Capacitatea de exercițiu a minorilor: reguli și excepții
În general, o persoană obține capacitatea deplină de exercițiu la împlinirea vârstei de 18 ani, când devine major. Totuși, există două excepții notabile de la această regulă.
Excepții de la regula majoratului
Prima excepție se referă la minorii căsătoriți, care dobândesc capacitatea deplină de exercițiu prin căsătorie. A doua excepție este emanciparea, un proces care recunoaște anticipat capacitatea de exercițiu deplină pentru minorii care nu au ajuns la vârsta majoratului, având astfel capacitate restrânsă de exercițiu.
Conform articolului 40 din Codul Civil, instanța de tutelă poate acorda capacitatea deplină de exercițiu minorului care a împlinit 16 ani, dar doar pentru motive temeinice. Totuși, legislația nu definește în mod clar ce constituie aceste motive, lăsând astfel evaluarea lor la latitudinea instanței. Aceasta va analiza fiecare caz în parte, realizând un control de oportunitate al procesului de emancipare.
Motivarea emancipării
În practică, cel mai frecvent motiv pentru acordarea emancipatului este nașterea sau concepția unui copil. De asemenea, absența ocrotirii părintești, cum ar fi cazul unui minor de 17 ani a cărui mamă lucrează în străinătate și tatăl este decedat, este un alt motiv valid.
Legea stipulează că, în cazul emancipării, instanța trebuie să asculte părinții sau tutorele minorului și, dacă este necesar, să solicite avizul consiliului de familie. Emanciparea trebuie să fie întemeiată exclusiv pe interesul superior al minorului, neputând fi justificată de dorința părinților de a obține avantaje financiare sau sociale sau de a se elibera de răspunderea pentru comportamentul minorului.
Drepturile minorului emancipat
Odată cu emanciparea, minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu, ceea ce îi permite să exercite independent o serie de drepturi. Acestea includ, de exemplu, dreptul de a încheia acte juridice de dispoziție cu valoare semnificativă, dreptul de a-și exercita autoritatea părintească asupra propriilor copii și dreptul de a se căsători.
Statutul juridic al minorului emancipat
În urma acordării capacității de exercițiu deplină, minorul emancipat se află într-o situație juridică specifică. Astfel, acesta iese de sub autoritatea părintească, dar rămâne copil în relația cu părinții săi. De asemenea, părinții nu mai sunt responsabili pentru faptele minorului emancipat, conform codului civil, însă obligația de întreținere a acestuia, în cazul în care continuă studiile, rămâne valabilă. Este important de menționat că persoana emancipat rămâne un „minor emancipat” până la împlinirea vârstei de 18 ani, fără a deveni astfel un adult în sensul deplin al termenului.
