Obiceiuri și Tradiții de Crăciun în Cultura Românească
Obiceiurile calendaristice și cele legate de viața de familie reprezintă o parte esențială a culturii tradiționale românești. Printre cele mai populare și elaborate se numără cele asociate cu Praznicul Crăciunului și cu sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradițional al obiceiurilor românești include, pe lângă colindele specifice, cântece de stea, vicleimul, plugușorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măști, teatrul popular și dansuri, precum căluții și călușerii. Aceste tradiții cuprind, de asemenea, o varietate de datini, practici, superstiții și ziceri, având rădăcini în credințe și mituri vechi sau creștine. Unele dintre acestea reflectă înțelepciunea populară și esențele bogăției spirituale a comunităților.
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul pentru ca oamenii să fie sătui în această zi. De asemenea, se crede că cine nu are porc gras de Crăciun nu poate afirma că a fost fericit în acel an. În diverse zone ale țării, porcul este sacrificat de Ignat, pe 20 decembrie. Există o credință conform căreia porcul nescos de pe masă în această zi nu se va îngrășa, deoarece și-a văzut cuțitul. Sângele scurs din animal este uscat, apoi măcinat și afumat, fiind folosit pe parcursul anului pentru a vindeca copiii de diverse boli.
În Bucovina, în Ajunul Crăciunului, se obișnuiește să se pună pe masă un colac și un pahar cu apă, deoarece se crede că sufletele celor decedați vin în această noapte acasă, gustând din colac și umezindu-și gura cu apă. De asemenea, apicultorii nu oferă nimic din casă în Ajun, pentru a se asigura că albinele nu părăsesc stupul în timpul roitului. Tot în această zi, este considerat nefiresc să te bați, chiar și în glumă, din cauza superstiției că acest lucru ar putea aduce bube pe parcursul anului.
După Crăciun, copiii nu mai sunt lăsați să colinde, pentru a evita bubele. În regiunile unde este obiceiul de a tăia porcul în ziua de Crăciun, gospodinele prepară o mâncare din carne macră de porc cu ceapă și slănină, oferită primilor oaspeți care le vizitează casa, numită „pomana porcului”. În unele sate din Maramureș, se spune că o femeie care nu pune pe masă față de masă cu ciucălăi, șterguri brodate pe pereți și perne cu fețe țarcate este considerată blestemată.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureș, încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile dinaintea sărbătorii, când se prepară mâncărurile și se împodobesc locuințele. Masa este acoperită cu față brodată, iar fețele de perne sunt ornamentate. De asemenea, pe pereți se pun șterguri și blide decorative, crengi de brad, busuioc și brebenoc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun este considerat bun de deochi pentru animale.
Se crede că la miezul nopții de Crăciun, apa se transformă în vin, iar animalele pot vorbi. La cele trei mari sărbători – Crăciun, Paște și Rusalii – este recomandat să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint, pentru a avea prosperitate. În Ajunul Crăciunului, este important ca pe masă să nu fie pus nimic altceva înainte de a se aduce colacul, pentru a respecta tradițiile.
Tradiții de Crăciun în Folclorul Românesc
În seara de Crăciun, rachiul nu este vedeta, ci deliciile culinare. Visele cu grău verde în perioada postului Crăciunului sunt considerate un semn favorabil, indicând un an roditor. În Ajunul Crăciunului, pomii sunt legați cu paie, simbolizând rodul bogat ce va urma.
Pâinile se ung cu o pastă din făină de grâu pentru a nu crăpa, iar cu restul pastei se ung pomii din grădină, asigurându-se astfel o vară plină de roade. În Ziua de Crăciun, nu este permis să se mătură în casă, ci acest lucru se face a doua zi. Gunoiul rezultat se duce la pomi, ajutându-i să fie roditori.
Pomul de Crăciun și Obiceiurile Locale
Pomul de Crăciun variază în aspect dintr-un sat în altul, în special în zona Codru, unde se deosebește de bradul decorat cu ornamentații din magazine. Cel mai frecvent întâlnit este pomul realizat din cercuri de nuiele de salcie sau sârmă, acoperite cu hârtie colorată, iar pe sforile din ață de fuior sunt înșirate boabe de fasole albă. În alte regiuni, pomul este îmbrăcat cu paie de grâu tăiate și înșirate pe sfoară, împrejmuite de flori de porumb. Fasolea albă simbolizează purificarea sufletului, iar unele familii aleg pomul de vâsc, decorat cu panglici colorate.
În Ajunul Crăciunului, copiii primesc bostan pentru a fi sănătoși și voinici pe parcursul anului. În Bucovina, colacii de Crăciun sunt realizați în formă de 8 și sunt păstrați până primăvara, când sunt afumați și sfințiți împreună cu boii și plugul, fiind consumați de plugari în timpul aratului.
Obiceiuri de Ajun și Colindatul
În anumite sate din Transilvania, în Ajunul Crăciunului, se așază pe un scaun în tindă fân și un colac, înconjurat de un număr de coci corespunzător animalelor din gospodărie. Cocii sunt oferiți animalelor împreună cu fânul, având scopul de a asigura o bună înmulțire.
În seara de 23 spre 24 decembrie, cetele de copii colindă din casă în casă cu melodii precum Moș-Ajunul sau Bună-dimineața. În unele regiuni din Ardeal, acești colindători poartă denumiri precum piterei sau pizerei, fiind considerați purtători de noroc și fericire. Băieții și cântăreții bisericești merg cu icoana Nașterii Domnului în ziua de Ajun.
În timpul sărbătorilor, când oamenii consumă rachiu sau vin, ei afirmă că se cinstesc, nu că beau. Aproape de zori, colindătorii, cu sau fără lăutari, vizitează gospodăriile înstărite, cântând la ferontele lor, iar aceste cântece sunt cunoscute sub numele de „zori”. În Transilvania, tradiția „zoritului” implică colinde cântate de feciori și bărbați căsătoriți în dimineața de Crăciun.
Începând cu prima zi de Crăciun și continuând în zilele următoare, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde tradiționale.
Tradiții de Crăciun
„Vicliemul” sau „Irozii” reprezintă o tradiție prin care tinerii ilustrează, în perioada Crăciunului, nașterea lui Iisus Hristos și șiretenia lui Irod, care a ordonat uciderea pruncilor pentru a-l găsi pe Prunc. Această datină adesea evidențiază și confruntarea cu necredința, simbolizată printr-un copil sau un cioban.
Printre tradițiile de Crăciun și Anul Nou se numără Capra, Turca și Brezaia. Dimitrie Cantemir menționează în „Descrierea Moldovei” că „Turca” este o joacă veche, născută din disprețul moldovenilor față de turci. Tinerii participă la aceste tradiții începând de la Ignat și continuând până în zilele Crăciunului, iar în unele zone chiar până în ziua de Sf. Vasile. Numele de Turca, Capra sau Brezaia este purtat de unul dintre tinerii mascați.
Cei Trei Crai de la Răsărit
Se povestește că cei Trei Crai de la Răsărit, sau Magii, au venit să se închine lui Iisus, venind fie din Arabia Fericită, fie din Persia. Conform tradiției, aceștia se numesc Melchior, Gaspard și Balthazar.
Împodobirea Bradului de Crăciun
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pare să aibă origini germane, fiind asociat cu cântecul „O, brad frumos!”. În Germania, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Cristbaum. Această tradiție a fost adusă din Alsacia în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a extins și în Țările de Jos, Spania, Italia și Elveția. Tot în această perioadă, obiceiul a ajuns și în casele germanilor din orașele românești, răspândindu-se ulterior în întreaga țară, odată cu popularizarea melodiei „O, Tannenbaum!”.
Moș Ajun și Colindatul
Se spune că Moș Ajun a fost păstorul care îl servea pe Moș Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l-a născut pe Iisus Hristos. Colindatul a căpătat o semnificație bine definită, având rol de magie benefică, marcând fertilitatea câmpurilor, creșterea animalelor domestice, dezvoltarea copiilor, căsătoria tinerilor, precum și liniștea bătrânilor.
În unele regiuni, vinul simbolizează comuniunea și unirea tinerilor. În momentul ceremoniei de căsătorie, vinul este turnat peste mâinile celor doi, simbolizând puterea vieții, stabilitatea și fericirea noii familii. „Paharul de aur” este un recipient ritual folosit în zilele de sărbătoare, având o semnificație istorică și fiind transmis din generație în generație, având la origine un înțeles magic și proprietăți curative.
Obiceiuri de Crăciun
În a doua zi de Crăciun, se reia jocul duminical, întrerupt timp de șase săptămâni, iar fetele, alături de flăcăi, se alătură ceții feciorilor. Crucea sau troița ridicată la hotarul satului are rolul de a consacra caracterul sacru al locului, protejând comunitatea de entități malefice.
Fiecare om are un copac frate. Plantarea unui copac în grădină sau în parc este considerată un semn de noroc. Confesându-se copacului, o persoană câștigă o forță fizică sporită și tărie sufletească. Copacii, asemeni florilor, au semnificații specifice, precum afinul, care simbolizează nevoia de libertate.
Semnificațiile Arborelor și Florilor
În tradițiile populare, diverse specii de arbori și flori au semnificații specifice. Alunul simbolizează bunătate și sinceritate, bradul este asociat cu teama de suferință, iar castanul exprimă o teamă nevinovată. Frasinul este legat de amabilitate, iar gorunul aduce noroc surprinzător. Liliacul reprezintă iubirea, în timp ce mărul este asociat cu invidia și nedreptatea. Măslinul simbolizează pacea și împăcarea, iar mesteacănul sugerează fericirea în familie. Nucul este simbolul însănătoșirii, paltinul ne atenționează asupra libertății, iar piersicul este legat de dificultăți. Plopul simbolizează prietenia și devotamentul, prunul aduce în minte făgăduieli uitate, iar salcia este un simbol al respectului. Salcâmul exprimă pudoare, socul este legat de pierderea unui prieten, iar stejarul simbolizează iubirea sinceră. Teiul este asociat cu iubirea conjugală, ulmul este un simbol al prieteniei trainice, vișinul sugerează lipsa de inițiativă, iar vița de vie este legată de petrecere. Zmeurul, în schimb, este asociat cu discordia.
Semnificațiile Florilor
Florile, de asemenea, poartă semnificații profunde. Albăstrelele simbolizează delicatețea, brândușa exprimă regret, iar bujorul este asociat cu rușinea. Busuiocul sugerează sărăcie, crinul reprezintă iubirea ideală, iar garoafa simbolizează iubirea pătimașă. Ghiocelul este un semn de nădejde, iasomia aduce bucurie, iar laleaua este legată de reușite deosebite. Lăcrămioara sugerează noroc și prosperitate, liliacul reprezintă iubirea care se naște, iar macul simbolizează liniștea și sănătatea. Margareta este un simbol al candoarei, narcisa sugerează egoism și amor propriu, nufărul reprezintă răceala în iubire, iar nu-mă-uita simbolizează bucuria efemeră. Odoleanul este asociat cu gelozia și cearta, sulfina sugerează noutate, iar vioreaua este un simbol al aventurii primejdioase. Trandafirul, în fine, simbolizează iubirea și frumusețea.
Obiceiuri de Anul Nou
În noaptea de Anul Nou, în Țara Chioarului, fetele ies în ogradă pentru a număra nouă stele. Dacă a noua stea este mai strălucitoare, se consideră că și ursitul va fi frumos și voinic. De asemenea, la miezul nopții, fetele iau un colac ornamentat de pe masa de sărbători, îl țin pe cap și așteaptă să audă un sunet dintr-o direcție oarecare, care le va indica unde își vor găsi ursitul.
În Țara Oașului, în vatra focului de la stână se introduc patru potcoave, iar oile sunt mulse peste ele, credința populară susținând că acest ritual va vindeca oile „stricate” care nu dau lapte, datorită puterii magice a fierului. De asemenea, în tindă se pune un vas de grâu pentru ca colindătorii să treacă peste el, iar grâul este apoi dat păsărilor și animalelor, dorindu-se un an prosper.
Tradiții de Crăciun și Anul Nou
În Ajunul Crăciunului, tinerii dascăli umblă cu icoana nașterii lui Iisus Hristos, cântând troparul Nașterii Mântuitorului. În Ajunul Anului Nou, feciorii colindători schimbă porțile sătenilor care s-au certat, încurajându-i astfel să se împace. În ziua de Crăciun, se respectă tradiția de a nu scoate gunoiul afară decât a doua zi, deoarece se crede că acest lucru ar aduce ghinion și ar „arunca norocul”.
În părțile Muscelului, se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund celor patru anotimpuri, fiecare zi fiind asociată cu o anumită perioadă a anului. Aceste tradiții bogate reflectă legătura profundă dintre comunitate și natura înconjurătoare.
Tradiții de Crăciun în Maramureș
În seara de Crăciun, în satele din Maramureș, se practică un obicei vechi prin care vitele sunt ungute cu usturoi pe coarne și șolduri, iar ușile grajdurilor sunt de asemenea tratate pentru a alunga spiritele rele și a proteja laptele vacilor. Oamenii aplică usturoi pe frunte, spate, coate și genunchi, precum și pe ușile și feroneriile casei, în scopul de a îndepărta demonii nocturni.
În dimineața de Crăciun, se recomandă să ne spălăm cu apă curată, provenită dintr-un izvor sau fântână, în care se adaugă o monedă de argint. Această practică simbolizează dorința de a fi curați ca argintul pe parcursul întregului an și de a fi feriți de boli.
Se spune că în noaptea de Crăciun este interzis să se doarmă în grajduri, deoarece animalele, în special boii, se presupune că discută între ele despre Iisus Hristos, cel născut în iesle și încălzit de suflarea vitelor.
Obiceiuri de Anul Nou în Făgăraș și Mureș
În regiunile Făgăraș și Mureș, de Anul Nou, se respectă tradiția de a așeza pe masă 12 farfurii, sub care se ascund diverse obiecte. Tinerii, fie că sunt fete sau băieți, intră pe rând în casă și întorc câte o farfurie. Obiectele găsite sub farfurii prezic viitorul și soarta în dragoste: oglinda simbolizează mândria, paharul de țuică sugerează un viitor băutor, pâinea indică bogăția, cărbunele sugerează o natură întunecată, sarea reflectă sărăcia, creionul reprezintă un domn, iar banii semnifică avuția. Aceste preziceri sunt adesea privite cu umor.
Se crede că atunci când cineva strănută, un duh rău poate să pătrundă sau să iasă din nări, iar pentru a preveni eventuale neplăceri, se obișnuiește să se rostescă urări precum „Doamne ajută!”, „Să-ți fie de bine!”, „Sănătate!”. Dacă cineva strănută de mai multe ori la rând, acest lucru este considerat un semn că va avea o petrecere.
