Pomenirea Sfântului Prooroc Daniel și a Sfinților Trei Tineri
În această lună, pe data de 17, se sărbătorește pomenirea Sfântului Prooroc Daniel și a Sfinților Trei Tineri: Anania, Azaria și Misail. Proorocul Daniel provenea din seminția lui Iuda, fiind dintr-o familie care îndeplinea slujbe în palatul împărătesc. A văzut lumina zilei în Vitora cea de sus și, de la o vârstă fragedă, a fost dus ca rob din Iudeea în țara haldeilor, proorocind timp de 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind recunoscut ca un om înțelept, deși evreii îl considerau eunuc. Daniel a plâns mult pentru poporul său și pentru cetatea Ierusalim, iar prin post s-a înfrânat de la toate mâncărurile dorite. Deși avea o față palidă, era foarte frumos, având harul Celui Preaînalt.
Cei Trei Tineri, conform istoriei, erau originari din sfânta cetate Ierusalim. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama Caligona. Când Iezechia s-a îmbolnăvit, a îndrăznit să ceară lui Dumnezeu să nu-l lase să moară, deoarece păzise ceea ce era plăcut înaintea Lui; astfel, Dumnezeu i-a adăugat 15 ani la viață. Atunci când Ierusalimul a fost asediat și cucerit de Nabucodonosor, regele babilonienilor, ei au fost luați prizonieri împreună cu Proorocul Daniel și duși în Babilon, fiind puși în fruntea treburilor împărătești datorită virtutii lor.
Ulterior, fiind batjocoriți pentru că nu s-au închinat chipului ridicat de împărat, ei au fost aruncați într-un cuptor aprins de șapte ori. Acolo, au cântat psalmi lui Dumnezeu. Văzând împăratul minunea, a recunoscut măreția Dumnezeului celor Trei Tineri, deoarece flăcările s-au transformat în rouă și ei au rămas nevătămați. Daniel, deși trăia și se afla împreună cu cei Trei Tineri, nu a fost aruncat în cuptor, iar motivul rămâne necunoscut în Scriptură. Se consideră că numele său, Baltazar, era asociat cu o mare cinste în Babilon, iar Dumnezeu a rânduit ca Daniel să nu fie inclus în această poveste a minune.
Moartea și cinstirea Sfinților Trei Tineri
După izbăvirea lor din foc, Sfinții Trei Tineri au recăpătat cinstea de dinainte și au trăit o viață virtuoasă, sfârșindu-se în pace alături de Daniel. Se spune că, după moartea lui Nabucodonosor și a altor împărați care îi cinsteau, a venit un alt împărat numit Atic, care a hotărât să-i persecută pe sfinți. În urma unei confruntări, a poruncit să li se taie capetele. Atunci când capul lui Misail a fost tăiat, Azaria și-a întins haina pentru a-l prinde, iar Anania a făcut la fel pentru capul lui Azaria, continuând astfel să își demonstreze devotamentul față de cei dragi.
Pomenirea Sfinților Mucenici
Într-o relatare despre Sfinții Mucenici, se spune că după ce lui Anania i s-a tăiat capul, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar un înger al Domnului i-a dus în muntele Gheval, unde au fost așezați sub o stâncă. După patru secole, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ei au înviat și au adormit din nou. Hramul lor se celebrează în biserica mare, iar tradiția ne învață să prăznuim pomenirea lor cu șapte zile înainte de arătarea Stăpânului și de venirea în trup a Domnului nostru Iisus Hristos, având în vedere că aceștia sunt din seminția lui Iuda, din care se coboară Mântuitorul tuturor, Hristos.
Pomenirea Sfinților Mucenici Patermutie, Copri și Alexandru
Această zi este de asemenea dedicată pomenirii Sfinților Mucenici Patermutie, Copri și Alexandru, care au suferit martirajul în vremea lui Iulian Apostatul. Acești sfinți trăiau ca sihaștri în pustia Egiptului. Când Iulian Apostatul a plecat în război împotriva perșilor, a aflat despre ei și i-a adus la el. I-a întrebat pe Patermutie și Copri câți ani au. Patermutie a răspuns că are 75 de ani, iar Copri că are 45 de ani. Tiranul a poruncit să fie scos afară Patermutie și, prin lingușiri, a încercat să-l facă pe Copri să se lepede de Hristos. Patermutie i-a reamintit lui Copri de viața sa de sihastru și de ostenelile sale, întorcându-l astfel la credința în Hristos. Tiranul a ordonat atunci să-i fie tăiat limba lui Copri și să fie întins pe un grătar încins. Deși s-a speriat, Patermutie l-a încurajat și au intrat împreună pe grătar, ieșind nevătămați. Au fost apoi aruncați într-un cuptor cu foc, unde au intrat și monahul Alexandru, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Toți trei au ieșit nevătămați, dar în cele din urmă li s-au tăiat capetele, la porunca tiranului.
Pomenirea Cuviosului Dunale
Tot în această zi, se pomenește și Cuviosul și pururea pomenitul mărturisitor Dunale, care și-a schimbat numele în Ștefan. Dunale era stăpânul unei insule, numită de unii Nivertis și de alții Veroi, situată lângă Gadira, înconjurată de ape oceanice. Deși era foarte bogat, el a ales să trăiască mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii, considerând lucrurile lumești ca fiind de nimic. A lăsat fiii săi stăpâni pe insulă și pe averea sa și s-a dus la Roma, unde a îmbrăcat haina călugărească. A continuat călătoria sa spre Constantinopol, unde a discutat cu împărații Porfirogeneți, Constantin și Roman. Aceștia l-au trimis la Ierusalim, ceea ce a fost dorința sa. Ajuns la Ierusalim, a fost îmbrăcat cu marea schimă de Hristodul, patriarhul de atunci, și a fost numit Ștefan. A suferit multe ocări și bătăi din partea saracinilor, deoarece nu își tăia barba. A revenit în Egipt, unde a fost prins și întemnițat.
Pomenirea Sfântului Mucenic
După o perioadă de șase luni în care a suferit din cauza foamei, setei și altor chinuri, a fost trimis din nou la Amira, stăpânul Egiptului. La porunca acestuia, pururea pomenitul a fost legat cu lanțuri și a fost constrâns să renunțe la Hristos. Cu toate acestea, el s-a împotrivit cu tărie. Deoarece nu a cedat, ci, dimpotrivă, a mărturisit cu îndrăzneală despre Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus multor chinuri. În urma acestor suferințe, s-a îmbolnăvit și, din cauza bolii, a părăsit această viață, anunțându-i-se dinainte, prin voința lui Dumnezeu, sfârșitul său.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, este pomenit și Sfântul Mucenic Iahu, precum și părintele nostru Dionisie cel Nou din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei și care s-a săvârșit în pace. De asemenea, se face pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
