postutilizare pentru obiectivele care nu mai au utilitate actuală. Aceste soluții pot include, de exemplu, instalarea de panouri fotovoltaice pe terenuri dezafectate sau valorificarea materialelor din depozite industriale.
Concluzie
În concluzie, subliniem că nu există nicio obligație din partea Uniunii Europene de a demola baraje în România. Așa-numitele „directive europene” se referă în principal la baraje mici, degradate sau cu o durată de viață epuizată, care pot influența negativ regimul natural al râurilor și pot reprezenta un risc pentru populație și mediu. România are autoritatea suverană de a decide care dintre aceste structuri mici vor fi păstrate, modernizate sau dezafectate, cu scopul de a îmbunătăți condițiile ecologice și sănătatea cetățenilor.
