Pomenirea Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic
În ziua a paisprezecea a acestei luni, se sărbătoresc Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic. Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Deciu și al ighemonului Cumvrichie, care a declanșat o prigoană severă împotriva creștinilor în regiunile Nicomidiei, Niceii și Cezareii Bitiniei.
Sfântul Levchie, având curajul de a se prezenta înaintea ighemonului, a mărturisit despre Hristos și a disprețuit idolatria. La porunca acestuia, a fost spânzurat și supus la torturi crunte. Rămânând ferm în credința sa, a fost decapitat.
În timpul unei călătorii a ighemonului în Helespont, Sfântul Tirs i s-a arătat, proclamând cu tărie că Hristos este adevăratul Dumnezeu și mustrându-l pe tiran pentru venerarea idolilor fără judecată. Sfântul a suferit multe torturi din partea mai multor ighemoni, iar în timpul acestor suferințe, la rugăciunile sale, idolii au fost distruși. Acest lucru l-a impresionat pe Calinic, preotul idolilor, care, realizând măreția Dumnezeului lui Tirs, a acceptat credința în Hristos. Rugându-se, idolul pe care îl slujise a fost de asemenea distrus, iar în urma acestei transformări, Calinic a fost ucis, iar Tirs și-a dat sufletul lui Dumnezeu în timpul chinurilor.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi ceilalți
În aceeași zi, se pomenește și despre Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei care au suferit împreună cu ei. Acești sfinți au trăit în vremea împăratului Dioclețian și a ighemonului Arian din Tebaida Egiptului. Mucenicia lor a început când 37 de creștini au fost capturați și aduși în fața ighemonului. Printre aceștia se afla Apolonie, un anagnost al Bisericii, care, când a fost amenințat cu tortura, s-a speriat și a oferit patru galbeni lui Filimon, cântărețul din fluier, pentru a-l înlocui și a aduce ofrande idolilor în locul său, oferindu-i și hainele sale.
Filimon, îmbrăcând hainele lui Apolonie, a adoptat și credința în Hristos. Când a fost provocat să jertfească idolilor, a mărturisit credința sa. Ighemonul, dorind să-l folosească pe Filimon pentru a-l convinge pe Apolonie să renunțe la credință prin muzica sa, a decis să-l cheme să cânte. A fost descoperit că Filimon era cel care l-a înlocuit pe Apolonie, iar mulți l-au îndemnat să se lepede de Hristos, dar nu a cedat. Ighemonul l-a desconsiderat, afirmând că se străduiește în zadar, având în vedere că nu a primit botezul creștinilor. Totuși, Sfântul Filimon s-a rugat, iar cerul a adus o ploaie care a căzut doar asupra lor, iar toți cei prezenți s-au minunat, înțelegând că era apa botezului său, întrucât nimeni nu îndrăznea să-l boteze din cauza fricii de ighemon.
Rugăciunea lui Filimon și Minunile Divine
Filimon a înălțat o rugăciune pentru fluierele pe care le dăduse lui Apolonie. Ca răspuns, un foc divin a coborât din cer, mistuind fluierele din mâinile lui Apolonie. Deoarece Apolonie a fost cauza credinței lui Filimon în Hristos, a fost și el capturat. A fost adus în fața ighemonului, unde a propovăduit credința în Hristos, fiind astfel supuși amândoi la diverse chinuri.
Când Sfântul Filimon a fost suspendat de un măslin și săgetat, o săgeată a străpuns ochiul ighemonului. Filimon i-a prezis că ochiul îi va fi vindecat printr-o minune, dacă după moartea sa va lua țărână de pe mormântul său. În cele din urmă, capetele Sfinților Filimon și Apolonie au fost tăiate. Ighemonul, în ziua în care sfinții au fost îngropați, a mers la mormântul lui Filimon, a urmat sfatul acestuia și a fost vindecat. Astfel, el și toți cei din jurul lui au crezut în Hristos și s-au botezat.
Prigoana lui Dioclețian
Când împăratul Dioclețian a aflat despre convertirea ighemonului, l-a chemat la el, l-a pus în lanțuri, i-a legat o piatră de gât și l-a aruncat în mare. Moaștele Sfântului Arian au fost aduse la țărm și îngropate de slujitorii săi. În aceeași zi se pomenește și de cei patru ostași din garda împărătească, care au suferit împreună cu Sfântul Arian.
Dioclețian, după ce i-a supus pe sfinți la diverse torturi, a aruncat pe Sfântul Arian legat într-o groapă adâncă, acoperind-o cu pământ și punând scaunul său deasupra. A ordonat ostașilor să danseze, provocându-l pe Dumnezeu să-l salveze pe Arian din groapă. După ce s-a întors la palat, împăratul a avut o viziune în care a văzut piatra și lanțurile lui Arian atârnate deasupra patului său, iar pe Arian odihnindu-se pe pat. Speriat, împăratul a crezut că Arian este vrăjitor și l-a aruncat în mare, împreună cu cei patru ostași care crezuseră în Hristos alături de el.
Delfinii au recuperat moaștele lor, care erau în cinci saci, și le-au adus la țărm în Alexandria, unde au fost îngropate cu cinste.
Amenințarea Cutremurului
Tot în această zi, se pomenește și de amenințarea cutremurului, un avertisment adus asupra noastră cu iubire de oameni, din care Domnul cel iubitor de oameni ne-a izbăvit. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
