Cojocul: Piesa de Port Popular Românesc
Cojocul reprezintă o componentă esențială a portului popular românesc, fiind integrat în ansamblul vestimentar din majoritatea regiunilor etnografice ale țării. Conform informațiilor de la Muzeul de Artă Populară din Constanța, meșteșugul cojocăritului s-a dezvoltat din necesități climatice, iar blana de miel a fost un material accesibil, mai ales în zonele unde păstoritul constituia o activitate principală.
Semnificația Ceremonială a Cojocului
De-a lungul timpului, această piesă vestimentară a dobândit o semnificație ceremonială, având și valențe apotropaice. Pieptarele din blană erau purtate cu ocazia unor evenimente festive precum nunți, hore sau târguri, și au devenit simboluri ale identității și afirmării sociale.
Pieptarul din Bistrița-Năsăud
În zona etnografică Bistrița-Năsăud, un exemplu specific este pieptarul bărbătesc cu ciucuri. Acesta este realizat din blană albă de miel, având o deschidere frontală și o cromatică vibrantă, datorată ciucurilor din mătase policromă. Pe piept și spatele pieptarului se găsesc broderii florale lucrate cu lânică în nuanțe de frez, verde, albastru, galben și maro, fiind accentuate de aplicații din piele neagră cu ornamente ștanțate.
Piesa menționată a fost creată în mijlocul secolului trecut, într-unul dintre atelierele meșteșugărești din Bistrița, recunoscute pentru produsele lor de calitate.
