Litigii de moștenire în România
În instanțele din România se află mii de cauze civile care abordează diferite conflicte între copii și părinți, dar și între moștenitori. Aceste cazuri au un numitor comun: disputa pentru bunurile ce au aparținut părinților. Există, însă, situații în care părinții nu doresc să împartă averea în mod egal între moștenitori sau preferă să lase totul unui singur copil. Ce soluții există în aceste cazuri?
Se întâlnesc frecvent situații în care moștenitorii se judecă pentru bunurile mobile și imobile lăsate de părinți. De asemenea, există cazuri în care unul sau ambii părinți refuză să împartă bunurile moștenitorilor în mod egal.
Un exemplu relevant ar fi un părinte care are doi moștenitori și decide să lase apartamentul său doar unuia dintre ei. Aceasta ridică întrebarea dacă putem vorbi despre dezmoștenirea unuia dintre copii.
Conform legii, atâta timp cât părinții sunt în viață, bunurile lor aparțin în totalitate acestora, iar ei au dreptul de a le gestiona conform dorințelor lor. În aceste condiții, părinții pot transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor unui singur copil printr-un contract de vânzare-cumpărare, cu acordul acestuia, fără nicio formă de constrângere.
Orice altă modalitate de transmitere a bunurilor poate fi contestată în instanță, fie că este vorba despre un testament sau alte tipuri de contracte.
Regulile Codului civil
În general, un singur copil moștenește întreaga moștenire (100%) în absența unui soț supraviețuitor sau, dacă există, acesta va primi o cotă, restul revenind copilului, care este considerat moștenitorul universal legal. Totuși, copilul are dreptul la rezerva succesorală, o parte din moștenire care nu poate fi exclusă prin testament, chiar dacă părintele ar dori să-l dezmoștenească.
Atunci când dintre cei doi părinți rămâne doar unul (soțul supraviețuitor), copilul moștenește 75% din averea defunctului, în timp ce ceilalți 25% revin părintelui supraviețuitor.
În cazul unui testament, acesta nu poate exclude complet copilul de la moștenire. Acesta are dreptul la rezerva succesorală, care reprezintă jumătate din ceea ce ar fi moștenit în absența testamentului (adică 3/4 din 75%, ceea ce echivalează cu 56,25% din totalul moștenirii, conform exemplului anterior).
Rezerva succesorală este o parte a moștenirii care nu poate fi lăsată altor persoane prin testament. Legea garantează copilului acest drept, protejându-i astfel interesele economice.
Opiniile specialiștilor: condițiile dezmoștenirii unui copil
„În esență, un părinte sau părinții nu pot dezmoșteni copiii în totalitate decât în cazul unor acte de ingratitudine sau nedemnitate,” afirmă specialiștii.
Ingrafitatea se referă la situații în care, de exemplu, o persoană este condamnată penal pentru comiterea unei infracțiuni cu intenția de a-l omorî pe cel care lasă moștenirea (uciderea părinților sau a unui părinte) sau pentru săvârșirea unei infracțiuni care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la momentul faptei, ar fi restrâns dreptul de moștenire al făptuitorului.
De asemenea, există noțiunea de nedemnitate judiciară, care poate interveni în diverse circumstanțe.
Excluderea de la moștenire
Conform legislației, există anumite situații în care o persoană poate fi exclusă de la moștenire:
- persoana care a fost condamnată penal pentru fapte grave de violență, fie fizică, fie morală, comise intenționat împotriva celui care lasă moștenirea, sau care a rezultat în moartea victimei;
- persoana care, cu rea-credință, a ascuns, alterat, distrus sau falsificat testamentul defunctului;
- persoana care a împiedicat, prin viclenie sau violență, pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
În esență, chiar dacă cineva este exclus printr-o dispoziție testamentară, acesta va primi, totuși, jumătate din cota rezervată care i-ar fi revenit. De asemenea, persoanele care au drept de moștenire, dar nu sunt rezervatare, pot fi dezmoștenite prin testament.
Daniel ALBU
