Proces pe contencios-administrativ între administrația locală și proprietarii Hanului Satului
Un litigiu semnificativ a avut loc între administrația locală și proprietarii Hanului Satului (fosta Casa Bihor) din Satul de Vacanță, având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Local în anul 2017.
În septembrie 2022, Valentin și Elena Manea, proprietarii restaurantului Hanul Satului, au intentat un proces împotriva Consiliului Local Constanța, Primăriei și Instituției Primarului, solicitând anularea a două hotărâri ale consilierilor. Aceste hotărâri, nr. 309/29.09.2017 și nr. 48/28.02.2017, se refereau la actualizarea și completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului Constanța, Anexa 3.
Reclamanții au subliniat că, prin anexele celor două hotărâri contestate, terenurile cu o suprafață de 552 mp și 735 mp, situate în Satul de Vacanță, aferente restaurantului, au fost incluse în „Inventarul bunurilor care aparțin Domeniului Privat al Municipiului Constanța”, aprobat prin HCL nr. 109/2005. Aceștia au argumentat că regimul juridic al terenurilor, conform unei decizii a Consiliului Popular al Județului Constanța din 1972, a fost transferat către Uniunea Generală a Cooperativelor de Consum, fără termen și fără plată, inclusiv terenul de 26.245 mp care include și cel aferent restaurantului.
Succesoarea Uniunii Generale a Cooperativelor de Consum este FEDERALCOOP Bihor, care a vândut imobilul „Casa Bihor” către o altă societate în anul 2003. Astfel, terenul de 735 mp a fost intabulat în favoarea noului proprietar cu un drept de folosință gratuită. Noul proprietar a cedat construcțiile de pe suprafața de 735 mp reclamanților în 2005, stipulând în contract că, odată cu construcțiile, au fost preluate și suprafețele de teren aferente, conform condițiilor stabilite de autoritatea publică.
Soții Manea au menționat că, având în vedere această clauză contractuală, Primăria a acceptat intabularea dreptului de folosință pentru suprafața de 735 mp în favoarea societății lor. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a efectuat înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de folosință pe terenul intravilan de 735 mp, în favoarea reclamanților.
În acest context, reclamanții au argumentat că, deși FEDERALCOOP Bihor nu a renunțat niciodată la drepturile de folosință asupra terenului, conform deciziei din 1972, acest lucru a asigurat perpetuarea dreptului de superficie gratuită pentru proprietarul construcției „Casa Bihor”, aspect confirmat printr-o adresă a Primăriei Constanța din 2005.
Astfel, Valentin și Elena Manea au considerat că hotărârea Consiliului Local Constanța de a trece acest teren în domeniul privat al Municipiului a fost ilegală, deoarece nu exista o formă legală de transfer al proprietății, privându-i de dreptul de preempțiune la vânzarea terenului. De asemenea, au invocat articolul 44 din Constituția României, care stipulează că nimeni nu poate fi expropriat fără o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, și cu o despăgubire prealabilă corectă.
Trecerea unui teren în domeniul privat al Municipiului Constanța contestată în instanță
Trecerea unui teren de 1.253 mp în domeniul privat al Municipiului Constanța este contestată, fiind considerată ilegală. La începutul acestui an, Tribunalul Constanța a admis o acțiune în acest sens.
În cadrul procesului, instanța a respins cererea formulată de reclamanții Manea Valentin și Manea Elena împotriva Primăriei Municipiului Constanța, considerând că acțiunea a fost introdusă împotriva unei entități fără capacitate procesuală de folosință. Totodată, a admis parțial cererea reclamanților împotriva Consiliului Local al Municipiului Constanța și a Municipiului Constanța, prin Primar. Instanța a anulat parțial Hotărârea de Consiliu Local nr. 48/28.02.2017, referitoare la actualizarea și completarea inventarului bunurilor aparținând domeniului privat al Municipiului Constanța, în ceea ce privește un teren de 735 mp situat în Satul de Vacanță, aferent clădirii „Hanul Satului“ (fosta „Casa Bihor“). Restul pretențiilor au fost respinse ca nefondate, iar instanța a menționat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Decizia a fost supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Pârâții au contestat sentința la Curtea de Apel, care, după judecarea recursului, a admis apelurile, a casat sentința anterioară și, în urma rejudecării, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată. Această hotărâre este definitivă și a fost pronunțată pe 30 octombrie.
