Pomenirea Sfântului Mucenic Teodor Stratilat
În data de 8 a acestei luni, se sărbătorește ziua Sfântului Mucenic Teodor Stratilat, un mare mucenic care a trăit în timpul împăratului Liciniu. Originar din Evhaita, el locuia în Iracleea, o localitate situată lângă Marea Neagră. Teodor se distinge prin bogăția sufletului, frumusețea fizică și puterea de convingere, ceea ce făcea ca mulți să își dorească prietenia sa. Chiar și Liciniu, deși știa că este creștin și că disprețuiește idolii, a menținut o legătură strânsă cu el pentru o vreme.
La un moment dat, Liciniu a trimis câțiva bărbați din Nicomidia, care erau de același rang cu Teodor, să-l aducă înaintea sa cu cinste. Când aceștia s-au întors și i-au raportat împăratului răspunsul lui Teodor, în care acesta sugera că ar fi mai potrivit ca împăratul să vină la el, Liciniu a hotărât să meargă imediat la Iracleea. Teodor, pregătit prin vedenii divine, l-a întâmpinat pe Liciniu călare, arătându-i respectul cuvenit.
După ce Liciniu l-a întrebat despre sănătatea sa și a intrat în cetate, s-a așezat într-un loc înalt și l-a îndemnat pe Teodor să aducă jertfă zeilor săi. Sfântul, cerându-i lui Liciniu să-i aducă cei mai de seamă zei, a pretins că vrea să-i cinstească mai întâi acasă. Odată ce împăratul a fost de acord, Teodor a luat statuile de aur și argint și, la miezul nopții, le-a distrus, împărțind bucățile săracilor. Când a venit dimineața, Maxențiu Comentarisie a raportat împăratului că a văzut capul zeiței Artemida în mâinile unui sărman.
Din acest motiv, Liciniu a ordonat ca Teodor să fie prins și adus înaintea sa, unde a suferit numeroase torturi, fiind aruncat în temniță cu picioarele în butuci, unde a rămas nemâncat timp de șapte zile. A fost scos din nou și supus unor chinuri și mai mari, fiind pironit pe cruce în fața mulțimii, care asista la suferințele sale. În timpul acestor momente, optzeci și cinci de oameni au crezut în Hristos, iar ulterior, alți trei sute de slujitori, conduși de antipatrul Chestiu, care fuseseră trimiși să-l omoare, au îmbrățișat credința creștină.
Când Liciniu a observat că se iscă o mare agitație în cetate, a ordonat ca sfântului să-i fie tăiat capul. O mulțime de creștini s-a ridicat pentru a-l opri, dar, în cele din urmă, sfântul, rugându-se lui Hristos, a fost decapitat, completându-și astfel calea muceniciei. Moaștele sale au fost mutate din Iracleea la Evhaita, unde au fost așezate în locașul părinților săi, conform dorinței sale. Avgar, tahigraful său, care a fost martor la martiriul său, a consemnat întreaga istorie a suferinței sale, împreună cu întrebările adresate de către împărat.
Pomenirea sfântului prooroc Zaharia
Numele Zaharia este interpretat ca „pomenirea lui Dumnezeu”. El provenea din neamul lui Israel, făcând parte din seminția lui Levi și s-a născut în Galaad. Ulterior, a venit în Ierusalim din țara caldeilor, fiind un bătrân înțelept. Aici, a proorocit timp îndelungat și a realizat numeroase semne pentru a susține cele spuse de el. A prezis lui Iosedec nașterea unui fiu care va deveni preot al Domnului în Ierusalim. De asemenea, l-a binecuvântat pe Salatiil, spunându-i că va avea un fiu pe care îl va numi Zorobabel. În timpul domniei lui Cirus, împăratul perșilor, a făcut profeții cu privire la Cresus, împăratul Lidiei. A descris și evenimente legate de prădarea Ierusalimului, sfârșitul lui Israel, schimbările lingvistice, precum și dărâmarea templului. De asemenea, a vorbit despre încetarea proorocilor, preoților și a sărbătorilor, precum și despre judecata de apoi. A proorocit multe altele și a trecut la cele veșnice în bună bătrânețe, fiind îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.
Pomenirea sfinților mucenici Nichifor și Ștefan
În aceeași zi, se sărbătoresc sfinții mucenici Nichifor și Ștefan, care și-au dat viața prin sabie. De asemenea, se pomenește despre sfintele surori Marta și Maria, precum și despre cuviosul mucenic Licarion, care, de asemenea, a sfârșit prin sabie. Sfintele Marta și Maria, surori de sânge, trăiau în solitudine, păzindu-și fecioria. Într-o zi, ighemonul locului a trecut pe lângă ele, iar ele, ieșind pe fereastră, au strigat că sunt creștine. Înduioșat de tineretea lor, ighemonul a fost impresionat, dar ele au afirmat că moartea pentru Hristos nu este o pierdere, ci o viață eternă. Licarion, un tânăr care trăia alături de ele și se identifica ca fiind creștin, a fost răstignit împreună cu ele la porunca ighemonului. Toți trei, fiind împunși cu sabia, și-au încredințat sufletele lui Dumnezeu.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se mai pomenește și despre sfinții mucenici Filadelf și Policarp, precum și despre cuviosul părinte Macarie, episcopul Pafosului, și cuviosul Perghet. Prin rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
