Pomenirea Sfinților Mucenici
În această lună, pe data de 13, se sărbătorește pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest. Acești sfinți mucenici au trăit în timpul domniei împăraților rău-credincioși Dioclețian și Maximian, sub conducerea ducelui Lisie, care comanda trupele limitane, și a lui Agricola, care stăpânea întreaga parte a Răsăritului.
Toți acești sfinți au fost creștini de la început și proveneau din familii creștine, însă se ascundeau de frica tiranilor și a prigonitorilor. Sfântul Eustratie, originar din orașul Aravraca, era căpetenie în oștirea ducelui Lisie. Dorea să-și declare credința, dar temerile legate de consecințele mărturisirii îl împiedicau. Astfel, a dat poruncă unui slujitor să așeze centura sa în biserica din Aravraca, gândindu-se că, dacă preotul Avxentie va lua centura, va avea curajul să-și mărturisească credința, dar dacă altcineva o va lua, va continua să-și păstreze credința în secret.
Când a observat că preotul Avxentie a luat centura, Eustratie a înțeles că mărturisirea sa va avea un final favorabil și s-a decis să se prezinte înaintea lui Lisie pentru a-și declara credința. La scaunul de judecată, Eustratie, fiind căpetenie în oștirea lui Lisie, a strigat cu tărie că este creștin. Tiranul i-a smuls centura, a ordonat să fie dezbrăcat și să fie supus la diverse chinuri, dar el a suportat totul cu stoicism. Aceasta l-a inspirat și pe Sfântul Evghenie, prietenul său, care a mărturisit că împărtășește aceeași credință. Astfel, și Eustratie a fost supus la torturi cumplite. Văzând acest lucru, Sfântul Mardarie s-a alăturat lui Eustratie, fiind aduși amândoi în fața lui Lisie. În acel moment, Sfântul Avxentie a fost decapitat pentru că s-a declarat creștin. Sfinții Mardarie și Evghenie au murit și ei în timpul chinurilor.
Sfântul Orest a fost recunoscut ca fiind creștin când, pregătindu-se să arunce cu sulița, crucea pe care o purta la piept a ieșit la iveală. Întrebat de ce o poartă, el a răspuns că este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat și pe el, alăturându-l lui Eustratie, și i-a trimis pe amândoi la Agricola, care i-a supus la torturi. Sfântul Orest a întâmpinat moartea fiind așezat pe un pat de fier înroșit în foc, iar ulterior a fost aruncat într-un cuptor aprins, acolo primind cununa muceniciei.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Lucia
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfintei Mucenițe Lucia, fecioară. Sfânta Lucia provenea din Siracuza, Sicilia, și era o simbol al credinței și curajului.
Pomenirea Sfintei Lucia
Într-o perioadă dificilă, mama Sfintei Lucia s-a îmbolnăvit, așa că ea a călătorit la Catana pentru a se ruga Sfintei Mucenițe Agata să o ajute pe mama sa în lupta cu boala. Aici, în vis, a avut o întâlnire cu Sfânta Agata, care i-a promis mamei sale o vindecare. Totodată, Lucia a fost avertizată cu privire la viitoarele sale suferințe ca martiră pentru Hristos. După ce mama sa s-a însănătoșit, Sfânta Lucia a decis să împartă toate bunurile sale cu cei săraci, fiind pregătită să mărturisească credința în Hristos. Din păcate, logodnicul ei a pârât-o, iar ea a fost dusă în fața domnului Pashasie, care a ordonat să fie dusă într-o casă de desfrâu pentru a fi necinstită. Cu toate acestea, prin puterea lui Hristos, ea a rămas curată. Chiar dacă mulți au încercat să o abată de la credința sa, ea nu s-a clintit din locul în care stătea. În cele din urmă, neputând să o miște, aceștia au decis să o execute prin decapitare.
Pomenirea Cuviosului Arsenie
În aceeași zi, se sărbătorește și Cuviosul Arsenie, un făcător de minuni originar din Constantinopol, fiu al unor părinți evlavioși și bogați, care au jucat un rol important în comunitatea lor. Crescând într-o familie atât de distinsă, Arsenie a fost numit de către împărat general și patriciu al Chivireotilor. La un moment dat, a fost însărcinat cu conducerea unor corăbii, dar o furtună violentă a dus la scufundarea acestora, el fiind singurul supraviețuitor. În urma acestei experiențe, a ales să îmbrățișeze viața monahală, dedicându-se postului și rugăciunii.
După o perioadă petrecută în diverse locuri, Arsenie a ajuns la Mănăstirea Chelivarilor, unde a fost un călăuzitor pentru mulți. A continuat să predice virtuțile, dar a simțit nevoia de liniște, așa că s-a retras din nou. La cererea fraților din mănăstire, s-a întors, închizându-se într-o chilie mică, dedicându-se rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. Pe parcursul vieții sale, a demonstrat o înțelepciune și o bărbăție deosebită, trăind în curăție și dreptate. În pragul morții, a chemat toți monahii și le-a oferit învățăminte despre lepădarea de lume, răbdare, iubire frățească, smerenie și rugăciune. Apoi, în genunchi, cu lacrimi în ochi, s-a încredințat lui Dumnezeu, lăsând în urmă multe minuni, atât în viață, cât și după moarte.
Pomenirea altor sfinți
Tot în această zi, este pomenit și Sfântul Arie, care a trecut la cele veșnice în pace, precum și Sfântul Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei, care a suferit martiriul în Prusia.
Pomenirea Cuviosului Gherman din Alaska
În această zi, se sărbătorește memoria Cuviosului Gherman din Alaska. Acesta a fost un călugăr ortodox rus din Mănăstirea Valaam, care, în anul 1793, a călătorit împreună cu alți opt călugări în Insulele Aleutine pentru a aduce mesajul Evangheliei indigenilor aleutini și eschimoși din acele regiuni.
În contextul colonizării ruse a Americii, rușii erau activi în acele zone încă din anul 1740, implicându-se în comerț și explorări. Sf. Gherman a înființat o școală pentru aleutini și a devenit un apărător al acestora, luptând împotriva nedreptăților și abuzurilor comercianților ruși. I s-a atribuit numele de „Apa”, care înseamnă „bunic”. Majoritatea vieții sale a fost petrecută ca singur locuitor al Insulei Spruce, o mică insulă împădurită în apropierea Insulei Kodiak.
În anul 1970, el a fost canonizat ca primul sfânt de către Biserica Ortodoxă din America, iar o ceremonie similară a avut loc și în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este omagiat de Biserica Ortodoxă pe 9 august, data proslăvirii sale, și pe 13 decembrie, data adormirii sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
