Pomenirea Sfinților Mucenici: Mina, Ermogen și Evgraf
În această lună, pe data de 10, se sărbătoresc sfinții mucenici ai lui Hristos: Mina Calicheladu, Ermogen și Evgraf. Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Maximian. Într-o zi, cetățenii Alexandriei au ridicat întrebări care tulburau liniștea orașului, iar împăratul, dorind să afle răspunsuri, l-a trimis pe Mina, cunoscut pentru înțelepciunea sa și talentul în vorbire, să clarifice situația. Mina, originar din Atena, a venit la Alexandria și nu doar că a răspuns întrebărilor cetățenilor, dar a întărit și credința celor care au acceptat mesajul lui Hristos, tămăduind mulți bolnavi.
Auzind despre faptele lui, împăratul Maximian l-a trimis pe prefectul Ermogen cu ordinul de a-l determina pe Mina să renunțe la credința creștină. Dacă nu reușea, era amenințat cu diverse torturi. Prefectul l-a adus pe Mina în fața instanței, dar, neavând succes în a-l convinge să se lepede de Hristos, l-a supus unor chinuri severe. Observând răbdarea sfântului, Ermogen a fost impresionat și a ales să se convertească la creștinism, fiind botezat de Mina și ulterior hirotonit episcop.
Împăratul, aflat în furie, i-a supus pe amândoi la diverse torturi, pe care sfinții le-au suportat cu ajutor divin. Sfântul Evgraf, care era scrib al lui Mina, a mărturisit public despre Hristos, criticându-l pe împărat. Furia acestuia a culminat cu uciderea lui Evgraf, iar în urma sa, Mina și Ermogen au fost și ei executați de slujitorii împăratului. Moaștele lor au fost transportate la Constantinopol, unde se află și astăzi, continuând să facă minuni.
Pomenirea Sfântului Mucenic Ghemel
În aceeași zi, se sărbătorește și Sfântul Ghemel, care a murit pe cruce. Acesta a trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul. Într-o vizită a împăratului în cetatea Ancira, Ghemel a avut curajul să mărturisească despre Hristos. Drept urmare, a fost supus la torturi, fiind legat cu o cingătoare de fier înroșită și obligat să meargă după împărat. Ajungând în apropierea cetății Edesei, sfântul a fost torturat în moduri inimaginabile, dar a continuat să rămână fidel credinței sale.
Într-o întâmplare providențială, Ghemel a întâlnit un preot care l-a botezat, deoarece nu era încă creștinat. Odată ieșit din apă, a fost complet vindecat. În acel moment, a auzit o voce divină din cer care l-a binecuvântat pentru eforturile sale. Apoi a fost dus mai departe, continuându-și martiriul.
Răstignirea și Îngroparea Domnului
În fața împăratului, care a ordonat răstignirea Sa pe cruce, Domnul s-a rugat și și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Bărbați credincioși au coborât cu evlavie trupul său de pe cruce și l-au îngropat cu cinste în pământ.
Pomenirea Cuviosului Părintelui Toma Defurchinu
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Toma Defurchinu. Acesta provenea dintr-o regiune situată la poalele muntelui Chimeneu. Părinții săi erau oameni simpli, dar aveau suficiente resurse pentru a trăi. De mic copil, sfântul disprețuia lucrurile lumești și era atras de viața călugărească, învățând de timpuriu despre Sfintele Scripturi la un dascăl dintr-o mănăstire.
În scurt timp, a învățat Psaltirea și toate slujbele bisericești, ceea ce a marcat începutul unei vieți virtuoase. Ajuns la vârsta maturității, a îmbrăcat haina călugărească și a pornit într-o luptă neîncetată împotriva vrăjmașilor duhovnicești.
Întemeierea Mănăstirii
Pe vremea aceea, un demnitar din Constantinopol, numit Galolict, a construit o mănăstire lângă râul Sangarin. A informat episcopul local despre acest proiect și l-a rugat să îi recomande cei mai învățați monahi din mănăstirile aflate sub jurisdicția sa pentru a-i aduce în noua mănăstire. Episcopul a acceptat și l-a sfătuit pe Galolict să-l aleagă pe fericitul Toma ca stareț, datorită reputației sale de om virtuos și model de înfrânare.
Sfântul a condus mănăstirea ani de zile, ascunzându-se de oameni prin smerenie, dar devenind cunoscut pentru virtuțile sale. Se simțea neliniștit din cauza vizitatorilor care veneau la el, așa că a decis să aleagă un alt stareț dintre frații mănăstirii. Astfel, s-a retras în solitudine, căutând liniștea la poalele unui munte.
Ucenicii și Ispitele
Într-o zi, doi mireni evlavioși l-au vizitat și l-au rugat să-i tundă călugări și să devină ucenicii săi. Recunoscându-i ca fiind trimiși de la Dumnezeu, Toma i-a îmbrăcat în haine sfințite și le-a dat numele celor dintâi ucenici ai lui Hristos: Ioan și Petru. Împreună cu ei, a înălțat rugăciuni stăruitoare către Domnul.
Însă, născocitorul răutății nu a putut suporta să-l vadă pe sfânt biruind ispitele. A trimis asupra lui nenumărate țânțari care l-au chinuit timp de trei ani, apoi muște mari, care l-au supus la noi suferințe tot pentru o perioadă similară. După aceea, au venit furnici care l-au torturat din nou timp de trei ani.
Când a observat că sfântul răbdase toate fără a se plânge, a trimis mulțimi de șerpi care îl înconjurau și se încolăceau în jurul lui. Cu toate acestea, Toma a perseverat și în fața acestei încercări. Totuși, când un balaur înfricoșător l-a împiedicat să săvârșească Sfânta Liturghie, sfântul, după ce a finalizat ritualul, a rămas încă în veșmintele preoțești.
Întâlnirea cu balaurul
Fără frică, sfântul a ieșit afară și i-a spus balaurului: „Urmează-mă, fiară, pentru a vedea sfârșitul tău, cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Fiara, apucând de poalele hainei sale, a fost trasă târâș de cuvios. Îndepărtându-se, sfântul a ajuns la o prăpastie, înconjurată de munți, unde s-a oprit pentru a se ruga. În rugăciune, a adăugat: „Doamne, Cel ce ai spus că cei care cred în Tine vor călca peste șerpi și scorpii, îngăduie-mi și mie, cel mai mic, să calc peste această fiară!”.
Imediat ce a rostit aceste cuvinte, balaurul s-a ridicat și a căzut în prăpastie, iar munții de pe margini s-au prăbușit peste el, umplând prăpastia și transformând-o într-un loc de câmpie. Toți șerpii din chilia sfântului s-au îndreptat spre locul unde a pierit balaurul și au fost mâncați de păsările cerului.
Harul lui Dumnezeu
Astfel, cuviosul a fost scutit de ispite și a primit de la Dumnezeu harul vindecărilor și al prezicerilor, dedicându-se și mai mult nevoințelor pustnicești. Observând că mulți îl vizitau și îi tulburau liniștea, a decis să se retragă în cele mai pustii colțuri ale munților. L-a numit pe Ioan stareț al mănăstirii și i-a arătat lui Petru harul vederii de dinainte.
Prezicerea cuviosului Toma s-a împlinit, iar după ce a organizat bine treburile comunității, a părăsit locul și s-a retras într-un loc neexplorat de oameni, trăind acolo singuratic, asemenea unei păsări. Se închidea în timpul postului, iar atunci când un frate se afla în primejdie sufletească, îl căuta pe acesta, oferindu-i îndrumări mântuitoare, apoi se întorcea la locul său de liniște.
Sfârșitul vieții
După mulți ani de viață dedicată, ajungând la bătrânețe, trupul său s-a slăbit, iar el și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Pomeniri sfinte
În această zi se pomenește și pe Sfântul Mucenic Teotecn, care a fost săvârșit prin sabie, pe Sfântul Mucenic Marian, care a murit împroșcat cu pietre, și pe Sfântul Eugeniu, care a fost lovit cu pietre. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
