Pomenirea sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, şi a proorociţei Ana
În ziua a treia a acestei luni, se sărbătoreşte pomenirea sfântului Simeon, primitorul de Dumnezeu, şi a proorociţei Ana. Simeon, având vestea de la Duhul Sfânt că nu va muri până ce nu va vedea pe Hristos, a primit acum Mântuitorul în braţele sale, confirmând astfel profeţiile anterioare. După această întâlnire, el a trecut la cele veşnice.
Ana, proorociţa, era fiica lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a trăit cu soţul ei timp de şapte ani, acesta murind, Ana a rămas la Templu, dedicându-se rugăciunii şi postului. Datorită acestei vieţi de neobosită evlavie, ea a avut privilegiul de a-L vedea pe Domnul, când a fost adus la Templu, la patruzeci de zile de la naştere, de preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif. Mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Hristos celor prezenţi în Templu, declarând că acest prunc este Domnul, Cel care a întărit cerul şi pământul, Hristos, despre care au profetizat toţi proorocii. Astfel, în această zi, sărbătorim iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru noi.
Pomenirea sfinţilor mucenici Adrian şi Evul
În aceeaşi zi, se face pomenirea sfinţilor mucenici Adrian şi Evul, care erau din cetatea Vaneea. Fiindcă aveau dragoste pentru mărturisitorii lui Hristos, s-au îndreptat spre Cezareea, unde mulţi creştini sufereau pentru credinţa lor. Acolo, fiind descoperiţi ca fiind creştini, au fost duşi în faţa ighemonului Firmilian, unde au mărturisit cu tărie credinţa în Hristos, fiind supuşi la mari chinuri. Rămânând fervenţi în credinţă, ighemonul s-a mâniat şi i-a dat să fie mâncaţi de fiare. Primul dintre ei, fericitul Adrian, a fost aruncat în faţa unui leu, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a rămas nevătămat. În final, i s-a tăiat capul. Apoi, sfântul Evul a fost supus aceleaşi încercări, biruind leul şi primind, de asemenea, moartea martirică. Astfel, au obţinut cununa muceniciei, care nu se veştejeşte.
Pomenirea sfântului mucenic Vlasie Bouarul
Tot în această zi, este pomenit sfântul mucenic Vlasie Bouarul, originar din Cezareea Capadociei. Fiul unor părinţi foarte bogaţi, Vlasie se distinge prin milostenia sa faţă de săraci. Atunci când elinii au început prigoana împotriva creştinilor, au încercat să-l captureze pe Vlasie, căutându-l chiar şi în locuri pustii. Însă, cu mult curaj, mucenicul s-a predat singur prigonitorilor, simţindu-se ca şi cum ar fi fost invitat la o masă împărătească. La judecată, a mărturisit numele său, credinţa şi ocupaţia, fiind imediat supus la torturi. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a uşurat durerile şi i-a vindecat rănile. Ighemonul, văzând această minune, a considerat-o o formă de farmec, ceea ce a dus la întărirea lui Vlasie în credinţă.
Pomenirea Mucenicului și a Sfinților
Într-o zi de mare însemnătate, un mucenic a fost aruncat într-un cazan cu apă clocotită, fiind poruncit să rămână acolo timp de cinci zile. Însă, îngerii lui Dumnezeu s-au pogorât pentru a-l îndemna să nu se teamă, împrăștiind focul și vătămarea. La sfârșitul celor cinci zile, ostașii au venit să-l scoată, dar, spre uimirea lor, l-au găsit viu și cântând împreună cu îngerii. Aceștia au mărturisit credința creștină. Aflând de acest miracol, ighemonul a trimis alți ostași să-l scoată, dar și aceștia au mărturisit credința în Hristos.
Mai apoi, ighemonul însuși s-a dus să-l vadă pe mucenic. Crezând că apa din cazan este rece, a poruncit să-i fie scoasă apă pentru a-și spăla fața. Însă, după ce a făcut acest lucru, a orbit și și-a dat duhul. Mucenicul lui Hristos a folosit acea apă pentru a-i boteza pe toți ostașii care crezuseră, în numele Sfintei Treimi. După aceea, s-a dus la staulul vitelor sale, îndrumându-și mama și rudele să facă cele necesare pentru mântuirea lor. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Cei prezenți la fericitul său sfârșit au îngropat trupul său sfânt în același loc, iar toiagul său a odrăslit lângă jertfelnicul din apropiere, devenind un copac mare care umbrea acest loc sfânt.
Pomenirea altor Sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea proorocului Azaria, fiul lui Addo, care s-a săvârșit în pace. Acest sfânt era fiul lui Addo, originar din pământul Simvata. El a fost cel care a întors din robia lui Iuda pe cei din Israel, iar după moarte a fost îngropat pe pământul său.
Tot în această zi, se pomenește și de mucenicii Pavel și Simon, care au fost uciși cu sabia. De asemenea, este comemorat și sfântul Claudiu, care s-a săvârșit în pace. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
