Pomenirea Cuvioasei Maicii Melania Romana
În această lună, pe data de 31, se sărbătorește pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana. Cuvioasa Melania a trăit în perioada împăratului Honoriu, provenind dintr-o familie nobilă, fiind prima în rândul senatorilor romani. Aceasta avea o iubire profundă pentru Domnul și dorea să ducă o viață de feciorie. Cu toate acestea, părinții ei au hotărât să o mărite, iar ea a avut doi copii. După moartea părinților și a copiilor, Melania a decis să părăsească orașul și să se retragă dincolo de zidurile cetății. Acolo, a dus o viață de schimnicie, ocrotind bolnavii, primind străinii și vizitându-i pe cei închiși și pe cei exilați.
În plus, Melania a vândut toată averea sa, donând 120.000 de galbeni mănăstirilor și bisericilor. La început, obișnuia să mănânce o dată la două zile, ulterior reducându-și alimentația la o dată la cinci zile, mâncând doar sâmbăta și duminica. Avea o caligrafie foarte frumoasă și decorativă. Ulterior, a călătorit în Africa, unde a stat timp de șapte ani. După ce a împărțit averea și acolo, s-a îndreptat spre Alexandria, iar din Alexandria spre Ierusalim, unde a trăit într-o chilie. A reușit să adune în jurul ei 90 de fecioare, pe care le întreținea cu tot ce le era necesar.
Într-o zi, îmbolnăvindu-se grav de dureri la coaste, a chemat pe episcopul Teofil din Elefterupole. S-a împărtășit cu Sfintele Taine, și-a luat rămas bun de la surorile sale, spunând ultimele cuvinte: „Așa s-a făcut, precum a hotărât Dumnezeu!” și și-a dat duhul în mâinile Domnului.
Pomenirea Sfântului Zotic, Hrănitorul de Orfani
În aceeași zi se pomenește și Sfântul Zotic, hrănitorul de orfani. Sfântul Zotic s-a născut în vechea Romă, având o origine nobilă. Din tinerețe a dobândit toată învățătura vremii, devenind un om foarte învățat. A fost adus din Roma la Constantinopol de împăratul Constantin, unde a primit titlul de magistru. Împreună cu el au venit în Constantinopol și alți oameni de frunte din Roma, precum magistrul carului, Paulin, nepotul său Olimvrie și mulți alții, inclusiv Zotic.
Se spune că în acea perioadă, lepra a bântuit Constantinopolul, iar împăratul a ordonat ca toți bolnavii de lepră să fie aruncați în adâncul mării. Zotic, acest om cu un caracter nobil, a refuzat să accepte o astfel de soartă pentru cei bolnavi și, fiind îmbătat de o dorință divină, s-a prezentat împăratului, spunând: „Împăratul să dea robului său mult aur pentru a cumpăra mărgăritare și pietre prețioase spre mărirea împărăției sale, căci robul său este binecunoscut în aceste lucruri!”
Împăratul a poruncit imediat să i se ofere aur. Zotic, iubitor de Dumnezeu și iscusit în faptele bune, a luat aurul cu bucurie. Cu acești bani, el a salvat de la moarte pe toți cei pe care prefectul orașului îi condamna la moarte, plătind sume mari pentru a-i elibera. I-a dus pe leproși, departe de Constantinopol, într-un munte numit Eleon, unde a construit colibe pentru a le oferi adăpost.
Întâmplări din viața Sfântului Zotic
Într-o vreme în care leproșii erau numeroși, Sfântul Zotic le aducea zilnic hrană din belșug. Mulți locuitori se temeau că această generozitate ar putea provoca o mare foamete în oraș.
După trecerea marelui împărat Constantin, întreaga împărăție a fost preluată de fiul său, Constantie. Acesta nu era ortodox, ci arian, și a supus mulți credincioși la diverse chinuri. Îl disprețuia pe Sfântul Zotic din cauza credinței sale, dar se abținea să-i facă rău din respect pentru tatăl său, Sfântul Constantin. Totuși, a găsit o pricină pentru a-l distruge, acuzându-l că aduce lepra în oraș. În același timp, fiica împăratului s-a îmbolnăvit de lepră, iar tatăl ei a decis să o arunce în mare. Sfântul Zotic, ca de obicei, a intervenit, plătind o sumă călăilor pentru a o salva și a o duce printre ceilalți leproși.
Cu voia lui Dumnezeu, foametea a lovit Constantinopolul, iar orașul a început să sufere de lipsuri alimentare. Împăratul, dorind să afle cauza acestei crize, a fost influențat de clevetitorii care l-au acuzat pe Zotic că este responsabil pentru foamete, din cauza hranei pe care o oferea leproșilor.
Când a aflat de aceste acuzații, împăratul și-a stăpânit mânia, dar, lăsat de influențele negative, a poruncit să-l captureze pe sfânt. Zotic, auzind de planul de a fi prins, s-a dus pe ascuns la palatul împărătesc și s-a prezentat împăratului. Acesta, în batjocură, l-a întrebat dacă a sosit corabia cu mărgăritare și pietre prețioase. Sfântul Zotic i-a răspuns că poate să vină să le vadă.
Împăratul a plecat fără ezitare, iar Zotic s-a îndreptat spre Muntele Eleon, unde a cerut fraților săi în Hristos și fiicei împăratului să iasă din colibe, purtând făclii pentru a-l întâmpina.
La sosirea împăratului, acesta a fost uimit de numărul leproșilor și a întrebat cine sunt aceștia. Sfântul Zotic i-a răspuns, arătându-i cu degetul: „Aceștia sunt pietrele prețioase și mărgăritarele pe care le-am cumpărat în neguțătorie!”. Împăratul a considerat acest răspuns o ironie, s-a înfuriat și a ordonat să-l lege pe Sfântul Zotic de catâri sălbatici, trimițându-l fără milă, cu scopul de a-i curma viața, sfâșiindu-i mădularele.
Porunca a fost executată imediat, iar împăratul a asistat la tot procesul. Catârii, împinși de călăi, l-au târât pe sfânt de pe vârful dealului până în vale. Mădularele lui s-au împrăștiat, iar ochii i-au ieșit din orbite. În locul unde s-au desfășurat aceste evenimente, a izvorât imediat o apă curată, bună de băut, capabilă să vindece orice boală, spre lauda și slava lui Dumnezeu și a slujitorului său. Fericitul și-a dat sufletul în timp ce era târât de catâri, iar aceștia au rămas nemișcați, deși erau sub impulsul călăilor.
Crucea și Milostivirea Împăratului
Biciuiți cu asprime de călăi, cățeii au început să strige cu glas omenește, evidențiind cruzimea și nebunia împăratului, numindu-l orb și nesimțit. În acest context, s-a decis ca trupul cuviosului să fie îngropat în acel loc. La auzul acestui lucru, împăratul a fost copleșit de uimire. Plin de regret, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi și inima zdrobită, implorând milă pentru faptele sale comise din ignoranță. Astfel, a poruncit ca trupul mucenicului să fie îngropat cu mare grijă și cinste.
Împăratul a mai dispus, în mod urgent, construirea unei clădiri mari pentru leproși, folosind fonduri imperiale, clădire ce urma să aibă multe curți și anexe, dedicând veniturile multor moșii acestei cauze. De asemenea, Sfântul Zotic, prin harul divin, continuă să săvârșească nenumărate minuni până în prezent.
Pomeniri Sfinte
În această zi, se face pomenirea Sfântului Ghelaşie, care a trecut în pace. De asemenea, se amintesc cele zece fecioare din Nicomidia, care, suferind torture cumplite, și-au dat viața. Tot în această zi, se pomenește Sfânta Muceniță Olimpiodora, care a murit în flăcări, și Sfântul Gaiu, care a trecut la cele veșnice în pace. Pomenim și Sfânta Muceniță Nemia, care a fost ucisă cu sabia, precum și Sfântul Mucenic Vusiride, ce a sfârșit sub loviturile femeilor cu suveici. În final, se face pomenirea Sfântului Mucenic Gaudentie.
Cu ajutorul rugăciunilor lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
