Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța lansează proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Începând cu data de 1 ianuarie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat un proiect dedicat istoriei locale, intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Această inițiativă oferă o oportunitate unică de a explora, în fiecare zi a anului, evenimente relevante, personalități influente, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care ilustrează povestea bogată a Constanței și a Dobrogei.
Proiectul se va concentra, în special, pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, un interval marcat de transformări esențiale pentru oraș, de la statutul de oraș-port la cel de poartă maritimă a României moderne. Cu toate acestea, istoria Constanței va fi explorată în întregimea ei, acoperind o perioadă extinsă, din preistorie până în prezent.
Vinerea Patimilor și semnificația sa
Vinerea Patimilor, cunoscută și sub denumirea de Vinerea Mare, reprezintă un moment esențial în calendarul creștin-ortodox, marcând răstignirea și moartea lui Iisus Hristos. Este o zi dedicată reculegerii profunde, în care credincioșii își amintesc de judecata, condamnarea și drumul spre Golgota, culminând cu sacrificiul Mântuitorului.
În acest cadru spiritual, crucea devine un simbol puternic, reprezentând atât sacrificiul, cât și speranța în Înviere. De aceea, pe 10 aprilie, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, va fi evidențiată o piesă arheologică deosebită din patrimoniul muzeului: o cruce din calcar cochilifer, datată în secolul al VI-lea d.Hr., descoperită la Callatis, care reprezintă o mărturie importantă a organizării creștine în provincia romană Scythia Minor.
Descoperirea crucii și inscripția sa
Crucea a fost găsită în anul 1960, în timpul unor lucrări de sistematizare a orașului, în zona unde s-a construit noul spital balnear, în apropierea moscheii și a cimitirului turcesc. Artefactul este rupt în două, având brațul inferior incomplet. Interesant este că piesa este bilingvă, având inscripții atât în limba greacă, cât și în limba latină.
Inscripția în limba latină, tradusă, spune: „Aici s-a făcut rugăciune spre pomenirea episcopilor Ștefan…”. Această inscripție subliniază existența episcopilor în alte orașe din Scythia Minor, nu doar în Tomis. În volumul „Inscripții grecești și latine din secolele IV-XIII descoperite în România”, se menționează că rugăciunea a fost făcută de cei în viață, fie prin mijlocirea altora, în cazul celor decedați. Pomenirea a avut loc într-un context funerar, posibil într-un oratorium sau cimitir, sărbătorind aniversarea morții unui episcop sau o sărbătoare religioasă.
Istoricul organizării ecleziastice în provincie
Studiile istorice indică faptul că această provincie a avut un statut special în ceea ce privește organizarea ecleziastică, fiind divizată în mai multe episcopii. Este relevant de menționat că utilizarea pietrelor funerare sub formă de cruce a început să devină prevalentă începând cu secolul al VI-lea d.Hr.
Crucea de la Callatis și semnificația sa
Crucea de la Callatis face parte dintr-un fenomen mai amplu, caracteristic epocii romano-bizantine, când simbolul creștin a început să fie din ce în ce mai vizibil în viața cotidiană și în practicile funerare. Această cruce nu reprezintă doar o simplă piatră de mormânt, ci este o dovadă a credinței comunităților din acea perioadă și a modului în care acestea își onorau strămoșii.
