Impactul falimentului bancar asupra deponenților și debitorilor
Apariția unor blocaje financiare semnificative sau falimentul unei bănci din România generează frecvent neliniște în rândul clienților, în special în ceea ce privește siguranța economiilor și soarta ratelor în curs de plată. Aceste situații sunt reglementate de Legea nr. 311/2015 referitoare la schemele de garantare a depozitelor și de normele emise de Banca Națională a României (BNR), care fac o distincție clară între statutul de deponent și cel de debitor.
Dacă aveți depozite la o bancă aflată în dificultate financiară, nu ar trebui să vă faceți griji, însă acest lucru depinde în mare măsură de banca respectivă. Unele bănci care participă la schema națională de garantare beneficiază de protecție prin intermediul Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB). Plafonul maxim de despăgubire este echivalentul în lei a 100.000 de euro, limită aplicabilă per deponent și per instituție de credit. Totuși, există și bănci care nu sunt parte a acestei scheme de garantare.
„Regula plafonului de 100.000 de euro se referă la totalitatea creanțelor pe care un client le are la o singură bancă. Dacă o persoană fizică primește salariul pe card și, în același timp, are depozite constituite în lei sau valută la aceeași instituție bancară, toate aceste sume se cumulează. Despăgubirea se va calcula pe baza totalului, nu pe fiecare cont în parte”, a declarat un expert în domeniul juridic și fiscal.
În cazul în care o bancă nu își mai poate îndeplini obligațiile și se declanșează procedura de compensare, FGDB are responsabilitatea de a pune la dispoziția deponenților sumele garantate în maxim șapte zile lucrătoare. Pentru sumele care depășesc plafonul de 100.000 de euro la o singură bancă, rambursarea nu se realizează automat prin acest fond, ci depinde de valorificarea activelor băncii în cadrul procedurii de lichidare.
Din această cauză, clienții care dispun de lichidități mai mari aleg frecvent să își diversifice economiile în mai multe bănci autorizate, beneficiind astfel de protecția legală pentru fiecare dintre acestea. Legea prevede de asemenea reguli distincte pentru conturile deschise pe numele mai multor titulari, iar plafonul se calculează în funcție de cota-parte a fiecăruia. Există și excepții care protejează anumite sume, cum ar fi cele rezultate din tranzacții imobiliare cu destinație locativă, peste limita standard, pentru o perioadă determinată.
Înainte de a deschide un cont, este recomandat ca deponenții să verifice dacă instituția financiară respectivă participă la schema de garantare din România și care sunt condițiile specifice ale produsului ales, în cadrul filtrelor de supraveghere și redresare aplicate de BNR.
În ceea ce privește clienții cu credite active, încetarea activității băncii nu conduce la anularea datoriilor. Portofoliile de împrumuturi constituie active ale băncii respective și, în timpul procedurilor de rezoluție sau faliment, acestea sunt preluate de alte bănci sau entități financiare autorizate. „Deschiderea procedurii de insolvență sau faliment împotriva băncii nu exonerează împrumutatul de obligația de a plăti ratele. Această obligație rămâne în vigoare conform contractului de credit inițial, care constituie baza legală a relației dintre debitor și creditor,” a mai adăugat expertul.
Preluarea portofoliului și obligațiile debitorilor
Preluarea portofoliului de către o altă entitate nu permite modificarea unilaterală și automată a clauzelor contractuale. Totuși, debitorii sunt obligați să urmărească notificările oficiale primite pentru a fi la curent cu noul creditor și coordonatele bancare unde trebuie să efectueze plățile scadente, a subliniat un expert în domeniul juridic și fiscal.
Băncile falimentare și IFN-urile în România
În România, ultimul faliment bancar care a necesitat activarea plăților prin Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a avut loc în 2006, când Nova Bank a intrat în faliment. Acest eveniment a survenit după o serie de prăbușiri bancare la începutul anilor 2000, când au dispărut de pe piață instituții precum Bankcoop, Banca Internațională a Religiilor și Banca Turco-Română.
Ulterior, dispariția unor bănci de pe piața locală, cum ar fi sucursala Bank of Cyprus din Constanța, în 2013, sau instituții precum Volksbank, Bancpost și OTP Bank, nu a fost cauzată de faliment, ci de transferuri de portofolii, fuziuni și achiziții. În contrast, pe segmentul instituțiilor financiare nebancare (IFN), care nu atrag depozite de la populație, ci oferă doar finanțări, cazurile de insolvență, faliment sau radiere au fost mult mai frecvente în ultimele două decenii. Exemple de astfel de societăți includ Romexterra Leasing IFN, Sigma Leasing IFN și Finance One IFN. În aceste situații, debitorii au continuat să își achite datoriile către lichidatori sau către entitățile care au preluat portofoliile de creanțe.
