Pomenirea Sfântului Grigorie Decapolitul
În ziua de 20 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul. Acest sfânt provenea din Isauria, fiind născut și crescut într-una dintre cele zece cetăți numită Irinopol, fiu al lui Serghie și al Mariei, în perioada în care necredincioșii luptau împotriva icoanelor. La vârsta de opt ani a fost dat la carte, iar părinții săi, dorind să-l căsătorească, au pregătit totul pentru acest lucru. Însă el, fugi ascuns, căutând să evite eresul celor care se opuneau icoanelor, călătorea din loc în loc, sărutându-i pe cei care mărturiseau pentru sfintele icoane și strângând de la ei folos sufletesc.
Supunându-se la o viață de înfrânare și petrecându-se în aspră nevoință, s-a confruntat cu numeroase ispite, în special cu cele provocate de demoni, ceea ce l-a făcut un mare făcător de minuni. A călătorit în Asia și la Bizanț, dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Apoi s-a dus la Roma, străbătând tot Apusul și impresionând pe mulți prin semnele și minunile pe care le realiza. După aceea, s-a întors la Bizanț și, de acolo, s-a îndreptat spre muntele Olimpului.
Ajungând acolo, s-a îmbolnăvit de idropică, fiind recunoscut doar după voce de cei care îl cunoșteau. Coborând din munte, a mers la Tesalonic și, întorcându-se din nou la Bizanț, l-a întâlnit pe Simeon mărturisitorul, purtătorul de Dumnezeu, aflat în închisoare pentru sfintele icoane. După ce s-a închinat lui și l-a rugat să se roage pentru el, a plecat din această lume în pace. Moaștele acestui sfânt, Grigorie, se află intacte în România, la sfânta Mănăstire Bistrița-Vâlcea, ridicată de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta a adus cu multă cheltuială sfintele moaște la această mănăstire, care continuă să fie făcătoare de minuni, ocrotind astfel mănăstirea de multe primejdii și aducând ajutor și folos pământului. Cei care vin la sfânt cu smerenie și credință găsesc atât tămăduire trupească, cât și sufletească.
Pomenirea Sfântului Proclu
În aceeași zi, se pomenește și de cel între sfinți Părintele nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, ucenicul fericitului Ioan Hrisostom și moștenitor al scaunului acestuia. Părintele Proclu a trăit pe vremea împărăției lui Teodosie cel Mic, în anul 408. Fiind un om cucernic și îmbunătățit, a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. La sosirea sa în Cizic, nu a fost primit de clerul eparhiei, care hirotonisise pe altcineva cu numele Dalmat. Din acest motiv, Proclu s-a întors la Constantinopol, rămânând fără eparhie.
După moartea lui Maximian, patriarhul Constantinopolului, care este prăznuit pe 21 aprilie, Proclu a fost ales patriarh al Constantinopolului, în timp ce moaștele lui Maximian erau încă în altarul marii biserici. El s-a urcat pe scaun în ziua patimilor mântuitoare ale Domnului, adică în Sfânta și Marea Joi. Având o viață binecuvântată și conducând Biserica cu înțelepciune timp de douăsprezece ani și trei luni, s-a mutat la Domnul în pace.
Pătimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor
În această zi se celebrează pătimirea Sfântului Mucenic Dasie din Durostor (Silistra), care a trăit în timpul împăratului Maximian, în jurul anului 298. Cetatea Durostor, situată aproape de Dunăre, era locul unde elinii organizau anual serbarea zeului Cronos. Cu treizeci de zile înainte de această festivitate, ei alegeau un tânăr soldat, pe care îl pregăteau pentru jertfă. Acestuia i se oferea o viață de plăceri, înainte de a fi sacrificat pe altarul lui Cronos.
Când a venit rândul lui Dasie să fie jertfit, colegii săi soldați îl îndemnau să-și împlinească dorințele. Însă Dasie a avut o revelație profundă și a spus: „Fiindcă este să mor, mai bine îmi este să mor pentru Hristos, ca un creștin.” Așadar, el a fost adus în fața guvernatorului, unde a mărturisit cu curaj credința sa în Hristos. Dioclețian și Maximian, aflând despre aceasta, l-au adus înaintea lor și, admirându-i mărturisirea, l-au supus unor torture severe. În cele din urmă, Dasie a fost decapitat, primind astfel cununa muceniciei.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi, se face pomenirea Sfinților Mucenici Nirsa, episcopul, și Iosif, ucenicul său, care au suferit în Persia prin sabie. Nirsa, un episcop venerabil de optzeci de ani, și Iosif, de nouăzeci de ani, au fost martiri alături de alți episcopi, preoți, femei fecioare și sihastre. Toți aceștia au fost supuși la diverse torturi, dar nu și-au lepădat credința, fiind în cele din urmă decapitați, primind astfel cununa muceniciei.
De asemenea, se pomenește și despre Sfinții Mucenici Isachie, Ioan și Savorie, care au fost uciși prin pietre. Tot în această zi, se rememorează și Sfinții Mucenici Gheitazet și alți trei, care au căzut sub sulițele inamicilor. Pomenirea include și Sfantele fecioare Tecla, Vautha și Denahida, care au fost martirizate prin sabie.
În aceeași zi, se celebrează și Sfinții Mucenici Eustatie, Tespesie și Anatolie, care au trăit în Gangria, Galația, în timpul împăratului Maximian, în anul 300. Aceștia erau fiii lui Filoteu și ai Evseviei, tatăl lor provenind din Galația, iar mama din Nicomidia. Eustatie se dedica studiului, în timp ce Tespesie și Anatolie se ocupau cu meseria de vânzători de haine, moștenită de la tatăl lor. Filoteu, întorcându-se din Răsărit, a fost educat în credința lui Hristos de către Luchian, un preot care călătorea cu ei. Acceptând învățăturile acestuia, atât el, cât și fiul său Anatolie s-au botezat. Eustatie și Tespesie, vizitând Nicomidia, au învățat despre Hristos de la fericitul Antim, episcopul orașului, și s-au botezat și ei.
Hirotonirea lui Filoteu și Evstatie
Filoteu a fost hirotonit preot, iar Evstatie a fost hirotonit diacon. În scurt timp, părinții acestor sfinți au decedat. Fiind denunțați la Maximian pentru credința lor creștină, au fost supuși la bătăi cu toiege și încarcerați. În închisoare, un înger divin le-a eliberat legăturile. A doua zi, au fost aruncați în arenă pentru a lupta cu fiarele, dar au ieșit nevătămați din confruntare.
Antonie, comitele, i-a adus la Niceea, unde au fost supuși la diverse chinuri înainte de a fi din nou închiși. În temniță, îngerul divin le-a ușurat durerile, iar trupurile lor au fost vindecate. Văzându-le starea, călăul a decis să-i condamne la moarte prin decapitare. Ajungând la locul executării, sfinții și-au încredințat sufletele lui Dumnezeu în liniște, în timp ce temerarii, cuprinși de frica tiranului, le-au tăiat capetele, trupurile lor având astfel o moarte martirică.
Pomenirea Sfântului Teoctist și a Sfântului Patriciu
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Teoctist mărturisitorul, alături de Patriciul, care a fost famen în timpul împărătesei Teodora, în anul 829. Prin sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
