Eforturile Europene pentru Coeziune Strategică și Autonomie
Într-o lume marcată de incertitudini, eforturile europene de a spori coeziunea strategică și autonomia sunt afectate de relațiile tensionate dintre Franța și Turcia, doi dintre cei mai influenți actori de securitate ai continentului. Stabilirea unei agende comune în jurul Ucrainei, în special în ceea ce privește problemele de securitate din Marea Neagră, ar putea reprezenta un prim pas important.
În ultima decadă, relațiile franco-turce au variat între un pragmatism rece și o rivalitate deschisă, rezultată din crizele din Mediterana de Est, Libia și dintr-o competiție geopolitică mai amplă legată de apropierea de Europa. Tensiunile dintre președintele francez Emmanuel Macron și președintele turc Recep Tayyip Erdogan au transformat de multe ori divergențele strategice în conflicte interumane.
Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a modificat însă radical contextul strategic pentru ambele țări. Flancul estic al Europei, centrat pe Marea Neagră, a devenit o zonă de conflict activ și un element esențial al arhitecturii de securitate europene. În același timp, imprevizibilitatea Statelor Unite determină europenii să dezvolte o arhitectură de securitate mai credibilă.
În acest context, gândirea strategică a Europei și a Turciei tinde să se alinieze din ce în ce mai mult, însă rezultatele concrete rămân rare. Datorită rolului său de lider în domeniul securității și relației speciale cu Ankara, Franța are o responsabilitate semnificativă de a acționa. Este puțin probabil ca Parisul să se apropie de Turcia ignorând divergențele existente; acestea sunt încă prezente. Totuși, o colaborare în direcția autonomiei strategice ar putea facilita o resetare a relațiilor, cu condiția ca ambii lideri să se concentreze pe un set restrâns de priorități comune.
Problemele din relațiile franco-turce nu sunt recente. În 1968, președintele Charles de Gaulle a efectuat o vizită în Turcia, subliniind importanța unei relații politice directe. Ideile sale sunt încă relevante: ambele țări au căutat întotdeauna să-și mențină un spațiu de manevră suveran și să acționeze dincolo de aliniamentele rigide, prioritizând canalele bilaterale în fața intereselor vitale de securitate.
Pentru Paris și Ankara, războiul din Ucraina reprezintă, de asemenea, un test al capacității lor de a menține o ordine de securitate stabilă. Franța consideră apărarea Ucrainei ca un demers european bazat pe forța militară și tehnologică, pe dominația industrială și pe descurajarea credibilă. Turcia, pe de altă parte, abordează conflictul din perspectiva stabilității în Eurasia – un interes legat de apartenența sa la NATO, dar pe care Ankara îl susține indiferent de relația cu Alianța.
Suprapunerea intereselor este funcțională, nu ideologică. În contextul retragerii americane, ambele țări au motive să stabilizeze regiunea extinsă a Mării Negre și să contureze aranjamentele de securitate postbelice, prevenind o nouă agresiune din partea Rusiei. Din fericire, mai multe divergențe regionale care au amplificat tensiunile dintre cele două națiuni sunt acum mai puțin acute decât în perioada 2019-2021.
În estul Mediteranei, antagonismele persistă, însă canalele de comunicare dintre Grecia și Turcia s-au redeschis parțial. Ciprul ar putea reprezenta, de asemenea, o oportunitate neașteptată în urma victoriei recente.
Tufan Erhürman și alegerile din 2025
Tufan Erhürman a anunțat că va candida pentru funcția de președinte al comunității turco-cipriote în cadrul alegerilor programate pentru octombrie 2025. Un aspect central al campaniei sale este relansarea discuțiilor pentru reunificarea insulei, ceea ce subliniază angajamentul său față de acest proces.
Dinamică pozitivă în Caucazul de Sud
În același timp, perspectiva unui acord de pace între Armenia și Azerbaidjan contribuie la crearea unei dinamicii favorabile în Caucazul de Sud. Guvernul armean actual își propune să normalizeze relațiile cu Turcia, o dezvoltare care ar trebui să fie salutată și sprijinită de Franța, cel mai apropiat aliat european al Erevanului.
Coordonare între Paris, Ankara și Erevan
Franța și Turcia au oportunitatea de a dezvolta o coordonare pragmatică tripartită cu Armenia, având în vedere că interesele lor se aliniază în anumite aspecte. Această colaborare ar putea deschide noi perspective pentru stabilitatea și prosperitatea regiunii.
