Valoarea istorică și contextul descoperirilor
Leonard Woolley a subliniat, în 1922, că importanța istorică a unui obiect nu derivă din natura sa, ci din contextul în care a fost găsit. Această observație devine relevantă în analiza lucrării Georgianei Ţăranu, „Nicolae Iorga şi seducţia fascismului italian”.
Nicolae Iorga – figură emblematica a culturii române
Nicolae Iorga este recunoscut ca una dintre cele mai semnificative personalități ale istoriei române, un simbol cultural și un reper în discuțiile despre diverse subiecte. Cu toate acestea, este esențial să ne amintim că, înainte de toate, Iorga a fost un om. Contribuțiile sale, care ne-au fost transmise, dobândesc o valoare și mai mare printr-o înțelegere aprofundată a contextului în care a trăit și a scris. Eforturile Georgianei Ţăranu de a descoperi, analiza și conecta acest context la figura lui Nicolae Iorga aduc un aport semnificativ la cunoștințele existente despre el.
Fascismul italian și percepția lui Iorga
Subiectul fascismului italian, deși nepopular în contextul actual, este abordat de cartea Georgianei Ţăranu, care reușește să depășească prejudecățile și ignoranța colectivă legate de o perioadă crucială din istoria României. Autoarea ne provoacă să ne întrebăm cum a devenit Iorga „brokerul cultural al Italiei fasciste la București” și cum și-a justificat opțiunile. Ea afirmă: „Cartea mea este demitizantă doar pentru cei care preferă miturile promovate de regimul național-comunist.”
Ţăranu argumentează că, pentru a înțelege adevărata natură a lui Iorga, trebuie să recunoaștem că și el, la fel ca alți intelectuali de seamă ai vremii, a fost atras de regimuri extremiste. Interesant este faptul că, deși a fost un susținător al lui Mussolini, Iorga s-a opus cu vehemență fascismului german și, în cele din urmă, și celui românesc. Analiza sa asupra fascismului italian era conservatoare, prezentând această mișcare ca o regenerare națională și morală, condusă de un lider binevoitor, în conformitate cu tradițiile politice italiene.
Astfel, fascismul lui Mussolini, cu rădăcini adânci în istoria italiană, promitea o revenire la măreția Romei antice, ceea ce a influențat și percepția lui Iorga asupra acestuia.
Importanța relațiilor culturale dintre România și Italia în perioada fascistă
Inițiativele lui Nicolae Iorga au avut un impact semnificativ asupra consolidării relațiilor culturale și politice între români și italieni, fiind recunoscut ca un important mediator cultural în perioada fascistă din Italia. Iorga a început să-și construiască o rețea extinsă de contacte în Italia la începutul secolului XX, continuând această activitate chiar și după ascensiunea fascismului în 1922. Această rețea, mai vastă decât a altor intelectuali, l-a transformat pe Iorga în ceea ce se poate considera un broker cultural al Italiei fasciste la București.
După Primul Război Mondial, Iorga a fost izolat de cercurile de putere, inclusiv de Ionel Brătianu și de Casa Regală, ceea ce l-a determinat să dezvolte o formă de paradiplomație. Aceasta a funcționat în paralel cu politica externă a statului român și a susținut cauza anti-revizionistă. Relația sa cu regimul lui Mussolini a fost influențată de temerile că guvernul italian ar putea sprijini revizionismul maghiar, un lucru care s-a și întâmplat.
Apropierea lui Iorga de Italia fascistă s-a aliniat și cu dorințele diplomației fasciste de a găsi susținători favorabili în București. Mulți intelectuali români au fost atrași de fascismul italian, văzându-l ca o a treia cale între democrație și comunism, dar Iorga a fost singurul cu o autoritate și o influență deosebită în acea perioadă. Astfel, angajamentul său față de Italia fascistă rămâne un subiect rar discutat, dar semnificativ.
Reflecții asupra fragilității rațiunii
Georgiana Ţăranu, asist. univ. dr. la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius” din Constanța, a dedicat mai bine de un deceniu cercetării acestui subiect. Lucrările sale reflectă „puterea seducătoare a ideologiei fasciste, vanitatea lui Iorga, dar și riscurile ambițiilor politice”. Ţăranu subliniază că povestea sa ilustrează fragilitatea rațiunii chiar și la intelectuali de excepție, care pot fi atrași de idei fără a considera costurile sociale implicate.
În cadrul unei declarații, autoarea a menționat că scopul lucrării nu este de a judeca, ci de a explora contextul mai larg și de a explica cum a fost posibilă această atracție față de fascism. Ea a adăugat că a supune critici intelectuali de renume este un demers curajos, iar analiza lui Nicolae Iorga este cu atât mai provocatoare.
Lansarea cărții
Cartea a fost prezentată publicului pe 30 octombrie, la Biblioteca Județeană „I.N. Roman”, în prezența directorului instituției și a unui număr mare de participanți, subliniind importanța subiectului dezbătut.
Ofensiva culturală împotriva sedentarismului intelectual
Recent, a avut loc un eveniment moderat de prof.univ.dr.habil. Angelo Mitchievici și conf.univ.dr. Daniel Citirigă, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice de la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Aceasta a fost dedicată unei lucrări ce reprezintă o teză de doctorat susținută la Institutul N. Iorga al Academiei Române, având ca subiect seducția lui Nicolae Iorga față de fascismul italian.
Daniel Citirigă a subliniat importanța lucrării, evidențiind că aceasta abordează un subiect rar întâlnit în istoriografia românească și că Georgiana Ţăranu reușește să-l trateze cu un echilibru remarcabil, bazându-se pe documente din arhivele românești și italiene, precum și pe o bibliografie solidă dedicată fascismului. El a caracterizat demersul de a supune criticii o figură emblematică precum Nicolae Iorga ca fiind unul curajos și necesar în contextul actual.
