Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Începând cu 1 ianuarie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Reprezentanții instituției au declarat că fiecare zi din an va oferi o oportunitate de a explora fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei. Acestea vor include evenimente importante, personalități deosebite, fapte cotidiene surprinse de presa vremii, descoperiri arheologice și obiecte de patrimoniu care conturează, subtil dar convingător, povestea locală. Proiectul va pune un accent deosebit pe perioada dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări esențiale pentru oraș, evoluând de la un oraș-port la o poartă maritimă a României moderne. Totuși, nu vor fi neglijate nici alte epoci, deoarece istoria acestei regiuni se desfășoară pe o perioadă extinsă, din preistorie până în zilele noastre.
Incidentul vaporului „Principesa Maria”
Pe 22 martie 1898, presa din Constanța relata un incident care a provocat îngrijorare în comunitatea portuară. Sub titlul „Înămolirea vaporului «Principesa Maria»”, ziarul „Constanța” a detaliat circumstanțele în care nava, care asigura legătura maritimă între Constanța și Constantinopol, a rămas blocată pe un banc de nisip, între Agigea și Tuzla. Accidentul a avut loc din cauza unei ceți dense care acoperea Marea Neagră, autorii articolului atribuind incidentul „lipsei de cunoștințe între ale marinei”. Materialul a fost un semnal de alarmă pentru siguranța navigației și a subliniat necesitatea instruirii adecvate a echipajelor.
Conform relatărilor, vaporul transporta 290 de persoane, dintre care 270 erau pasageri, și trebuia să ajungă în Portul Constanța pe 17 martie, la ora 22:00. Din cauza ceții, nava nu a reușit să intre în port și a fost nevoită să rămână pe mare. În dimineața zilei de 18 martie, la ora 10:00, vaporul „Principesa Maria” a fost observat la 12 mile de Constanța, în direcția Tuzla.
Articolul menționează că marinarii au fost trimiși pentru a determina distanța față de țărm, confirmând că se aflau la 1,5 kilometri de coastă. După o scurtă manevră, nava s-a înfipt în nisip. La Constanța, având cunoștință despre situația vaporului, au fost emise semnale de alarmă, iar în scurt timp au fost trimise 5 șalupe pentru a ajuta. Una dintre acestea a reușit să aducă aproximativ 10 pasageri și a raportat că vaporul s-a înămolit între Agigea și Constanța.
Știrea despre incident s-a răspândit rapid în oraș, iar aproximativ 1.000 de persoane s-au adunat pe chei, îngrijorate de soarta celor de la bord. În cele din urmă, vaporul „Principesa Maria” a ajuns în portul Constanța în seara zilei de 18 martie, în jurul orei 20:00, după ce a reușit să se orienteze cu ajutorul unei șalupe.
Viitorul și semnalele luminoase ale vaporului englez
Printre pasagerii transportați de o șalupă s-au aflat câteva doamne din Brăila, domnul G. Cavadia, agentul de vapoare din Sulina, un fost comandant de vapor englez, al cărui nume a fost uitat, și un elvețian. Conform mărturiilor pasagerilor din Brăila, comandantul vaporului „Principesa Maria” ar fi purtat o discuție aprinsă cu acesta, primul insistând asupra necesității de a lăsa ancora în condiții meteorologice nefavorabile, la care comandantul ar fi răspuns în stilul său caracteristic.
Acesta nu este singurul incident în care vaporul „Principesa Maria” a fost implicat, având potențial de a se termina tragic. Ceața a creat din nou dificultăți echipajului, conform unei relatări din rubrica „Informațiuni”, publicată pe 12 aprilie 1898. De data aceasta, printre pasageri s-au numărat personalități remarcabile ale României, precum ministrul Lucrărilor Publice, Ionel I. C. Brătianu, inginerul Anghel Saligny, prefectul Luca Ionescu, primarul Constanței, Eustațiu (Eugen) Schina, și inginerul șef al comunei Constanța, V. Simu.
Un fragment din ziar relatează: „În joi din săptămâna patimilor, au plecat la Constantinopole cu vaporul Principesa Maria domnii Ionel I. C. Brătianu, ministrul lucrărilor publice, Anghel Saligny, directorul general al Căilor ferate, alături de alte personalități notabile din București, printre care domnii Luca Ionescu, prefectul județului, Eustațiu Schina, primarul Constanței, și V. Simu, inginerul șef al comunei. Aceștia s-au întors miercuri, la ora 8, cu același vapor. Ceața de pe mare era atât de densă, încât vaporul a întârziat cu 14 ore față de itinerarul stabilit. Imediat după aceea, ministrul a plecat la București, luând cu el toți pasagerii care se aflau la Constantinopole.”
Istoria Navei „Principesa Maria”
Nava „Principesa Maria” a avut un parcurs remarcabil, reprezentând evoluția flotei maritime românești. În volumul „Flota maritimă comercială română – Un secol de istorie modernă (1895 – 1995)”, se detaliază evoluția navelor Serviciului Maritim Român, inclusiv această „lebădă albă”, denumire dată vapoarelor destinate transportului de pasageri și poștă între Constanța și Orientul Apropiat.
În primăvara anului 1897, autoritățile române au achiziționat nava „Ignazio Florio” de la societatea italiană „Florio e Robatino”, plătind suma de 1,5 milioane de lei. După achiziție, vaporul a fost redenumit „Principesa Maria” în onoarea suveranei.
De-a lungul timpului, nava a trecut prin numeroase încercări, una dintre cele mai semnificative având loc în primele luni ale anului 1907. În noaptea de 12 ianuarie, din cauza unei furtuni puternice, vaporul a eșuat între stânci, pe un mic promontoriu situat la aproximativ 750 de mile marine sud-vest de capul Oinos, în insula Tenedos. Nava a rămas blocată până pe 27 martie 1907, când a fost recuperată de societatea British Salvage.
În 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, „Principesa Maria” a fost trimisă la Sevastopol și pusă la dispoziția autorităților ruse, alături de alte patru nave și șase cargouri ale S.M.R.-ului. „Lebedele albe” au fost transformate în crucișătoare auxiliare.
Istoria navei „Principesa Maria”
În perioada de activitate militară, au fost instalate două tunuri de 120 mm și o instalație de pus mine pe nava „Principesa Maria”, aceasta fiind alocată unei diviziuni de distrugătoare, având rolul de aruncător de „plăși antisubmarine”. În anul 1918, nava a fost rebotezată „Dezrobirea”, dar ulterior a revenit la denumirea inițială și a fost utilizată ca mijloc de transport pentru pasageri.
După decenii de servicii, nava „Principesa Maria” a fost scoasă din uz și casată în 1938, rămânând în memoria colectivă ca una dintre navele emblematice ale începuturilor navigației maritime românești moderne.
