Pomenirea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
În data de 11 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, un mare luminător al Bisericii. Originar din țara Feniciei, înconjurată de munții Libanului, s-a născut în cetatea Damascului în jurul anului 550, provenind dintr-o familie cu credințe profunde. Tatăl său se numea Plinthas, iar mama sa Mira. Dotat cu o inteligență nativă și o pasiune deosebită pentru învățătură, a dobândit cunoștințe vaste pentru vremea respectivă. Chiar din perioada în care se afla în Damasc, a învățat virtuțile care erau adesea cultivate doar în pustie.
Ulterior, a ales să se retragă la Mănăstirea fondată de marele Teodosie, începătorul vieții de obște. Acolo, având parte de liniște și dedicându-se rugăciunii, și-a întărit mintea și inima prin citirea Scripturilor divine, dedicându-se total ascultării lui Hristos. Dorește mai multă învățătură și un mod de viață și mai curat, a călătorit în Alexandria. Aici, a întâlnit un om deosebit, pe Ioan Moshu, plin de înțelepciune, și a ales să rămână alături de el, împărtășind aceeași viață și gânduri, învățând unul de la altul.
Aflat în Alexandria, Sofronie s-a îmbolnăvit grav de o afecțiune oculară, dar a fost vindecat de sfinții Chir și Ioan. În semn de recunoștință, le-a cerut permisiunea de a consemna minunile săvârșite de ei. Așa a și făcut, documentând toate faptele lor minunate. Datorită vieții sale virtuoase, a fost numit episcop al Ierusalimului. Atunci când sfânta cetate a fost cucerită de perși, a fugit la Alexandria, unde s-a aflat sub păstorirea marelui Ioan Milostiv.
La moartea acestuia, Sofronie a lăsat un cuvânt de laudă, evidențiind milostivirea și virtutea sfântului Ioan. Revenind în Ierusalim, a păstorit Biserica cu o dedicare exemplară, fără a-și găsi odihnă. Lupta sa nu s-a dus doar împotriva demonilor, ci și împotriva ereticilor, pe care îi combatea folosind dovezi scripturale și învățăturile Părinților. A lăsat Bisericii o serie de scrieri importante, în care îndemna credincioșii la o viață dreaptă conform voinței divine.
Printre lucrările sale se numără „Limonariul” (împreună cu Ioan Moshu), „Viața sfântului Ioan Milostiv” și „Viața sfintei Maria Egipteanca”, care a luptat în pustie mai presus de puterea umană. Astfel, trăind o viață plăcută lui Dumnezeu și învățând pe alții, a slujit ca o adevărată gură a lui Hristos, păstorind cu înțelepciune turma care i-a fost încredințată.
Pomenirea Preacuviosului Părinte Pion
În această zi se face pomenirea preacuviosului Părinte Pion, preot al sfintei Biserici din Smirna. Acesta a trăit în vremea împăratului Deciu și, din cauza credinței sale, a fost arestat împreună cu alții. A fost dus mai întâi la Polemon, slujitor al zeilor păgâni, unde a mărturisit cu curaj despre religia sa, aducând argumente din Scriptură și istorie, previzionând că Dumnezeu va judeca faptele oamenilor prin foc. Ulterior, a fost dus la Elpidiu, un alt oficial de rang similar, și, în cele din urmă, a ajuns în fața proconsulului Cvintilian, care a ordonat moartea sa prin ardere.
Pomenirea Cuviosului Gheorghe cel Nou
De asemenea, în această zi se pomenește și despre cuviosul Gheorghe cel Nou, purtător de Dumnezeu și făcător de minuni. Acesta a trăit în timpul împăratului Ioan Tsimiskes și, abandonându-și soția, copiii și rudele, a ales să urmeze calea strâmtă. Luând asupra sa jugul lui Hristos, a călătorit prin orașe și regiuni, inclusiv prin pustiuri, trăind în lipsuri și suferință. Când a aflat de la Dumnezeu că se apropie sfârșitul său, a venit la Constantinopol, unde, ajungând la biserica sfântului Ioan Teologul din Diipion, a găsit odihnă în Domnul. Acolo a rămas timp de șapte zile. Când cei care aveau să-l îngroape au observat fierul greu care îi acoperea trupul, au strigat: „Doamne, miluiește”. Astfel, a fost așezat într-o raclă din marmură, în biserica respectivă, săvârșind multe minuni pentru cei care se rugau cu credință la el. Mulți dintre cei care au beneficiat de ajutorul său continuă și astăzi să mărturisească minunile săvârșite de sfânt.
Pomenirea Sfinților Mucenici Trofim și Talu
Tot în această zi, se face pomenirea sfinților mucenici Trofim și Talu, care au suferit în Laodiceea. În timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian, în Laodiceea, sub conducerea guvernatorului Asclepiu, a început o prigoană severă împotriva creștinilor. Capturați, sfinții Trofim și Talu au fost supuși la bătăi cu pietre timp îndelungat, dar, prin voința lui Dumnezeu, au rămas neatinși. Rușinați de această minune, dregătorul și toți cei din jur s-au văzut nevoiți să-i lase o vreme în pace. Însă, fiind denunțați din nou, au fost aduși în fața judecății. Aici, ei au mărturisit cu îndrăzneală că Hristos este adevăratul Dumnezeu, râzând de idolii păgâni și mustrând tiranii, ceea ce a stârnit mânia acestora. Astfel, au fost răstigniți pe cruce, iar pe parcursul acestei ultime suferințe, s-au rugat și au îndemnat mulțimea să se întoarcă la Dumnezeu. Poporul care îi însoțea se aduna în număr mare, impresionat de curajul și credința lor.
Pomenirea sfinților mucenici
În ziua de astăzi, credincioșii se adună pentru a cinsti sfintele trupuri ale sfinților, unii dintre ei adunând picături de sânge, alții luând ștergare sau obiecte metalice care se aflau asupra lor, iar alții, în cele din urmă, luând diverse alte lucruri. Aceștia, binecuvântându-i și făcându-le urări de bine, și-au încredințat sfintele suflete lui Dumnezeu.
Unii dintre credincioși au luat rămășițele pământești ale sfinților, ungându-le cu miruri și înfășurându-le în giulgiuri, pe care le-au așezat în biserică. Printre cei prezenți se număra și soția lui Asclipeu, care, simțind balsamul ce ieșea din racla sfinților mucenici, a așternut o îmbrăcăminte de mare preț deasupra acesteia. La scurt timp după acest eveniment, Zosim și Artemiu, doi bărbați evlavioși din aceeași cetate cu sfinții, au luat racla cu moaștele sfinte și au dus-o în orașul lor, Stratonichi, la o milă distanță, unde au așezat-o într-un mormânt săpat în stâncă.
Pomenirea sfântului mucenic Epimah
În această zi se face și pomenirea aducerii moaștelor sfântului mucenic Epimah în Constantinopol. Sfântul Mucenic Epimah s-a născut în Alexandria, Egipt, și a trăit multă vreme în singurătate pe Muntele Pelesium. În timpul unei persecuții împotriva creștinilor în Alexandria, în jurul anului 250, el a intrat în oraș cu o râvnă arzătoare, distrugând idolii păgâni și mărturisindu-L cu tărie pe Hristos. Ca urmare a acțiunilor sale, sfântul a fost supus unor torturi aspre, printre martorii suferințelor sale aflându-se și o femeie oarbă de un ochi. Atunci când un strop de sânge al mucenicului a căzut asupra ei, aceasta și-a recăpătat vederea.
După numeroase chinuri, sfântul a fost decapitat cu sabia. Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
