Pomenirea Preacuvioasei Maicii Noastre Xenia
În această lună, pe data de douăzeci și patru, se face pomenirea preacuvioasei maicii noastre Xenia. Această fericită și pururea pomenită Xenia provenea din marea cetate a Romei, dintr-o familie de neam cinstit și dornic de fapte bune. Dorind părinții ei să o mărite, pregătind nunta, ea a fugit din cămara de nuntă, împreună cu alte două tinere, slujitoarele sale. Călătorind pe mare și trecând prin Alexandria, a ajuns pe insula Cos. Aici, sub îndrumarea minunatului ieromonah Pavel, a ales să ducă o viață călugărească, stabilindu-se în cetatea Milassa din Careia, unde a construit o bisericuță dedicată sfântului mucenic Ștefan. În jurul acestui locaș, s-a nevoit mult, alături de cele două slujitoare și de alte fecioare, arătând răbdare și o detașare de plăcerile lumești. După o viață cuviosă și fericită, a fost înfățișată un semn divin. Într-o zi, la amiază, când soarele lumina pământul, a apărut o cruce de stele, înconjurată de două cearcăne, ce părea o cunună dată de Dumnezeu pentru postul îndelungat, priveghere, somn pe pământ și pentru feciorie. După îngroparea sa, crucea de stele și cearcănele nu au mai fost văzute. Despre viața sa, a povestit una dintre slujitoare, menționând că era originară dintr-o țară distinsă, iar numele său de la părinți era Evsevia; pentru a trăi în anonimat, a ales să poarte numele de Xenia.
Pomenirea Sfinților Mucenici Pavel, Pavsirie și Teodotion
În aceeași zi, se face pomenirea sfinților mucenici Pavel, Pavsirie și Teodotion. Acești sfinți mucenici au trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, sub conducerea lui Adrian, în Cleopatrida. Ei erau frați de sânge și au adoptat din tinerețe viața monahală. Când au fost capturați, Pavel avea treizeci și șapte de ani, iar Pavsirie douăzeci și cinci. Teodotion, fratele lor, aflând de arestarea lor, a abandonat viața sa de pe munte alături de tâlhari și a venit să-i vadă și să-i salute. Văzându-i la judecată, nu a îndrăznit să se apropie, ci a rămas deoparte, meditând la soarta fraților săi. Aprins de dorul lui Dumnezeu, s-a căit și a mărturisit înaintea tiranului Adrian că este creștin, sărind asupra lui și provocându-l. Imediat, a fost supus la torturi, având cuie înroșite bătute în coaste și în pântece, și a fost ucis prin tăierea capului. Pavel și Pavsirie au fost aruncați în râu, astfel încheind martiriul lor.
Pomenirea Sfântului Mucenic Vavila din Sicilia
Tot în această zi, se face pomenirea sfântului mucenic Vavila din Sicilia, împreună cu ucenicii săi, Timotei și Agapie. Acest sfânt mucenic Vavila s-a născut din părinți de neam bun și iubitori de Dumnezeu în cetatea Antiohiei, cunoscută și sub numele de Teupolis. Aici a învățat cu sârguință știința, înțelepciunea și Sfintele Scripturi; încă din tinerețe, a iubit pe Hristos și a disprețuit cele lumești. După moartea părinților săi, a împărțit averea săracilor, văduvelor și orfanilor, și, renunțând la toate bunurile sale, s-a retras în munte.
Pomenirea sfântului Vavila și a preacuviosului părinte Macedonie
Într-o liniște profundă, sfântul Vavila a petrecut alături de ucenicii săi, Agapie și Timotei. După ce a devenit preot, a onorat cu dăruire treapta preoției. Însă, din cauza persecuțiilor din partea necredincioșilor, a decis să se retragă în Sicilia împreună cu ucenicii săi. Acolo, a adus lumină multora, îndreptându-i spre cunoașterea lui Dumnezeu. Totuși, vestea despre el s-a răspândit, iar autoritățile l-au capturat alături de ucenici. Mărturisind pe Hristos, au început să-i tortureze, lovindu-i cu toiege și apoi prin oraș, în moduri crude, atât pentru a speria localnicii, cât și pentru a-și satisface setea de violență. Cu toate acestea, sfinții au găsit puterea în credința lor, privind spre răsplățile veșnice. A doua zi, după ce au fost decapitați, trupurile lor au fost aruncate în foc, dar flăcările nu le-au făcut rău, iar creștinii le-au îngropat cu cinste în Sicilia.
Pomenirea preacuviosului părinte Macedonie
Acest sfânt părinte, Macedonie, s-a dedicat unei vieți de nevoință în liniștea munților, fără un loc fix de trai, mutându-se dintr-o parte în alta: în Fenicia, Siria și Cilicia, pentru a scăpa de cei care căutau să-l găsească. Timp de patruzeci și cinci de ani, a trăit fără adăpost, refugiindu-se în crăpăturile stâncilor. După ce a fost hirotonit preot, a cedat insistențelor din jur și a construit o colibă, locuind acolo și în compania altora. Astfel, a trăit încă douăzeci și cinci de ani, totalizând șaptezeci de ani de nevoință. Primii patruzeci de ani s-a hrănit exclusiv cu orz și apă, iar mai târziu, din cauza slăbiciunii, a început să consume o bucată de pâine și apă. Cu darul minunilor, acest părinte a alungat demonii, a vindecat bolnavii și a realizat multe alte minuni. A slujit lui Dumnezeu cu sârguință și puritate, până când s-a mutat la Domnul.
Pomenirea sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul
În aceeași zi, se pomenește și aducerea moaștelor sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul. În timpul campaniei împăratului Heraclie în Persia, un călugăr de la Mănăstirea Sfântului Serghie, unde se aflau moaștele sfântului, a observat armata împăratului și s-a bucurat, întorcându-se cu soldații la locurile lor. Revenind la mănăstirea sa, a adus mantia purtată de mucenic la momentul mutării sale către Domnul și a povestit fraților despre luptele la care a fost martor. A menționat că, în Persia, un demonizat a fost vindecat prin atingerea de această mantie. Un episcop, trimis de arhiepiscopul așezărilor grecești din Persia, a luat moaștele sfântului și le-a adus în Cezareea, unde a păstrat o parte, iar cealaltă a fost lăsată acolo. Capul cinstit al sfântului și icoana sa sunt venerate de credincioși și în vechea Romă.
Pomenirea sfinților mucenici Ermoghen și Mamant
Tot în această zi, se face pomenirea sfinților mucenici Ermoghen și Mamant, precum și a cuviosului nostru părinte Filon, episcopul Calpasiei.
Pomenirea Sfinților din Această Zi
În această zi, se celebrează pomenirea cuviosului nostru părinte Filipic, care a trecut la cele veșnice în pace. De asemenea, este amintit sfântul mucenic Varsim, care a suferit moarte martirică alături de doi frați ai săi. Tot astăzi, se face pomenirea cuviosului Zosima, care a trecut la cele veșnice în pace.
Este, de asemenea, ziua în care se pomenește sfântul Prooroc Ioan, înaintemergător și Botezător, care a activat aproape de Tavru. Pomenirea continuă cu cuviosul și purtătorul de Dumnezeu părintele nostru Dionisie cel din Olimp, care a părăsit această lume în pace. În fine, se face pomenirea sfintei Xenia de la Saint-Petersburg, nebuna întru Hristos.
Viața Sfintei Xenia
Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar informațiile despre ea și familia sa sunt destul de limitate. Ea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta și Ecaterina a II-a. Născută Xenia Grigorievna Petrova, a fost soția unui ofițer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov, și a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani după moartea bruscă a soțului său la o petrecere. A fost foarte afectată de această pierdere, mai ales că el a murit fără a se spovedi și împărtăși.
În urma acestei tragedii, Xenia a renunțat la viața lumească și a ales calea nebuniei pentru Hristos. Această transformare se regăsește în prima Epistolă către Corinteni, care descrie paradoxurile credinței. Ea a început să îmbrace hainele soțului său și a insistat să fie numită Andrei Feodorovici, afirmând că ea a murit, nu soțul ei. Aceasta reflecta o renaștere spirituală, abandonându-și stilul de viață anterior.
Când a început să dăruiască altora casa și bunurile sale, rudele au fost nemulțumite și au sesizat autoritățile. Cu toate acestea, după ce au discutat cu Xenia, autoritățile au concluzionat că era în deplinătatea facultăților mintale și avea dreptul să dispună de bunurile sale cum dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru sine și a început să umble prin zonele sărace ale Petersburgului, fără un adăpost. A refuzat orice ajutor din partea rudelor, fiind fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Chiar și atunci când uniforma soțului ei s-a deteriorat, Xenia a continuat să se îmbrace în zdrențe de aceleași culori. După o perioadă, se crede că a ieșit din Petersburg pentru opt ani, posibil în pelerinaj la locuri sfinte din întreaga Rusie. Se spune că ar fi avut ocazia să-l întâlnească pe Sfântul Teodor de Sanaxar, care a avut parte de o transformare asemănătoare după moartea unui tânăr ofițer, ce ar putea fi soțul Sfintei Xenia.
La întoarcerea sa în Petersburg, Sfânta Xenia a fost adesea batjocorită și insultată din cauza comportamentului său neobișnuit. Atunci când primea bani de la oameni, prefera să accepte doar monede mici, pe care le folosea în moduri pe care mulți nu le înțelegeau.
Viața și Virtuțile Sfintei Xenia
În fiecare noapte, Sfânta Xenia se dedica rugăciunilor, renunțând la somn și petrecându-și timpul pe un câmp din apropierea orașului. Curând, bunătatea și darurile sale au fost recunoscute de cei din jur. Ea avea abilitatea de a prezice evenimente importante ce urmau să influențeze cetățenii din Petersburg, dar și familia regală. Deși nu dorea să fie în centrul atenției, oamenii au început să o considere o persoană aleasă de Dumnezeu, iar vizitele sale în casele lor erau percepute ca adevărate binecuvântări.
După moartea soțului ei, Sfânta Xenia a trăit încă aproximativ 45 de ani, plecând la Domnul la vârsta de 71 de ani, în jurul sfârșitului secolului al XVIII-lea. Deși data exactă și circumstanțele morții sale sunt neclare, se știe că a fost înmormântată în cimitirul Smolensk.
În anii 1820, oamenii începeau să facă pelerinaje la mormântul ei, rugându-se pentru sufletul său și cerându-i să se roage pentru ei către Dumnezeu. Atât de mulți pelerini vizitau mormântul, încât pământul de acolo trebuia înlocuit anual. Ulterior, pe mormântul său a fost construită o capelă.
Cei care își îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia au parte de vindecare de boli și de eliberare de probleme. Este cunoscută și pentru ajutorul oferit celor care sunt în căutarea unui loc de muncă. Cu sfintele ei rugăciuni, cerem: Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
