Pomenirea Sfântului Grigorie
În această lună, pe data de 10, se sărbătorește pomenirea Sfântului Grigorie, episcopul Nissei. Acest sfânt a fost frate cu Sfântul Vasile cel Mare și s-a distins prin cunoștințele sale în filozofie și prin devotamentul față de credința ortodoxă, devenind astfel un apărător al Bisericii lui Hristos. Grigorie a participat la Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol, unde a luptat împotriva ereziilor păgâne. A demonstrat a fi un apărător neîntrecut al dreptei credințe, înfruntându-și oponenții prin puterea cuvintelor și prin argumente din Scriptură. Cu o vastă cunoaștere în filozofie și viața virtuoasă, a reușit să-și păstorească turma cu înțelepciune și evlavie. Ajungând la o bătrânețe onorabilă, a adormit în Domnul. Din punct de vedere fizic, Grigorie era foarte asemănător fratelui său Vasile, cu excepția părului cărunt, având o expresie mai veselă.
Pomenirea Cuviosului Dometian
În aceeași zi, se face pomenirea Cuviosului Dometian, episcopul Meletinei. Acest cuvios a trăit în timpul împăratului Justin cel Mic. Părinții săi, Teodor și Evdochia, erau oameni credincioși și înstăriți. Dometian a excelat atât în învățătura omenească, cât și în cea a Sfintei Scripturi. După ce s-a căsătorit, soția sa a murit, iar el s-a dedicat complet învățăturii divine, devenind arhiereu al Bisericii din Meletina la doar treizeci de ani. Combinând înțelepciunea vieții lumești cu cea a sihăstriei, a devenit o sursă de mântuire nu doar pentru cei pe care îi păstorea, ci și pentru întregul său neam. Împăratul l-a trimis adesea în solie la perși, în vremea când Hosroe fusese alungat de Varam. Dometian a câștigat prietenia împăratului Mauriciu și a împărătesei, folosind resursele primite pentru a construi biserici și aziluri pentru săraci. După o vizită la Constantinopol, s-a mutat la Domnul. Fiind cinstiți de întreaga obște împărătească și bisericească, a fost așezat într-un sicriu și, însoțit de lumânări și cântări, a fost adus în patria sa, Melitina. A săvârșit numeroase minuni atât în timpul vieții, cât și după moarte.
Pomenirea Sfântului Marchian
Tot în această zi, se pomenește și Sfântul Marchian, preotul și iconomul marii Biserici de la Constantinopol. Marchian, descendent dintr-o familie venită de la Roma, a trăit în timpul împăraților Marchian și Pulheria. El a construit biserica Sfintei Irina, situată lângă mare, și a unit-o cu paraclisul Sfântului Isidor. De asemenea, a zidit biserica Sfintei Anastasia din golful Domnin, reușind să o salveze de un mare incendiu. În timpul acestui incident, când focul a cuprins partea superioară a bisericii, Marchian s-a aflat pe acoperiș, ridicând mâinile către cer, iar prin rugăciunile sale a stins flăcările. Sfântul a săvârșit și alte fapte creștinești, umblând noaptea pe străzi și în ruine, unde găsea creștini decedați, îi spăla și îi îmbrăca cu mâinile sale.
Pomenirea Sfântului Amonie și a Cuviosului Antipa
În această zi, se aduce omagiu sfântului Amonie, care a trecut în veșnicie în pace, dar și Cuviosului Antipa de la Calapodești. Acesta din urmă s-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, județul Bacău. La doar 20 de ani, el a intrat ca frate în obștea mănăstirii Căldărușani, unde a rămas timp de doi ani înainte de a pleca la Sfântul Munte.
În anul 1865, Cuviosul Antipa a ajuns la mănăstirea Valaam din Rusia, unde și-a încredințat viața în mâinile Domnului, plecând din această lume pe 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani. De asemenea, se remarcă și evenimentul marelui cutremur care a avut loc în acea zi, în timpul domniei lui Vasile, când biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Stigma și multe alte biserici și case au fost distruse.
Prin sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
