Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul
În data de 11 a acestei luni, se săvârșește pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul, cunoscut și sub numele de Stilitul. Acesta a trăit în timpul împăratului Leon cel Mare, numit și Macheli, și provenea din Mesopotamia, din comunitatea Samosatelor, dintr-un sat numit Vitaria. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa Marta. La vârsta de cinci ani, părinții l-au dus într-o mănăstire, unde a excelat în viața monahală. Continuând să se dedice nevoințelor călugărești, a primit binecuvântarea de la Cuviosul Simeon Stâlpnicul. Printr-o revelație divină, a ajuns în Tracia, în apropiere de Constantinopol, în localitatea Anaplu, unde s-a retras într-un templu idolatru, înfruntând numeroase ispite demonice.
După aceea, s-a ridicat pe un stâlp, unde a demonstrat o răbdare remarcabilă și a dus o viață de nevoință pustnicească. A suportat căldura verii și frigul iernii, înfruntând vânturile puternice. A realizat atât de multe minuni încât vestea despre virtuțile sale a ajuns la urechile împăraților vremii: Leon, Zenon și uzurpatorul Vasilisc. Aceștia s-au dus să se închine sfântului, care le-a prezis evenimentele ce aveau să li se întâmple. Ajutând Biserica, atacată de eretici, și ducând o viață cuvios și neprihănit, s-a mutat la Domnul. Hramul său este sărbătorit în Anaplu.
Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Luca cel Nou Stâlpnicul
În aceeași zi, se pomenește și Cuviosul Părintele nostru Luca cel Nou Stâlpnicul. Acesta a trăit în timpul împăraților Roman cel Bătrân și Constantin Porfirogenitul, ginerele lui Roman și fiul lui Leon cel Înțelept, precum și în vremea patriarhului Teofilact, fiul aceluiași împărat Roman. Era originar din părțile Răsăritului, fiul lui Hristofor și al Caliei. În timpul războiului cu bulgarii, a fost chemat la luptă prin porunca împărătească, însă, după ce a scăpat cu viață, a ales să devină călugăr.
Îndreptându-se spre viața monahală, a fost hirotonit preot. Pentru a-și controla trupul, s-a încins cu lanțuri de fier și a postit șase zile pe săptămână. A trăit în muntele Olimp, la Constantinopol și în Calcedon. Acolo, a urcat pe un stâlp, unde a stat timp de 45 de ani, săvârșind numeroase minuni. Astfel, prin strădaniile sale, s-a mutat la Domnul.
Pomenirea Sfinților Mucenici Achepsei și Aitala
De asemenea, în această zi se săvârșește pomenirea Sfinților Mucenici Achepsei și Aitala, care erau originari din Persia. Aitala a fost preot al idolilor, dar a aflat despre credința în Hristos după ce s-a vindecat de o boală (o curgere de sânge) doar pentru că și-a propus să se întâlnească cu episcopul creștinilor. După ce a primit învățătura de la episcop, s-a întors în orașul său, Arvil, pentru a deveni un învățător al dreptei credințe. Pârât că este creștin, a fost adus în fața prefectului orașului, unde, după ce a mărturisit credința în Hristos, a fost supus la tăierea urechii și ulterior aruncat în închisoare.
Sfântul Achepsei era diacon. Capturat și mărturisind credința în Hristos, a fost supus la bătăi severe și, împreună cu Aitala, a fost trimis înaintea împăratului. Mărturisind credința în fața împăratului, amândoi au fost decapitați. De asemenea, se pomenește și un oarecare Mirax în această zi.
Viața și Martiriul lui Mirax
Mirax, un fericit mucenic al lui Hristos, provenea dintr-o familie creștină din Egipt, născut în cetatea Tenesti. A fost botezat și crescut în credința creștină neprihănită. Totuși, dintr-o slăbiciune a minții, a fost înșelat de diavol și a ales să se alăture lui Amira, conducătorul agarenilor din localitate, renunțând astfel la Hristos. Într-un act de lepădare, și-a tăiat brâul și a călcat în picioare crucea, proclamând cu o voce puternică: „Sunt agarean! De azi înainte nu mai sunt creștin!” Această decizie l-a adus la lauda și aprecierea lui Amira și a celor din jur timp de câțiva ani.
Părinții lui Mirax, însă, nu au încetat să se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea fiului lor la credință. Văzându-le râvna și rugăciunile neîncetate, Dumnezeu i-a schimbat inima lui Mirax, aducându-l înapoi la credință. Mirax s-a întors la părinții săi, mărturisindu-le: „Iată, dragii mei părinți, din întunecimea minții am făcut ce am făcut. Mă rog să fiu din nou creștin și să fiu alături de voi.” Părinții, cu lacrimi în ochi, i-au răspuns: „Noi, fiule, am vărsat multe lacrimi pentru tine. Dar am continuat să ne rugăm lui Dumnezeu să te întoarcă. Acum îi mulțumim Lui, că a ascultat rugăciunile noastre. Totuși, ne temem de Amira, căci ne-ar putea pune în pericol. Dacă vrei să te eliberezi de păcatul tău, du-te la Amira și mărturisește-ți credința, iar Dumnezeu te va călăuzi”.
Mirax, după ce a primit binecuvântarea părinților săi, s-a îndreptat spre adunarea agarenilor, purtând brâul în mână. În fața lui Amira și a întregii adunări, a făcut semnul crucii și a declarat: „Acum m-am trezit din întunericul diavolesc care mă cuprinsese! M-am întors la Hristos. Mărturisesc înaintea tuturor pe Hristosul meu și vă anatemez pe voi și credința voastră”.
În fața acestor cuvinte, Amira l-a supus la torturi îndelungate, încercând să-l convingă să renunțe la credința sa în Hristos. Neputând să-l schimbe, l-a condamnat la moarte. Slujitorii l-au prins, l-au dus pe o corabie în largul mării și, după ce a făcut rugăciunea, i-au tăiat capul, aruncându-l în mare. Nu se știe dacă trupul său a ieșit la suprafață, dar capul său a fost găsit de niște creștini care l-au luat ca pe un dar sfânt.
Pomenirea Sfinților și a Strămoșilor
În această zi, se sărbătorește cu cinste și slavă capul sfântului, depus într-o cutie de argint, din care izvorăște un mir bine mirositor, aducând numeroase tămăduiri, pentru slava Domnului nostru Iisus Hristos.
De asemenea, este pomenită pătimirea Sfântului Mucenic Varsava, care a mărturisit cu îndrăzneală că Hristos este adevăratul Dumnezeu, fiind executat prin decapitare de stăpânitorul Persiei. În această zi, se face și pomenirea Sfinților Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian și a Sfintei Mucenițe Vevea, precum și a Cuviosului Părinte Leontie din Ahaia.
Pomenirea Sfinților Strămoși
În duminica dinaintea Nașterii Domnului, se sărbătoresc Sfinții Strămoși. Viața fericitului Avraam este cunoscută din cartea Facerii, scrisă de Moise, și citită în timpul postului. Avraam era originar din țara haldeilor, un popor păgân, iar tatăl său era închinător la idoli. Totuși, acest context nu l-a împiedicat să-L cunoască pe Dumnezeu, care l-a îndrumat spre cunoașterea Adevăratului Dumnezeu.
Observând ordinea divină din lume, Avraam a realizat că niciuna dintre făpturi nu este Dumnezeu și s-a închinat Creatorului tuturor lucrurilor. De aceea, Dumnezeu i-a vorbit și i-a poruncit să părăsească țara și casa. Avraam a ascultat fără ezitare, iar ca răsplată, la o vârstă înaintată, a primit pe Isaac și promisiunea de a fi tatăl multor neamuri. Din el s-a născut Iacob, din care a venit Iuda, strămoșul lui Hristos și al celorlalți moștenitori.
Părinții Bisericii l-au considerat pe Avraam demn de pomenire, fiind strămoșul lui Hristos. De aceea, au stabilit ca pomenirea sa să fie aproape de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, cu inspirația Duhului Sfânt. Mântuitorul nostru, din iubirea Sa față de oameni, l-a învrednicit pe Avraam și pe urmașii săi să fie străbunii lui Hristos.
Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
