Pomenirea Sfintei Mucenițe Matroana
În această lună, pe data de douăzeci și șapte, se sărbătorește pomenirea sfintei mucenițe Matroana din Tesalonic. Sfânta Matroana a fost slujitoare pentru o femeie de neam evreu pe nume Pautilla. De fiecare dată când stăpâna ei mergea la sinagogă, Matroana se întorcea la biserica creștinilor, refuzând să intre în sinagogă. Când Pautilla a aflat despre acest lucru, a pedepsit-o dur, bătând-o și aruncând-o timp de patru zile într-o închisoare, unde Matroana a fost complet izolată. După eliberare, a fost biciuită, iar trupul ei a fost umplut de răni. Din nou închisă pentru o perioadă îndelungată, sfânta și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se povestește că Pautilla, în momentul în care a aruncat trupul neînsuflețit al sfintei de pe zidurile închisorii, a primit pedeapsa meritată, căzând și ea de pe zid în vasul în care se călca mustul, unde și-a încheiat viața. Moaștele sfintei Matroana, adunate de credincioși, au fost îngropate cu mare cinste.
Pomenirea Preacuviosului Chiric și a Sfinților Mucenici
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea preacuviosului Chiric din Apro, care a trecut la cele veșnice în pace. De asemenea, se comemorează și sfinții mucenici Filet Sincliticul, soția sa Lidia și cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentariul și Amfilohiu ducele. Sfântul Filet și ceilalți creștini care erau împreună cu el au trăit în timpul împăratului Adrian, închinându-se lui Dumnezeu în fiecare zi. Capturat, Filet a fost dus înaintea împăratului, care, neputând să se opună înțelepciunii sale, l-a predat unui slujitor apropiat, care l-a legat de un stâlp și l-a bătut cu săbiile. După aceasta, a fost închis.
În timp ce era dus la închisoare, soția sa Lidia și primii trei fii s-au alăturat lui, Cronid având rolul de comentarisiu. În noaptea următoare, în timp ce cântau în închisoare, un înger le-a apărut și i-a îmbărbătat să persevereze până la sfârșit. Dimineața, mucenicii au fost aduși din nou înaintea împăratului și au fost aruncați în vase mari cu ulei încins amestecat cu rășină. Spre uimirea tuturor, vasele s-au răcit complet. Cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care era duce și se afla în preajma împăratului, a fost atât de impresionat de minune încât a intrat și el în unul dintre vasele cu ulei fierbinte, strigând: „Doamne, Dumnezeule al creștinilor, ajută-mi!”
Împăratul, martor la aceste evenimente, s-a îndepărtat de Roma, îndreptându-se spre Iliric, plin de furie. A ordonat ca vasele cu ulei și rășină să fie arzătoare timp de șapte zile, după care să fie din nou aruncați în ele. Cu toate acestea, sfinții au rămas nevătămați. La întoarcerea sa și aflând despre aceste minuni, împăratul s-a simțit rușinat de ceea ce s-a întâmplat, iar sfinții au continuat să strălucească prin credința și curajul lor.
Pomenirea Sfinților în Această Zi
În această zi, sunt pomeniți sfinții mucenici Ioan și Baruh, care și-au dat viața prin sabia dușmanilor. De asemenea, este rememorat profetul Anania, care a părăsit această lume în pace. Tot astăzi, se face pomenirea preacuviosului părinte Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfințitului Petru, episcopul Argosului, și a preacuviosului părinte Eutihie, precum și a preacuviosului Ioan din Licopolis.
Viața Sfântului Ioan Înaintevăzătorul
Sfântul Ioan Înaintevăzătorul s-a născut la începutul secolului al IV-lea în orașul Licopolis, în Egiptul Mijlociu, unde lucra ca tâmplar. La 25 de ani, s-a alăturat unei mănăstiri, primind tunsura monahală. După cinci ani petrecuți în diverse mănăstiri, a ales să se retragă în pustie, mergând în Tebaida, pe muntele Bolcha, unde a trăit izolat mulți ani, interacționând cu cei care veneau la el printr-o ferestruică pentru a primi hrană.
După trei decenii de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii, prezicând împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoriile împotriva inamicilor săi, Maximus și Eugenius, precum și o victorie militară asupra lui Gauls. El oferea sfaturi oamenilor care îi cereau ajutorul, îndrumându-i spre decizii benefice. Sfântul le dădea ulei sfințit bolnavilor, ajutându-i să se vindece de diverse suferințe.
Profețiile și Învățăturile Sfântului Ioan
De asemenea, Sf. Ioan a profețit că istoricul Palladius, care i-a scris Viața, va deveni episcop, lucru ce s-a împlinit, Palladius fiind numit Episcop al Bitiniei, în Asia Mică. Sf. Ioan sublinia importanța smereniei, îndemnând pe toți să o practice: „Urmați viața virtuoasă a sfinților părinți după puterea voastră și, dacă reușiți ceva, nu vă mândriți cu ceea ce ați obținut, căci mulți care au ajuns la virtutea perfectă, umplându-se de mândrie, au căzut în prăpastie”.
El încuraja oamenii să-și verifice conștiința și să păstreze puritatea minții, avertizându-i să nu permită gândurilor lumești să le distragă atenția în timpul rugăciunii. „Vrei să fii lăudat pentru sfințenia ta sau vrei să fii sfânt doar în aparență? Fii atent ca gândurile lumești să nu-ți ocupe mintea în timpul rugăciunii, căci nu există nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât o rugăciune în care gândurile sunt departe de El”, le spunea el.
Un om care este preocupat de lucrurile efemere nu poate să-L vadă pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Cei care-L caută pe Dumnezeu trebuie să-și ridice mintea de la lucrurile lumești și să se concentreze asupra divinității. Cel ce ajunge măcar puțin la cunoștința dumnezeirii va putea descoperi multe lucruri pe care doar tainele lui Dumnezeu le pot revela, având viziuni despre ceea ce va urma să se întâmple.
Revelații divine și viața în contemplare
Persoanele care au experiențe divine, asemănătoare celor ale sfinților, pot realiza minuni și pot obține tot ceea ce cer de la Dumnezeu. Este important să îmbrățișezi tăcerea, să trăiești în continuare în contemplare divină și să te rogi pentru o minte luminoasă, liberă de gânduri păcătoase.
Virtuțile și bunătatea în lume
Un sfânt demn de laudă este acela care trăiește în lume, își folosește virtuțile, își manifestă bunătatea față de străini, oferă ajutoare celor din jur și își îndeplinește îndatoririle fără a cădea în mânie. Un astfel de individ este lăudabil pentru viața sa curată, împlinind poruncile divine fără a neglija responsabilitățile lumești.
Desprinderea de grijile lumești
Cel care lasă grijile trecătoare ale lumii în seama altora este considerat mai bun și mai demn de laudă, deoarece s-a lepădat de sine, a luat crucea și L-a urmat pe Hristos. Acest om se află mereu în contact cu cele divine, fugind de cele pământești și nefiind copleșit de griji. Prin faptele sale bune și rugăciunea dedicată lui Dumnezeu, el devine liber și stă drept în fața divinității, având mintea îndreptată către cele sfinte, menținând o convorbire continuă cu Dumnezeu.
Contribuția Sf. Ioan al Egiptului
În aceste învățături mântuitoare, Sf. Ioan a ajutat mulți oameni, oferind predici folositoare și trăind o viață de sfințenie. Sf. Ioan al Egiptului a atins vârsta venerabilă de nouăzeci de ani și a trecut la cele veșnice în anul 395.
Rugăciune pentru milă și mântuire
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
