Ce reprezintă colindatul?
Colindatul este un obicei străvechi în care tinerii din comunitate au un rol central, însă și copiii sunt încurajați să participe, deoarece peste câțiva ani, vor fi la rândul lor cei care vor duce mai departe această tradiție. În Ajun, copiii se alătură grupurilor de colindători, adesea însoțiți de băieți mai mari, prieteni sau colegi, care se adună pentru a repeta colindele. De regulă, fetele nu colindă decât atunci când sunt foarte mici și doar în vecinătate sau la rude. Rolul lor este să pregătească casa, primind colindătorii cu bunătăți și vin.
În ajunul Nașterii Domnului, copiii, îmbrăcați în haine de sărbătoare și cu trăistuțe pentru daruri, pornesc din casă în casă. Aceștia evită locuințele îndoliate pentru a nu le agrava tristețea. Gospodarii îi primesc cu bucurie, amintindu-și de propria copilărie. Colindătorii cântă de obicei în curte sau la fereastră, interpretând un colind. Uneori, se împart în două grupuri și cântă în stil antifonic, alternând versurile. După ce termină, primesc darurile, mulțumesc și se îndreaptă spre următoarea casă. În unele sate, dacă copiii nu sunt bine primiți sau nu sunt mulțumiți de daruri, pot „descolinda”, adică în loc să ureze lucruri bune, rostesc urări negative.
În anumite zone, copiii pleacă cu Moș-Ajunul în noaptea de 24 decembrie sau în dimineața Ajunului, mai ales în sudul și vestul țării, cum ar fi în Banat, sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei. Aceștia se adună în grupuri mici, îmbrăcați în costume tradiționale, și strigă la ferontele: „Bună dimineața la Moș-Ajun!” Unii adaugă și formule de bun augur. Gazda le răspunde cu daruri, cum ar fi colaci, mere, nuci, carne, cornuri, bomboane, biscuiți și bani. Colindele pe care le cântă sunt scurte, unele având un ton umoristic, iar altele fiind simple cereri. În sudul Olteniei, copiii obișnuiesc să lase paie în curte, simbolizând dorința de a avea pui mulți. În regiunile sudice și vestice, copiii sunt adesea denumiți „pițărăi”.
