Decizia Curții de Arbitraj privind Castelul Bran
Curtea de arbitraj cea mai importantă din lume, situată în Statele Unite, a hotărât ca compania CADB, responsabilă cu administrarea Castelului Bran, să fie transferată integral moștenitorilor Principesei Ileana a României. Aceștia au împărțit firma cu avocații lor, conform unor surse din domeniu. Castelul Bran a fost retrocedat legal în 2006 moștenitorilor Principesei Ileana, însă compania care gestiona activitățile comerciale ale proprietății a fost împărțită în mod egal între avocații de la Herzfeld & Rubin și Rubin, Meyer, Doru & Trandafir.
Despre Castelul Bran
Castelul Bran, cunoscut și sub denumirile de die Törzburg sau Terzburg în germană și Törcsvár în maghiară, este un monument istoric și arhitectural situat în Culoarul Rucăr-Bran, la aproximativ 30 de kilometri de Brașov, în regiunea etnografică Țara Bârsei din sud-estul Transilvaniei.
Istoria Castelului
În secolul al XIII-lea, zona cetății Bran a fost supusă jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. Între anii 1211 și 1225, aceasta a făcut parte din posesiunile Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei în 17 noiembrie 1377 le confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a construi o nouă cetate de piatră la Bran, pe cheltuiala și cu meșterii lor. Regele promite astfel brașovenilor că, în cazul în care Țara Românească va ajunge în stăpânirea lor, vama va fi relocată de la Rucăr la Bran. Această referire la o „nouă cetate de piatră” sugerează că fortificația care urma să fie edificată aici a fost precedată de o fortificație anterioară, probabil din lemn, construită de Cavalerii Teutoni.
Numele menționat în actul din 1377, Tydricus sau Theodericus, este asociat cu numele german Dietrich, posibil cel al comandorului din ierarhia Ordinului Teuton care a comandat și poate chiar a construit castelul Dietrichstein. În 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a utilizat castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, îndepărtându-l pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân.
În anul 1407, Sigismund îi conferă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran și Bologa. Castelul Bran rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În 1427, proprietatea castelului a trecut de la scaunul Brașovului la Coroana Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului.
La 1 decembrie 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul reginei Maria a României, ca semn de apreciere pentru contribuția sa la Marea Unire. După decesul reginei în 1938, castelul a fost moștenit de principesa Ileana, căsătorită cu arhiducele Anton din familia imperială de Habsburg. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ileana s-a întors cu familia în țară și a locuit la Bran, unde a deschis un spital pentru victimele conflictului. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind deschis publicului începând cu 1956, amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987, a început un proces de restaurare, finalizat în linii mari în…
Retrocedarea Castelului Bran
Castelul Bran, renumit pentru legăturile sale cu legenda lui Dracula, a fost redeschis ca muzeu în 1993, reintegrându-se astfel în circuitul turistic. La 18 mai 2006, după o serie de proceduri legale, castelul a fost retrocedat moștenitorilor legali ai familiei de Habsburg. Totuși, statul român, prin intermediul Ministerului Culturii, a continuat să administreze castelul pentru o perioadă de tranziție de trei ani.
Începând cu data de 1 iunie 2009, castelul a intrat complet în posesia moștenitorilor Principesei Ileana, respectiv arhiducele Dominic de Habsburg, arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și arhiducesa Elisabeta Sandhofer.
